Întrebarea este de mare actualitate. În urmă cu câteva luni, România a făcut un pas dincolo. În dictatură. Atunci când premierul Boc a luat decizia de a ignora un verdict al Curţii Constituţionale.

Puterea a renunţat în ultima clipă la acest act de sinucidere. Dar atentatele la democraţie s-au înmulţit. Şi procesul continuă. În acest moment, pericolul major este suprimarea libertăţii de conştiinţă. Este evident că, atunci când vorbim despre democraţia din România, este obligatoriu să afirmăm că principiul separării puterilor în stat este sistematic încălcat. Că rezultatul conflictelor interinstituţionale - generate de o guvernare rea, de o preşedinţie şi mai rea, dar şi de o constituţie care trebuie schimbată - constă, până la urmă, în suprimarea ori diminuarea unor drepturi.

A unor libertăţi. La fel trebuie să recunoaştem că e greu să vorbim despre democraţie într-o ţară în care nu a fost încă rezolvată problema proprietăţii. Şi nici a forţei de muncă, aceasta nefiind, aşa cum ar trebui să fie, o marfă. În fine, nu există o adevărată competiţie a valorilor şi nu va exista, atât timp cât statul întreţine un monopol periculos şi deseori intervine brutal în economie şi societate. Dar cred că răul cel mai mare este legat de conştiinţă. De nivelul acestei conştiinţe individuale şi colective, dar şi de gradul de manipulare a conştiinţelor, care are drept rezultat o diminuare, o subminare sau chiar o anulare. La ce mă refer? Atunci când cetăţenii primesc de la oficialii statului informaţii eronate sau atunci când nu primesc informaţii, conştiinţa individuală şi cea colectivă sunt alterate. Atunci când nu se investeşte în şcoală şi în educaţie, în general, conştiinţa individuală şi conştiinţa publică sunt din nou alterate.


Sursa: editie.ro