Fight club / generatia de consum

Poate ati vazut filmul cu pricina, am sa postez un fragment aici:

We’re consumers. We are by-products of a lifestyle obsession. Murder, crime, poverty, these things don’t concern me. What concerns me are celebrity magazines, television with 500 channels, some guy’s name on my underwear. Rogaine, Viagra, Olestra.

The people I know who used to sit in the bathroom with pornography, now they sit in the bathroom with their IKEA furniture catalogue. You buy furniture. You tell yourself, this is the last sofa I will ever need in my life. Buy the sofa, then for a couple years you’re satisfied that no matter what goes wrong, at least you’ve got your sofa issue handled. Then the right set of dishes. Then the perfect bed. The drapes. The rug. Then you’re trapped in your lovely nest, and the things you used to own, now they own you.

You are not your job. You are not how much money you have in the bank.

You are not the car you drive.

Reject… the importance of material possessions.

Astept opiniile voastre in legatura cu acest subiect.

Sunt prea multe adevaruri spuse in acest film.

Si ceea ce voiam eu sa subliniez este ca oamenilor li se spala in asa hal creierul incat ajung sa le placa faptul ca sunt o generatie de consum.

Prabusirea zgarie-norilor din Fight Club a avut loc cu 2 ani inainte de Wolrd Trade Center. Sa fie vorba de anticipatie, viziune sau pur si simplu au dat un exemplu de urmat cu acest film?

Nu am vazut filmul, l-am trecut deja pe lista, dar ce spuneti ca transmite el il percep ca pe un adevar."Consumati, consumati, consumati!" este noul "Invatati, invatati, invatati!"

Exemplu din viata personala: castig bani si nu mai am TIMP sa-i cheltui, iar cand ajung sa cheltui, m-a trezesc in situatii in care am ganduri sporadice de genul "eu chiar am nevoie de asta?Nu tocmai, dar arata bine, nu imi face gaura in buget, deci il/o cumpar".As renunta la o parte din bani numai sa am timp pt mine/familie.Timpul ne este oferit gratis tuturor, dar ajungem sa il vindem pe diferite sume.Dupa care ne gasim in situatia in care, din lipsa de timp, incercam sa-l cumparam inapoi, dar pe ce sume???

Se zice in general ca e bine sa fii specialist in ceva anume?Asta a ajuns sa fie inteleasa mult prea radical.Se strica un robinet in baie?Sa vina instalatorul.Ajung tarziu acasa si n-am timp de mers la piata?Sa vina home delivery, etc.Adica noi inginerii,softistii,vanzatorii etc nu mai batem un cui ca exista tamplari, nu mai mergem in vizita la parinti ci dam e-mail si felicitari virtuale si asa mai departe.Un fel de handicap in tot ceea ce depaseste domeniul de specializare.Cam cum e si la roboti: sunt proiectati sa ridice si sa se suceasca la 360 si altceva nu pot face.Ei au o scuza, noi nu, dar inventam o multime.

E trist, dar nu cred ca e totusi o situatie fara iesire.It's all in the mind, not int he pocket.

Who gives a f*ck?
Daca reusesc sa castig cat sa imi schimb, eu stiu, telefonul cu ce gresesc?
Sunt banii mei, muncesc pt ei !
Si intr-adevar cand nu ai bani, ai timp gramada, iar cand ai cat de cat bani nu ai timp sau nu iti mai convine sa dai cu ei aiurea in stanga si in dreapta cand intr-adevar ai muncit pt ei !
Generatie de consum my arse fiecare trage pt el de cand e lumea asta, orice lucru marunt pe care reusesti sa il procuri te face fericit !

Nu e vorba de faptul ca-ti place sa cumperi chestii. Este vorba despre ceva mult mai important. Si anume despre faptul ca odata ce ti-ai luat un lucru devi intr-o oarecare masura sclavul acelui lucru. Depinzi de el, intr-un fel.

Daca vrei libertate aceasta ti se restrange cu cat ai mai multe obiecte in proprietate. Trebuie sa le ingrijesti, sa le pazesti sa nu se intample ceva rau cu ele si nu in ultimul rand renunti la timpul tau pentru a te bucura de obiectele pe care le detii.

Pana la urma nu esti mai frumos, mai destept si nici mai altfel daca ai o masina nu stiu de care, o mobila de un anumit gen sau cine stie ce aparatura electronica prin casa. Traiesti numai o iluzie de confort. Dar in realitate vinzi din timpul in care ai putea sa te relaxezi cu adevarat ca sa cumperi timp sa te relaxezi asa cum iti spune Nokia, IKea, Mercedes sau Panasonic.

