Şaizeci de ani au trecut de când Amza Pellea şi colegii săi au aboslvit Şcoala Medie Electrotehnică Craiova. În 1951, 47 de tineri ieşeau atunci pe porţile unităţii de învăţământ, promiţându-şi că se vor revedea peste 10 ani. Au trecut de atunci şase decenii şi dragostea dintre ei îi uneşte la Craiova în prima zi de joi a lunii septembrie.
7 din 47. Atât au mai rămas în viaţă. 40 de suflete, printre care şi Amza Pellea, s-au stins din viaţă de-a lungul celor şase decenii ce s-au scurs de la absolvirea Şcolii Medii Electrotehnică Craiova. Chiar dacă au rămas doar ei şapte, Venus Ciocâlteu, Gheorghiţa Puzdrea, Maria Soare, Ion Becu, Dumitru Crăiniceanu, Maria Manolescu, Nicolae Alexandroiu, cel din urmă imobilizat la pat, păstrează tradiţia. Şi anume, în prima zi de joi a lunii septembrie, se revăd şi deapănă amintiri. „La început ne-am întâlnit din zece în zece ani, până la 30 de ani, apoi din cinci în cinci ani, până la 50. După întâlnirea de 50 de ani, când am văzut că suntem din ce în ce mai puţini, ne-am hotărât să ne vedem în fiecare primă zi de joi din septembrie. Mai suntem doar şapte dintre cei 47 de colegi, însă unul dintre ei este imobilizat la pat şi nu ne poate fi alături. Am fost împrăştiaţi în toată ţara, dar când a venit vorba de întâlnirile noastre nimeni nu s-a dat înapoi. Înainte mergeam la şcoală, strigam catalogul, dar anul acesta a coincis cu a doua sesiune de Bacalaureat şi nu a mai fost posibil. Apoi mergem la un restaurant. Am fost o serie nemaipomenită, ne-am iubit şi ne-am ajutat foarte mult. Am învăţat în condiţii foarte vitrege, am fost prima promoţie a Şcolii Medii Electrotehnice din Craiova (1950-1951). Eu am păstrat legătura cu Amza până în ultima clipă, când s-a stins. Era deosebit”, a povestit, Eliza Roşca, fostă Ştefănescu.
Cel din urmă care a ajuns la întâlnire este Venus Ciocâlteu. A venit puţin mai târziu pentru ca a avut treabă la spital. În urmă cu ceva timp a suferit o intervenţie chirurgicală. „Anul ăsta era cât p’aci să nu mai ajung din cauza problemelor de sănătate”, spune, cu lacrimi în ochi, impresionat de întâlnirea cu colegii, Venus Ciocâlteu. Galant, bărbatul care în luna februarie a împlinit 80 ani, le împarte colegelor lui câte un trandafir frumos ambalat după care deschide catalogul anului IV al Şcolii Medii Eletrotehnică Craiova. Ochii i se umplu de lacrimi şi abia mai poate scoate un cuvânt. „Când ne-am dat seama că rămânen din ce în ce mai puţini – acum trei ani am pierdut dintr-o dată cinci colegi – ne-am hotărât să ne vedem an de an. Trăim momente foarte frumoase când ne revedem şi apreciem fiecare zi, pentru că la 80 şi ceva de ani ziua de mâine poate fi ultima. Dinainte cu două săptămâni de această întâlnirea mă gândeam şi aveam deja emoţii mari, abia aşteptam ziua asta. În orice caz, suntem toţi nişte pionieri”, spune Venus Ciocâlteu.
Cu flori în mână, cei şapte „elevi” aflaţi la ceas aniversar s-au îndreptat spre statuia lui Amza Pellea, de pe Aleea Personalităţilor. Au şoptit câteva cuvinte în memoria acestuia după care şi-au făcut poze de grup. În fiecare an imortalizează mpmentele şi fac schimb de poze la următoarea întâlnire. „Aşa mai vedem şi noi cum trece timpul peste noi”, spune Eliza Roşca. „În fiecare an ne facem statistica... câţi am fost, câţi am mai rămas... Am avut cei mai frumoşi ani în şcoala elementară, anii adolescenţei, când se leagă sentimente, afinităţi pentru unii dintre colegi. Am fost o generaţie foarte inteligentă, deşteaptă, care şi-a urmat visurile, am avut curajul şi ambiţia să răzbim în viaţă”, spune Maria Negru, venită tocmai de la Bucureşti să se revadă cu colegii. Ziua aniversară se încheie şi anul acesta la un restaurant. „Anul trecut, când ne-a văzut chelneriţa a început să plângă. De fiecare dată se întâmplă să ne servească numai ea”, spune Eliza Roşca. Cei şapte absolvenţi ai Şcolii Medii Eletrotehnică Craiova speră că se vor revedea şi în 2012. „Sănătoşi să fim şi să nu ne joace viaţa feste”. Aceasta este dorinţa celor 7 colegi ai lui Amza Pellea.
Raspunde cu citat
