Duminică noapte, de la momentul în care huliganul din Ploieşti l-a lovit pe Galamaz în cap şi până când Novak Martinovici i-a cărat picioare în burtă şi în cap, am fost stelist. Am fost şi după aceea, când Martinovici, Stanca şi alţii i-au cărat picioare drogatului care a intrat în teren. Am ţinut cu echipa asta pe care mereu am urât-o! Îl iubesc pe Martinovici pentru că, într-un moment în care acest idiot a încercat să iasă în evidenţă atacând un om nevinovat, l-a pus cu botul pe labe. Psihopatul n-a făcut faţă unei lupte faţă în faţă şi a fost zdravăn tăvălit, deşi poate că n-a simţit nimic în acel moment din cauza metamfetaminelor pe care le prizase. Oricum, pun pariu că a doua zi l-a durut mult şi bine. Îmi pare rău că în carambolul creat în jurul său, gheata lui Martinovici n-a reuşit să-şi atingă ţinta şi să-i lovească tărtăcuţa psihopatului.
Păcat că acest nenorocit a lăsat o victimă în urma sa, un om care se afla acolo să joace fotbal şi nu să se apere de psihopaţi care sar gardul şi lovesc cu laşitate pe la spate. Una peste alta, cred că nenorocirea asta va uni echipa lui Gigi întocmai cum, poate exagerez, tragedia de la Munchen a născut marele club Manchester United. Încă o dată: Respect, Martinovici! Fă-te bine, Galamaz!



Sursa: gazetanoua.ro