Alarma intre romani, nu intre politicieni

Uneori o bombă nu produce efecte atât de mari ca o înjurătură. Şi nici o salvă de tun nu are ecoul unei vorbe rostite de-a proasta. După părerea mea, spânzurarea simbolică a lui Avram Iancu a enervat şi a durut mai mult decât toate cârtelile lui Laszlo Tokes şi decât toate participările bazate pe profitul personal al conducătorilor UDMR la guvernare.

Mesajul primului-ministru maghiar e chiar o floare la pălărie. La urma urmei, e un salut prietenesc, împănat cu o contribuţie proprie a nevestei ambasadorului. Doamna ambasador, patrioată şi literată, l-a mai cizelat niţel pe premierul ungar, punându-i în gură şi un fragment de poezie, preluat de la Petofi Sandor. Atâta doar că respectiva formulare poetică are valoarea unui enunţ metaforic pentru o pretenţie teritorială. De când au apărut versurile lui Petofi Sandor, ele au fost repetate în toate împrejurările în care nu se putea vorbi pe şleau despre Ungaria Mare.

Aşa că naivitatea domnului ambasador nu este una de începător, ci mai degrabă una de diversionist metaforic. Oricum, utilizarea poeziei lui Petofi Sandor, cu sensul ei subversiv, e chiar o libelulă trecută pe sub nas, faţă de alte exprimări grosolane, pretenţii tranşante, şantaje politice pe faţă, comise de reprezentanţii UDMR. Legea educaţiei, redeschiderea subiectului regiunilor de dezvoltare şi invocarea explicită a autonomiei Ţinutului Secuiesc ne arată că am intrat într-o altă fază dintr-un proiect de autonomie regională pe criterii entice.

Spânzurarea lui Avram Iancu şi protestul Opoziţiei din Parlament au avut meritul de a relansa un contencios româno-maghiar. Dacă mai luăm în calcul şi procesul de acordare a cetăţeniei maghiare pentru etnicii unguri din Transilvania, ajungem la concluzia că, pe nesimţite, o situaţie ce părea calmată a acumulat alte tensiuni. Iar ungurii, cu aerul lor nevinovat şi zicând mereu apoi “n-am spus aşa ceva”, au ajuns în situaţia de a pretinde autonomie regională, de a obţine ceea ce românii nici nu şi-au dat seama că s-a şi petrecut.

E vorba de susţinerea categorică a unui proiect pe care l-au negat, cu jumătate de gură, de nenumărate ori.Grave mi se par concesiile PDL şi ale preşedintelui Traian Băsescu. De dragul rămânerii la putere, fără a consulta populaţia, fără dezbatere publică, au consimţit la măsuri greu de înţeles de populaţia românească. Avem de-a face cu un proces de internaţionalizare forţată, de cedare în baza unor şantaje politice. Grav mi se pare că Guvernul României şi preşedintele au ştiut în permanenţă de aceste lucruri. Şi au cedat de fiecare dată. Iată câteva exprimări maghiare din ultimii ani. Ele pot ajuta cititorii să înţeleagă cum s-a ajuns aici. Pornind de la laşităţile cui şi de la complicităţile cărei înalte funcţii.

2007, martie, 2 Redobândirea pământului natal şi autonomia teritorială - scop programatic al Uniunii Democrate a Maghiarilor din România
Discursul-program “Împreună cu Ungaria, pentru obiectivele naţionale”, rostit de Markó Béla la Congresul UDMR de la Arad, din 2 martie 2007, face public, fără echivoc, că scopul programatic al Uniunii Democrate a Maghiarilor din România este “autonomia teritorială a poporului transilvan [...] de culturi diferite, compus din diverse naţionalităţi cărora trebuie să li se asigure drepturile legitime [...] în cadrul unei Transilvanii unitare”.

