Aniversare trista: Tunarul Craiovei, Ion Oblemenco, ar fi implinit 65 ani

Ar fi împlinit 65 de ani şi ar fi fost un sfetnic de nădejde pentru toţi cei care fac planuri, strategii şi angajamente pentru viitorul fotbalistic al Craiovei. Universitatea Craiova se află la grea încercare şi tocmai de accea un apel la memorie face să nu ne uităm valorile şi simbolurile.

Ion Oblemenco este primul jucător de legendă din tot ceea ce înseamnă fotbalul craiovean. Este cel care scotea lumea pe stradă şi când era pe patul de spital. Este căpitanul primei campioane, este antrenorul care a dus în premieră Universitatea Craiova în primăvara europeană. Este cel care a avut, ca fotbalist statuie încă din timpul vieţii. Este cel care a adus frumuseţe, dăruire, performanţă şi sacrificiu pentru gloria fotbalului craiovean.
Este inegalabil, dar din păcate nu mai este printre noi !

ION OBLEMENCO – CĂPITANUL “CAMPIOANEI UNEI MARI IUBIRI”

Născut la data de 13 mai 1945, în oraşul Corabia, judeţul Olt. Fiul lui Margareta şi Andrei, Ion a mai avut două surori: Clara şi Magdalena. Căsătorit în 1971 cu Marga, profesoară de franceză, care în vara anului 1972 i-a dăruit o fetiţă, pe care au botezat-o Clara. Fata lui Nelu Oblemenco, Clara avea să se căsătorească tot cu un fotbalist, şi anume cu Adrian Pigulea.
La 1 septembrie 1996, Ion Oblemenco s-a stins din viaţă, în Maroc, la Agadir, în urma unui atac de cord.

SIMBOLUL CRAIOVEI FOTBALISTICE

Despre Ion Oblemenco s-a scris şi se vor scrie tomuri întregi. Ceea ce însă iese în evidenţă este faptul că niciodată, nimeni, nu v-a putea să spună ceva rău despre cel care a fost simbolul “Campioanei unei mari iubiri”. Este cel care alături de Deselnicu, Manta, Oprea, Boc, Bădin, Niculescu, Velea, Strîmbeanu, Ivan, Ţarălungă, Bălan, Niţă, Marcu, Balaci, Berneanu, Pană, Bălan, Ştefănescu, Stăncescu, Kiss, Chivu, Negrilă şi Constantinescu, a adus primul titlul de campioană naţională echipei din Bănie.
Toţi cei care l-au cunoscut l-au caracterizat ca pe un om extrem de generos şi iubitor. Era un tip de o modestie extraordinară. Nu s-a considerat niciodată o vedetă şi şi-a cîştigat respectul prin modul în care îi trata pe cei din jurul său. A fost un OM şi un FOTBALIST care s-a respectat şi care a jucat pe ambele tărîmuri numai cu legile FAIR-PLAY – ului.

INEDIT
În toamna lui 1972, pe cînd se afla internat în Spitalul Nr.1 din Craiova, zilnic în instituţia medicală era un adevărat pelerinaj. De la vînzătorul de pîine, sau de ziare, pînă la frizerul de cartier sau şoferul de autobuz, toată lumea discuta despre starea lui Ion Oblemenco. Pe 28 şi 29 octombrie, după a doua operaţie se lansase chiar zvonul că Ion Oblemenco nu mai trăia. Atunci oamenii din toate colţurile Craiovei au venit spre spital formînd o coloană de câteva mii de oameni.

Unii aveau şi tablouri cu “Tunarul” alb-albaştrilor. O bătrînică la vederea coloanei şi a tablourilor cu Oblemenco i-a întrebat pe oameni: “Ce e maică, îl schimbară pe Ceauşescu ?” Acest episod nu face decît să demonstreze că generaţia căpitanului Ion Oblemenco a creat o stare de spirit care avea să facă din Universitatea Craiova cea mai frumoasă şi iubită echipă din ţară.

La nici 21 de ani a vrut să renunţe la fotbal. În vara anului 1966 a plecat de la Rapid convins că a terminat-o definitiv cu fotbalul. Avea să se întîlnească în Craiova cu Silviu Stănescu, care de a doua zi la dus la Ştiinţa, echipă aflată deja în divizia A, şi a rămas pînă în vara lui 1977. În chiar primul sezon la Craiova, 1966 – 1967, a cucerit primul titlu de golgeter, cu 17 reuşite.
Între 24 şi 28 octombrie 1972, Ion Oblemenco a suferit două operaţii în urma ulcerului duodenal de care suferea. A fost cîteva zile între viaţă şi moarte. A fost operat de doctorul Petre Toniţa, fiul marelui pictor român. La momentul intervenţilor chirurgicale a declarat că dacă Oblemenco scapă, nu va mai putea juca. I-au prezis că, avînd o viaţă cumpătată, va trăi 80 de ani şi bineînţeles fără a mai reveni vreodată pe terenul de joc.

La mai puţin de 5 luni, de la intervenţiile chirurgicale, mai precis pe 11 martie 1973, Ion Oblemenco a revenit în teren, chiar din prima etapă a returului de campionat. Şi ce meci: 6 – 4 cu Rapidul, la Bucureşti, pe stadionul Republicii. Nelu Oblemenco a marcat 3 dintre cele 6 goluri ale oltenilor. La 3 luni distanţă, pe 3 iunie, a mai făcut un meci magistral, tot în Bucureşti. Pe stadionul 23 August, Universitatea avea să învingă cu 6 – 2, formaţia Steaua Bucureşti. Oblemenco a marcat două goluri.

