Despre cai

Mi-ai adus aminte de copilaria petrecuta la buncii care aveau in grajd doi cai. Erau folositi in special la munci (tractat caruta cu paie, fan, lemne). Dar pentru noi, nepotii, era o bucurie sa fim desemnati sa avem grija de ei pe islaz. Mi-a placut sa-i calaresc, dar n-am mai exersat cam de mult treaba asta. Felicitari CHE. Calul este un animal, frumos, maiestos, demn si foarte credincios.
Sa te bucuri cat mai mult de el.



.

Eu am caine, pisica, hamster, canari, pesti de acvariu

1. Nu este cal sa nu ii placa zaharul.
2. Nu are importanta cat a costat. Important este ca mi-am dorit de mult timp un cal si acum am unul.
3. Orasul in care stau are foarte multe lucruri in comun cu Craiova. Numai ca e mai civilizat si mai curat. Grajdul este undeva intr-o suburbie. Danemarca este o tara cu spatii largi si cu campii intinse. Este loc cat doresti aici.
@buna_seara: nu m-am gandit la asta, dar poate ca urmatorul lucru pe care ar trebui sa mi-l iau ar fi o pusca. Glumesc. Nu-mi plac armele de foc si nici nu am cu cine sa fac revolutie aici. Am luat calul ca sa am grija de el si sa-l fac sa se simta bine in ultima perioada a vietii sale. Oricum este un cal care nu a fost folosit decat la calarie. Niciodata nu vei vedea un animal folosit la tractiune in Danemarca.
@Tyson: M-am urcat in avion si am mers in Italia. De acolo am luat alt avion si am mers in Danemarca.

Uite o poza cu un coleg.

Ieri a venit cineva si a luat alti doi cai din tarc ca sa calareasca intr-o poienita de alaturi. Pana nu s-au intors caii inapoi in tarc nici nu va imaginati cat de mult necheza "colegul". Numele lui este Luna chiar daca e tot mascul.

Ingrijitorii mi-au explicat ca sunt niste animale foarte sociabile si le pare foarte rau atunci cand se despart de prieteni. Idealul pentru cai e sa fie impreuna si sa pasca in grup. Se ataseaza foarte tare unii de altii si mereu exista un lider al grupului.

E un cal foarte frumos si se vede ca a fost ingrijit. Important este sa inveti cat mai multe despre cresterea cailor si ingrijirea lor pentru a nu avea surprize neplacute.

P.S. Invata sa calaresti ca sa te bucuri si mai mult de el

Mesaj iniţiat de DJ89BYA

Nu stiu daca merge urarea, dar sa va bucurati unul de altul.
In alta ordine de idei: este un pic in varsta Stelu, dar daca e bine ingrijit s-ar putea sa ai parte de o supriza placuta, adica sa traiasca mult mai mult decat te astepti.
In afara de mere ii mai poti da morcovi, zahar - cuburi -, si cu masura jeleuri, bomboane (de ciocolata sau nu numai).... calului meu ii placea pana si frisca.. Dandu-i dulciuri va veti imprieteni garantat mult mai repede.
Chiar daca e bland, nu te-as sfatui sa incepi cursurile de echitatie direct pe el. Inainte de asta trebuie sa se obisnuiasca cu saua in spate in timp ce iti aude tie vocea. Apoi trebuie de asemenea sa tolereze atingerile mai greoaie pe spate: adica iti treci mana mai apasat pe spatele lui. Daca loveste cu capul sau cu coada in timp ce faci asta, e nevoie de mai mult timp pentru acomodare.
Si incearca pe cat posibil sa eviti mancarea aceea concentrata special pentru cabaline, mai bine il hranesti asa cum sunt hraniti caii pe la noi (fara chestii procesate).
Sa ai grija sa fie potcovit (daca face miscare doar in iarba, oricum ii vor creste unghiile) si tesalat (asta macar o data la doua zile), iar cand ii curg ochii fie sta in curent, fie nu se simte bine.
Atentie daca tine urechile pe spate (amandoua odata cu pavilionul orientat spre gat) in timp ce esti langa el. S-ar putea sa te trezesti muscat daca nu e in toane bune.
A! Da...chiar nu ii place sa aiba coada ori coama impletita.
Sper sa iti fi fost de folos.

Multumesc pentru informatii. Am sa in cont de ele in viitor.

“Aş vrea să mor cu pintenii în picioare!”
link

După ce a cucerit “bronzul” la dresaj, la JO de la Moscova, Dumitru Velicu a fost întrebat de comunişti ce favoruri doreşte. A răspuns: “Pe epoleţii mei să fie trecută arma cavalerie, desfiinţată în urma cu 30 de ani!”

Îşi înghiţise nodul din gît, salutase milităreşte şi acum aştepta. Nu-i era teamă, nu avea emoţii, dar în faţa lui se aflau mai marii Armatei Române, aşa că…”Tovarăşe colonel Dumitru Velicu, conducerea Ministerului te felicită pentru rezultatele extraordinare obţinute la Moscova. Chiar şi tovarăşii comunişti din URSS ne-au trimis telegrame de mulţumire pentru modul în care ai reprezentat scumpa noastră patrie, Republica Socialistă România. N-am vrea să ne înţelegi greşit, dar reprezentanţii PCUS ne-au sugerat să-ţi acordăm ceva favoruri. Cam ce-ai dori?”

