Când în urmă cu vreo cinci ani televiziunile spurcate ale mogulilor şi tabloidele cârcotaşe îl dibuiau pe incoruptibilul Traian Băsescu cu vila din str. Mihăileanu pe care şi-o atribuie singurel, transferând-o pe şestache din patrimoniul public în custodia personală, mărturisesc că am fost tentat să-i acord ceva circumstanţe atenuante. Dacă aş fi avut norocul porcesc şi meritele dânsului în politică, dacă aş fi fost grangurul general al capitalei, dotat cu pix şi ştampilă de primar, păi n-aş fi procedat la fel? Trăim doar în România, unde legea şi principiile sunt doar pentru fraieri şi tâmpiţi, nu pentru băieţii şmecheri. Cum adică, să am eu şi pâinea, şi cuţitul şi să nu pun botul să iau din patrimoniul statului, să rămân, vorba aia, „sărac şi curat” ca dl Iliescu, ca să-mi duc bătrâneţile într-o casă cu chirie? În fond şi la urma urmei, ce mai potlogărie comisese sărmanul domn Băsescu? În ţara asta, numai proştii când se bagă în politică nu se căpătuiesc! Bine a făcut domnia sa zicând că dă casa înapoi (după ce a fost prins cu fofârlica) şi n-a mai restituit-o până în ziua de azi!


În fine, dacă asta ar fi fost singura mişculaţie prezidenţială, zic că nu era cazul să se facă atâta tam-tam. Bag însă de seamă că nu e numai una şi că gluma se îngroaşă pe zi ce trece. Mai ales în ultima perioadă ies la iveală una după alta felurite învârteli de care familionul nu e străin. Ni le dezvăluie pe la breaking-news-uri tot ăia de la Antene şi de la Realitatea. Între altele, aflăm că în ’89, când s-a dat jos de pe vapor ca să intre în politică, întâiul marinar la ţării avea deja la teşcherea nu ştiu câte zeci sau sute de mii de verzişori făcuţi (cum hăhăia glumind) din bişniţă. Cum s-ar zice, viitorul preşedinte avea de pe atunci în fibra intimă afacerile mai puţin licite, făcea pionierat în bişniţăraia de la Pontul Euxin. Se apucase să fabrice îngheţată şi alte expediente, ce-i drept nu atât de lucrative cum şi-ar fi dorit. Tocmai de aceea, s-a orientat spre politică, intuind ce mirifică trambulină „capitalistă” este noua democraţie de la Dunăre. Ca ministru la Transporturi nu i-a ieşit mare lucru şi în afacerile personale. De-abia când a pus mâna pe fotoliul de primar general, au început să-i curgă, într-o veselie, oportunităţile. Prima, cum ziceam, a fost căsoaia din str. Kogălniceanu. Au urmat altă casă, aranjamente cu terenuri intravilane prin diverse locaţii transferate pe numele fetelor. Şi fiindcă veni vorba de urmaşe, cât priveşte intuiţia şi spirtiul întreprinzător, fiica cea mare, Ioana, îi dă de departe clasă tatălui. Zilele trecute, nemernicele de televiziuni îi filmanu acesteia, din toate unghiurile, conacul boieresc şi acareturile cumpărate la margine de Bucureşti şi căsuţa de pe domeniul imobiliar al prietenului Puiu Popoviciu. Numai apartamentul de lux de aici urcă, după unii, la un milion de euro, şi după alţii la peste 1,5 milioane de euroi. De unde, Dumnezeule (cu meseria ei de jurisconsult obscur) o fi făcut rost de atâta bănet? Cică din „vânzări anterioare”, ne explică tatăl. Ale dracului vânzări anterioare, dom’ Băsescu!



Sursa: gazetanoua.ro