Nu stiu daca am fost suficient de explicit. Am vrut sa atrag decat atentia asupra faptului ca primim zilnic tot felul de informatii. Numai de noi depinde daca le acceptam sau le rejectam. Si asta in functie de capacitatea de selectia a fiecaruia.

Mesaj iniţiat de DJ89BYA

Ideea ar fi urmatoarea: ne-am schimbat sistemul de valori, iar ierarhiile personale ne sunt totalmente date peste cap.
Datorita multitudinii de mijloace media, poate parea ca traim intr-un mediu in care, la fiecare pas, apare ceva ce ne-ar putea spala creierul (stiu, suna a replica sf, dar alta nu am gasit); ne sunt induse nevoi pe care, in realitate, nu le avem. Confortul de care vorbeati voi referindu-va la gaget-uri si top of the line "diverse" e aparent. Mereu va fi ceva mai bun, mai frumos, mai nou, si din nu stiu ce motiv, incercam sa tinem pasul.
Ne raportam prea mult la cei din jur, la aceia care au mai multe, mai frumoase, mai noi, mai multi bani, better cars, more beautiful houses. Dar deja chestia asta trece dincolo de pragul de autosuficienta, se transforma intr-o cursa idioata in care nimeni nu iese pe primul loc.
Un slogan dintr-o actiune contra obezitatii spunea: "You are what you eat". L-as continua: we are what we eat, what we own, what people we know. Deja nu mai punem in balanta placerile si implinirile individuale, au ajuns sa se uniformizeze, par "taiate" dupa un tipar unic.

Nu e vorba neaparat de media si de tactici moderne de spalat creierul. E vorba despre constructia noastra psihologica, despre invidie si dorinta de avea bunuri. Din cele mai vechi timpuri a fost asa. Dorinta de avea, care pe de-o parte duce la distrugerea noastra ca si rasa umana a contribuit si la evolutie. Tot timpul ne-am raportat la cei din jur. Problema e ca s-au schimbat tipurile de bunuri, nu mai vrem pamant pe care sa il lucram, vrem vila si mobila de la Ikea. Majoritatea oamenilor nu pot fi multumiti fara bunuri care sa le ofere stabilitate.

Nu zic ca e un lucru bun ca s-a ajuns asa, dar majoritatea oamenilor se complac in stituatia asta si sunt nu neaparat fericiti...dar multumiti.

Referitor la ideea prezentata in Fight club numai un procentaj foarte mic de oameni ar putea trai asa, care au alte idealuri, alte vise si un mod total diferit de gandire si nu s-ar putea aplica decat teoretic.

Nu zice nimeni sa traiesti sarac fara sa detii nimic. Asta fac calugarii. Dar comentam numai un paradox. Faptul ca dai o multime de bani pe o masina (de exemplu) din dorinta de a avea mai mult timp (ideea este ca parcurgi distantele mai rapid) dar de fapt nu reusesti asta. Fiindca o masina presupune intretinere, presupune o serie intreaga de responsabilitati etc etc. Si practic vei avea mai putin timp decat inainte si ai mai si platit pentru asta.

Inlocuiti in fraza de mai sus automobilul cu un DVD player sau o plasma sau cu ce vreti voi si veti vedea ca se ajunge la acelasi paradox.

Singurele lucruri de care un om nu se poate lipsi sunt hrana si odihna (deci un adapost).

Nu pot sa spun decat ca ai dreptate. Inainte de orice omul este un animal sociabil. Nu-i place si nu se simte bine sa traiasca de unul singur. Ii place comunitatea si dezvolta sentimente pentru prietenii sai.

Cel mai important lucru este ca noi putem sa intemeiem familii. Si de regula, acestea dureaza. Mai putin conteaza ce posesiuni ai atunci cand traiesti alaturi de persoana iubita.

Dar cred ca asta este numai un exemplu de situatie in care obiectele detinute nu au nici un fel de importanta pentru binele individului. Se pot gasi mult mai multe situatii de acest gen.

OK.
Sfatul 1 al lui Tyler Durden era sa nu fii un consumator fara discernamant. Am discutat despre asta...

Sa trecem la sfatul 2:
Do Something Meaningful

This is your life and it’s ending one minute at a time.

Every word you read of this useless fine print is another second off your life. Don’t you have other things to do? Is your life so empty that you honestly can’t think of a better way to spend these moments?

What would you wish you’d done before you died? You have to know the answer to this question!

If you died right now, how would you feel about your life?