Moni şi Iri bat cutremurul din Japonia! La mintea lor, este chiar o mare performanţă. La o adică, în faţa servitorilor, se şi pot considera nişte vedete. Au bătut şi cutremurul! Cine mai este ca ei? Uite, scrie aici! Poate cineva, la urma urmelor, să le egaleze succesul? Mai bine se dărâmă clădiri şi explodează centrale nucleare, decât să se termine povestea de dragoste a celor doi!

Sau, dacă se termină, să fie acelaşi spectacol ca şi la început, ca oamenii să poată să răsufle uşuraţi. Să se distreze şi ei. S-au aruncat în imobiliare pe vremea ocheadelor dintre Iri şi Moni, au încărunţit, la nunta lor au palpitat şi au început să piardă la naşterea fetiţei şi suferă ca nişte câini loviţi de Trabant la divorţul lor televizat. Fiecare cu raţiunea lui. Unii, pentru că s-au săturat de zmeurismul contrafăcut.

Alţii, pentru că nu suportă piticotul. Bărbaţii, pentru că au început să afle câte ceva din viaţa pe care Moni o ducea când a venit ca elevă prin Bucureşti şi locuia la hotel “Bulevard”. Mamele, pentru că sunt captivate de norocul ei de a ajunge vedetă şi de nenorocul de a pierde o partidă strălucită. Vecinii şi jurnaliştii, călcaţi pe coadă în modestia lor, răsuflă şi ei uşuraţi. “Drept cine se credeau? Uite că nici visele lor de pandişpan nu rezistă prea mult!” Raţiunile pentru care mulţi se înghesuie ca muştele pe acest subiect sunt net diferite. Fiecare s-a regăsit şi în începutul poveştii de dragoste şi, în egală măsură, în sfârşitul ei.

O lume latină, telenovelizată, escapistă, gata să dea un loc de muncă pe un episod cu Elodia sau pe o oră de televiziune despre divorţul caricatural al duduii sătule de Ciofliceni! Şi hotărâtă să se afirme şi la Hollywood! Adevărul este că Moni visează la un regizor mai talentat decât cel întâlnit de Monica Bârlădeanu! Vorba ceea, a avut emisiune mai lungă decât a Oanei Zăvoranu şi a fost mireasă în mai multe prezentări de modă. Şi, după ce “Naşul” a turnat o damigeană cu sirop de zmeură peste o tiribombă cu rumeguş, nu mai rămâne loc decât de visul american.

România a fost fumată şi de amorezi, şi de politicieni. Chiar şi de locuitori. La urma urmelor, Ţara lămâilor stoarse peste speranţă începe să viseze la alte tărâmuri. Mulţi se înghesuie să înjure locul în care s-au născut şi îşi imaginează că pe alte meridiane vor fi şi mai frumoşi, şi mai norocoşi, şi mai deştepţi. Încă nu-şi dau seama că, şi dacă ar traversa Atlanticul înot, de partea cealaltă tot chibiţi de telenovele ar ajunge. Iar pământul lăsat în urmă tot parfumat de trandafiri, udat de lacrimi şi stropit cu sirop de zmeură ar rămâne! Şi hipnotizat de politica mediocră, cu iz de mahala. Şi la plecare, şi la întoarcere, şi la nuntă, şi la divorţ, sentimental vorbind, România rămâne o ţară telenovelistică. În ce măsură poate fi şi europeană, eu, unul, nu ştiu!

Sursa: editie.ro