Hait! Ce e asta? Nu ştia ce să creadă! E cumva vreo capcană? Vor să vadă ce lucruri imperialiste îi trec prin cap apoi să aibă “grijă” de el? Ce tip de glumă? Dar oamenii erau prea serioşi. Atunci, a tras aer în piept şi a spus totul, dintr-o suflare. “Tovarăşi, doresc ca din acest moment pe epoleţii mei să fie trecută arma cavalerie! Atît!” Apoi, a murmurat, doar pentru el: “Decebal”…Cu trei decenii în urmă, “tovarăşii” suspendaseră o tradiţie veche de fix 100 de ani!!!

Blajinul cu disciplină de fier
Se născuse la Rîmnicu Vîlcea, cu 50 de ani înainte. Citise tot ce se putea citi, la acea vreme, despre cai şi cavalerie. Ştia de prinţul Stirbey şi Şcoala sa de specialitate, de la 1847. Cunoştea că ea avea, la 1900, 2337 de cursanţi şi se mîndrea cu faptul că era sora mai mică a celebrului stabiliment de la Saumur, din Franţa. Îţi vorbea, liber, despre faimoasa şarjă de la Robăneşti, din timpul Primului Război Mondial, cînd cavaleria a atacat cu baioneta scoasă şi doar 18 soldaţi s-au mai întors. Iubea caii, erau viaţa lui. Îi iubea cu toată natura sa blîndă, blajină. Îi iubea şi cu formaţia de ofiţer. Ştia că trebuie să le dea zahăr, că trebuie să-i certe, că trebuie să le mîngîie grumazul, că trebuie să-şi lipească, uneori, capul de gîturile lor. Că la concursuri nu e singur, sînt doi. Şi că nu depinde numai de el dacă obstacolul e trecut sau nu. Cu armăsarul Decebal, la Moscova, îi uimise pe mulţi. Atît de mult, încît “tătucii” trimiseseră depeşe la Bucureşti cu mesajul: “Aveţi grijă de el!”. La propriu…

Ar fi putut cere, totuşi, ceva. Ceva, cît de mic. O mărire de salariu, o pensioară liniştită, un postuleţ mai bun pentru o verişoară de a sa. Dar a renunţat la toate acestea.
Povestea spune că ani buni după aceea, pe holurile Clubului Sportiv al Armatei Steaua, trecea un ofiţer, chipeş, cu mustăcioară tuşinată, încins cu centură, drept, cu nişte epoleţi strălucitori, cu arma “Cavalerie” trecută pe ei. S-a stins în 1997, dar unii jură că şi astăzi parcă i se mai aud paşii!

dintotdeauna mi-au placut caii. bunicul a avut un cal negru complet. era cel mai rau animal pe care l-am vazut vreodata dar la capitolul frumusete nu am vazut inca un cal mai frumos.

acum vreo 2 saptamani, am fost printr-un sat pe langa podari si am vazut niste rudarei cu 2 cai la caruta am ramas socat de-a dreptul. si nu, nu de faptul ca erau foarte slabi cum se intampla de obicei. din contra, tind sa cred ca erau de rasa. amndoi semanau foarte mult cu asta al tau.

sa il stapanesti sanatos si sa inveti sa il calaresti cat mai bine. salutare

Mesaj iniţiat de Che Guevara

Astazi mi-am cumparat un cal. Se numeste Stjerne. In limba romana asta inseamna "Stelu".

Are 24 de ani si este foarte cuminte si foarte bland. Am inteles ca va mai trai cel putin inca 10 ani de acum inainte. Sper sa ne intelegem bine.

Mie imi plac foarte mult caii, nu stiu sa calaresc dar doresc sa invat cat mai curand.

Voua va plac caii?

Sincere felicitari...cel mai frumos animal

Uite si un "coleg mai mic" al lui Stjerne. Numele lui nu l-am retinut.

Are o pofta de mere nebuna. Cred ca nu se satura nici daca ii dau sa manance cu basculanta.

Mesaj iniţiat de Che Guevara

Multumesc!

Lumea este destul de amabila aici.

Problema este ca responsabilitatile abia acum incep. Trebuie ingrijit, trebuie hranit si trebuie sa petrec cat mai mult timp cu el ca sa ajungem sa ne imprietenim. Deocamdata ii dau mere ca am vazut ca ii plac. Altceva nu stiu despre cai. Dar sper sa invat curand.

caii sunt nişte animale foarte prietenoase, inteligente şi recunoscătoare
la ţară la socrii, chiar în spatele gardului din fundul grădinii are adăpătoarea şi fânarul calul vecinului, cal care trage de dimineaţa până seara la căruţa omului.
Când trec pe acolo, de fiecare dată, iau câteva mere căzute pe jos în grădină şi le arunc calului în fânar şi schimb câteva vorbe cu el
de o vreme încoace mă cunoaşte şi când mă aude că trec pe acolo, nechează încet şi dă de câteva ori din copită, ca şi cum ar întâmpina un vechi prieten.
îmi pare rău că nu stau permanent la o casă, să am şi eu loc măcar pentru un poney ...

Fiindca cineva m-a intrebat ce mai face Stjerne am sa pun o fotografie nou aici:

Se simte bine, iarba e verde, are multi prieteni si ii place foarte tare compania celorlalti cai.

Nu e foarte usor sa fac fotografii celorlalti cai fiindca trebuie sa cer acceptul proprietarilor lor inainte. Aici exista o conduita foarte stricta legata de "privacy".

tot nu inteleg de ce nu ai luat un murgulet? unu mai de 1 an asa? crestea sub ochii tai nu? mi se parea mai romantic