REGRETELE LUI OBLEMENCO

Deşi n-a declarat-o niciodată, Nelu Oblemenco a suferit enorm că nu a evoluat în nici un meci oficial în naţionala de seniori a României. A fost de 4 ori golgeter al României, dar n-a evoluat decît pentru selecţionatele tricolore de juniori şi tineret. Partenerul ideal ? “Bineînţeles, Dobrin !”. “Alături de el aş fi marcat de 3 ori mai multe goluri în fiecare campionat… Ce face Dobrin ăsta pentru coechipieri e nemaipomenit… Şi cînd mă gîndesc că a fost vorba să vină Dobrin la Craiova ! Luăm 10 ani la rînd campionatul cu el !” (declaraţii preluate din volumul “Oblemenco şi Campioana unei mari iubiri”, carte apărută în 1975, sub semnătura lui Marius Popescu).
La 10 ani de la dispariţia sa, Marga Oblemenco a scos la suprafaţă o altă nedreptate care i s-a făcut simbolului Craiovei, şi Olteniei fotbalistice: “Nu mi-am imaginat vreodată că vom putea pleca din Bănie. Era casa noastră şi acolo credeam că vom rămîne pînă la adînci bătrîneţi. A contribuit şi el la formarea acelei echipe, «Craiova Maxima», dar nu a apucat să culeagă roadele. Nu fac nici un reproş nimănui, dar atunci a suferit cîteva nedreptăţi. Însă se ştie că de obicei oamenilor de valoare li se recunosc meritele după ce nu mai sunt”. Stabilită acum la Rîmnicu-Vîlcea doamna Oblemenco a mai declarat că dacă ar fi trăit, soţul său nu ar fi putut sta departe de fotbal: “Nu-i plăcea munca de birou, totuşi. Era o perioadă în care a fost nevoit să practice meseria de economist şi chiar făcea naveta în Balş, unde era angajat la IOB”, a dezvăluit Marga Oblemenco.

Carte de vizită

- A început fotbalul la piticii echipei Progresul Corabia – 1958 şi 1959 (antrenor Ion Prodileanu);
- Între 1959 – 1962 a evoluat ca junior la C.F.R.-Electro şi la Ştiinţa Craiova, perioadă în care a absolvit, în Bănie Şcoala Profesională de construcţii (antrenori Rodica Merfu şi Ion Prodileanu);
- 1962 – 1963 a evoluat la Progresul Corabia, care la sfîrşitul acelui sezon a promovat în divizia C, graţie şi celor 34 de goluri reuşite de Ion Oblemenco;
- Vara lui 1963 a fost convocat la lotul naţional de juniori, după care a fost curtat de Dinamo Piteşti, Universitatea Cluj şi Rapid. A ales Giuleştiul;
- 1963 – 1966 a evoluat doar în 10 partide pentru Rapid;
- 1966 a revenit în Craiova, unde a evoluat pînă în 1977;
- 1977-1978 a jucat la FCM Galaţi;
- 1978-1979 a fost vicepreşedinte la Universitatea Craiova;
- 1979-1980 – antrenor secund la Universitatea Craiova;
- 1980-1982 – antrenor principal la Universitatea Craiova;
- 1982-1985 – antrenor la Chimia Rîmnicu-Vîlcea;
- 1985 – antrenor la F.C. Olt Slatina;
- După 1990 a mai ocupat o serie de funcţii administrative în cadrul clubului Universitatea Craiova;
- 1992-1993: antrenor principal la Universitatea Craiova;
- 1996: antrenor la Hassania Agadir;
- În 26 octombrie 1996 a fost declarat, post-mortem, Cetăţean de onoare al municipiului Craiova, dată de la care şi legendarul stadion al Băniei a primit numele “Ion OBLEMENCO”.

Palmares

Ca jucător:

- A jucat 285 de jocuri în divizia A;
- A marcat 170 de goluri în divizia A;
- A cîştigat de 4 ori titlul de golgheter al Romaniei:
 1966/67 (17 goluri),
 1969/70 (19 goluri) locul doi Dobrin cu 18 goluri,
 1971/72 (20 de goluri),
 1972/73 (21 goluri);
- ca jucător la Universitatea Craiova a cîştigat, în calitate de căpitan de echipă, titlul de campion naţional, ediţia 1973 – 1974, şi Cupa României, în sezonul 1976 – 1977; în acea perioadă cu Ion Oblemenco la timonă, Universitatea Craiova şi căpătat numele de “Campiona unei mari iubiri”;
- este jucătorul care alãturi de Stefan Dobay si Dudu Georgescu, a obţinut de patru ori titlul de golgeter al Românie;
- locul 4 în topul “All time” al golgeterilor, după Dudu Georgescu, Rodion Cămătaru şi Marin Radu;

Ca antrenor:

- a fost antrenor la Universitatea Craiova 85 partide, dintre care 49 au fost victorii, 13 egaluri şi 23 de înfrîngeri;
- a cucerit ca antrenor secund, ediţia 1979–1980, titlul de campion naţional;
- ca antrenor principal a cucerit primul event din istoria Universităţii Craiova (Cupa şi Campionatul), în sezonul 1980 – 1981;
- a fost antrenor principal al primei echipe româneşti care a evoluat în priăvara europeană, şi primul care a condus o formaţie românească în sferturile de finală ale Cupei Campionilor Europeni (sezonul 1981 – 1982, Universitatea Craiova – Bayern Munchen 0-2, la Craiova şi 1-1, la Munchen).
Sursa: www.*************