Unde sunt zăpezile de altădată?” - ar putea să exclame şi cititorii, şi jurnaliştii. Unde sunt anii cu tiraj de un milion sau pe aproape? Unde e Clubul Român de Presă, una dintre cele mai puternice instituţii ale societăţii civile? Unde e piaţa ziarelor din vremea în care marile grupuri europene se chinuiau să pună un picior în România? Cu doar câţiva ani în urmă, Ringier era marele editor din regiune. Azi e aproape nesemnificativ! Materialul despre tirajele ziarelor în 2010 este şocant. Circulaţia presei tipărite a mai scăzut cu 20 - 25 la sută faţă de 2009. Şi s-ar putea să mai scadă. România nu are o reţea funcţională de difuzare.
Este singura ţară din Uniunea Europeană în care difuzarea unui produs sau a unui document oficial pe întreaga suprafaţă nu poate fi realizată. Asta din cauza “spectaculoasei” privatizări a Rodipet-ului, realizată în timpul guvernării Năstase! O explicaţie a crizei de pe piaţa cotidienelor ar putea veni de la criza economică. Şi totuşi sărăcia nu blochează circulaţia ziarelor. În 1990 - 1996, veniturile unei familii erau cu mult mai mici decât astăzi. Numărul celor care câştigă dublu sau triplu faţă de acei ani este totuşi enorm.
Unii încearcă să pună situaţia pe extinderea internetului şi în România. Şi această cauză poate fi socotită secundară. În primul rând că, în multe alte ţări cu mai mulţi utilizatori de internet, presa tipărită n-a cunoscut o cădere de proporţiile celei din România. Acolo ziarele, chiar dacă au fost în situaţia unor pierderi de tiraj, nu au căzut într-atât încât să generalizeze vânzarea condiţionată. Oricât s-ar supăra cei de la “marele holding Adevărul”, fără cei trei - cinci euro cu care Dinu Patriciu împinge fiecare copie de ziar pe piaţă (adică o carte sau un DVD) nu ar putea vinde mai mult de 15 - 20.000. Poate ceva mai puţin. Acum “Adevărul” speră să facă tiraj cu filmele celebrei Marilyn Monroe.
La anul va trece la romanele copilăriei sau la filme sexy, rămânând foarte departe de gazetăria propriu-zisă. Jurnalistica ridicată pe panouri la marginea drumului nu ţine loc de spiritul critic şi de atitudinea de câine de pază al societăţii. De la veghea la problemele României la paza lui Dinu Patriciu e o distanţă ca de la cer la pământ. De fapt, marile probleme ale presei tipărite se reduc la două. Credibilitatea demersului şi profesionalismul. Din păcate, la aceste capitole pierde toată lumea. Doar bulevardierele pot pretinde că promovează cu brio. Într-o ţară cu adevărat bulevardieră, ele sunt doar cireaşa de pe tort!
Raspunde cu citat
