Nu mi-am pus niciodata foarte serios problema clonarii. Si aici ma refer la problema etica din spate... Am citit insa zilele astea mai multe despre ce se intampla de fapt, practic, la nivel de cercetare si am realizata ca nu am nici o parere asupra subiectului. (Da, poate fi intr-adevar foarte tarziu dar efectiv nu m-a preocupat subiectul pana acum.)
Ce se intampla? Se ia un ovul, i se indeparteaza nucleul si i se implanteaza un alt nucleu care contine toate caracteristicile genetice ale fiintei care se vrea clonata. Care ar fi problema? Se pune intrebarea daca omul ar trebui sau nu sa intervina intr-un proces pe care Creatorul l-a lasat intr-un anumit fel. Pai daca poate, de ce sa nu intervina? Pe de alta parte, daca oricum nu omul este cel care da viata, de ce si-ar baga nasul?
A doua problema ar fi clonarea de organe. Cum? Clonezi un om, il diseci si ai organe clonate? Nicidecum. Exista in corpul uman asa-numitele celule-susa, celule care nu au o functie propriu-zisa, dar au potentialul de a prelua funcia oricareia dintre cele 200 de tipuri de celule din corpul uman. Celulele-susa au de asemenea capacitatea extraordinara de a se divide si a se inmulti. Cercetatorii au reusit sa le izoleze si sa le determine sa se inmulteasca, si mai mult sa le determine sa se transforme in celule cu functii specifice: muschi cardiac, celule nervoase, you name it. WOW... extraordinar... si care ar fi problema etica?
Celulele-susa cu potential deplin se pot lua doar din embrioni. Adica din acele aglomerari de celule care poarta potential uman. Cu alte cuvinte, in urma fertilizarii in vitro raman o multime de embrioni, pentru ca doar unul va fi pus in uterul mamei pentru a se dezvolta ca persoana umana, ceilalti embrioni sunt meniti distrugerii. Din acesti embrioni se pot lua celule-susa cu potential maxim.
Cred ca avem destul material de discutie. Ganditi si spuneti-va parerea.