Moţiunea de cenzură introdusă la asumarea Proiectului de Cod al Muncii a fost doar un exerciţiu. Corect, civilizat, dar fără nicio şansă. Puterea şi-a atins scopul, şi-a promovat ideile şi iniţiativele, iar opoziţia le-a contestat. În Piaţa Constituţiei s-au adunat 8 - 10.000 de protestatari. Totul a fost legal, civilizat şi respectabil. Fiecare poate spune că şi-a jucat rolul.

Dar numai puterea şi-a atins scopul. Să fie acesta semnul indiscutabil al succesului? Adică practica democratică a traversat doar un exerciţiu de verificare a modului de funcţionare? Se poate! În acelaşi timp, suntem obligaţi să ne punem câteva întrebări simple. Traversează populaţia României o situaţie de mulţumire sau de revoltă? Cu un salariu sub 200 de euro pe lună nu putem vorbi de un popor fericit sau măcar mulţumit. Funcţionează instituţiile statului impecabil? Salariile sunt mici, dar statul, prin mecanismele sale, răspunde prompt la toate nevoile oamenilor.

Nici asta nu-i adevărat! Instituţiile româneşti sunt ca nişte avioane particulare, folositoare doar pentru cei care le conduc. Să zicem că viaţa e grea, instituţiile sunt bolnave, dar politicienii se străduiesc zi şi noapte să repare stricăciunile din mecanismele statului. Nici asta nu-i adevărat! Zi şi noapte, pe canale media şi, cu coada ochiului, în jurul lor, oamenii văd ce abuzuri cumplite se derulează fără nicio oprelişte. Tupeul a devenit normă de comportament, iar furtul în văzul tuturor, acoperit cu spoieli de acte, modalitate de devalizare a bugetului public. Tehnica aceasta este uşor de depistat în activitatea tuturor celor aflaţi la putere.

Ce presupune această stare de lucruri? Cu siguranţă că sărăcia, corupţia, abuzurile şi incompetenţa deschid opoziţiei un câmp larg de exprimare. Mai mult ca niciodată, lucrurile par coapte pentru proteste, pentru afirmarea unei alternative politice, pentru proiecte de redresare, pentru mişcări organizate de sindicate, pentru schimbare de macaz. Şi totuşi răspunsurile populaţiei sunt neconvingătoare! Presiunea în direcţia schimbării se dovedeşte a fi cu mult mai slabă decât ar impune-o realitatea înconjurătoare.

Care să fie explicaţia? Au reintrat românii într-o stare de letargie? Practicile şi măsurile coaliţiei româno-maghiare (şi de alte naţionalităţi sau credinţe religioase) au redeschis porţile speranţei? Sau pur şi simplu opoziţia este neconvingătoare? Oamenii nu ies şi nu se exprimă pentru că lipsesc oamenii şi proiectele care să mişte ţara? La aceste întrebări ar trebui să-şi răspundă şi politicienii opoziţiei, şi jurnaliştii, şi liderii de sindicate. Dar mai ales cetăţenii capabili de întrebări clare şi dispuşi să caute un răspuns tranşant. Abia atunci vom înţelege unde ne aflăm şi ce este de făcut!

Sursa: editie.ro