Şi încă o dovadă că Traian Băsescu ştia la fel de bine ca şi Marco Bela sau Laszlo Tokes: securitate pentru Europa
“În 2008 am lansat o scrisoare către NATO, cu acel obiectiv comun al maghiarilor, obţinerea autonomiei, şi am atras atenţia conducătorului NATO că problema comunităţii maghiare poate să fie un risc de securitate în zona Europei Centrale, indirect şi pentru NATO, şi am cerut sprijin pentru înfiinţarea autonomiilor maghiare în toate zonele.” (afirmaţie făcută de Tőkés László, Băile Tuşnad, iulie 2010).
Şi încă o dovadă:
Preşedintele Republicii Ungare, Sólyom László, prezent la Târgu Secuiesc, a declarat că susţine autonomia Ţinutului Secuiesc, precizând că în Europa minorităţile au dreptul la mai multe tipuri de autonomie: “Nu este nimic nou, am mai declarat că sprijin autonomia şi cu ocazia vizitei oficiale din 2007, când m-am întâlnit cu preşedintele Traian Băsescu. În Europa, minorităţile au dreptul la autonomie. Sunt mai multe tipuri de autonomie: personală, culturală, teritorială. Şi depinde de comunitatea respectivă ce cere şi ce poate realiza.”

2009, februarie, 08 Petiţia maghiarilor adunaţi la Sfântu Gheorghe, pentru autonomia teritorială a “Ţinutului Secuiesc”: “Către Preşedinţia României / Către Guvernul României / Către Parlamentul European / Noi, participanţii la marea adunare din Sfântu Gheorghe, am constatat după alegerile parlamentare o amplificare a atitudinii antimaghiare, venită atât din partea Guvernului, cât şi din partea preşedintelui României; ţinând cont că autonomia Ţinutului Secuiesc are rădăcini încă de mai multe secole; amintindu-ne că, şi la naşterea statului român modern, autonomia Ţinutului Secuiesc a fost garantată prin actul de unire, care şi în vremurile întunecate ale comunismului - chiar cu drepturi ştirbite - a existat; luând în considerare formele de autonomie existente în Uniunea Europeană, cât şi drepturile colective ale comunităţilor minoritare, care susţin convieţuirea paşnică între diferite etnii, / Solicităm:

1. Traian Băsescu să-şi retragă declaraţiile care au indignat secuimea;
2. Respectarea proporţiei etnice în instituţiile publice descentralizate;
3. Încetarea populării controlate, mai mult sau mai puţin sau mascată, prin care se urmăreşte modificarea componentei etnice;
4. Oprirea distrugerii intenţionate a economiei din regiunea secuiască şi asigurarea dezvoltării corespunzătoare a infrastructurii;
5. Retrocedarea rapidă a bunurilor bisericeşti şi publice ce au fost naţionalizate;
6. Oprirea creşterii numerice a unităţilor militare şi, de asemenea, la fel ca în alte zone, trecerea imobilelor deţinute de acestea în subordinea administraţiei publice locale;
7. Înfiinţarea de către statul român a unei universităţi maghiare, cu finanţare din bugetul statului;
8. Recunoaşterea limbii maghiare, alături de limba română, ca limbă oficială regională;
9. Recunoaşterea şi extinderea drepturilor colective;
10. Autonomia teritorială a Ţinutului Secuiesc / 8 februarie 2009, Sfântu Gheorghe” Pentru a ilustra farmecul viziunii lui Marko Bela, adăugăm şi o declaraţie a acestuia.

Cu prilejul unei adunări publice de la Miercurea Ciuc, preşedintele UDMR, Markó Béla, a afirmat: “În această ţară trăiesc 6,6 la sută maghiari şi atunci trebuie să fim de acord că şapte la sută din acest stat îi are ca proprietari pe maghiari. În Ardeal, în proporţie de 25 la sută, noi suntem proprietari şi, dacă Ardealul va deveni vreodată regiune autonomă şi independentă - şi nădăjduiesc asta (s .n.) -, aşa trebuie să stea lucrurile.

În secuime, 80 la sută suntem proprietari şi, cu riscul de a-i deranja pe mulţi, trebuie să spunem asta.” (4 septembrie 2009) Pe neaşteptate, un subiect ce părea rezolvat în stil european modern se dovedeşte a fi finalul unei manipulări păguboase pentru poporul român. Operaţiunea este pe cale de a fi dusă la bun sfârşit cu strălucita contribuţie a lui Traian Băsescu şi a unor grupări de impostori înţepeniţi la putere.

Sursa: editie.ro