Suntem supusi cu totii unei slabiciuni constiente, inconstiente sau refulate si anume frica.
Va este teama de ceva anume, sau de cineva anume, de viitor, de spatii inguste, de oamenii straini, de singuratate, de doctori, de amintiri din trecut, de inaltime, de intuneric, de Iubire, de aglomeratie, de animale, de voi insiva, etc.
A-ti recunoaste frica, este primul pas facut pt. a o infrunta?
Cine are taria de a-si expune temerea? Poate impreuna, gasim solutii.
tu vrei sa dezvolti ce s-a spus aiciMesaj iniţiat de Nykolas
ideea e interesanta dar greu de crezut ca cineva si-ar spune public temerile reale!
Adevarat ce spune zagalo . Exista multi care au fobii si prin simpla discutie cu cineva de incredere te simti mai bine, plus tratament de specialitate daca necesita ,dar cum spuneam e vorba de incredere . Poti sa ai tu incredere intr o lume virtuala ?
threadul ar putea avea succes mare dar subiectul inabuse comunicarea virtuala!
Da, aveti dreptate. Nu stiu de ce am crezut ca dincolo de monitoare exista Suflete care se pot deschide fara retineri aici, unde nu ar trebui sa judecam ci doar sa contribuim la o evolutie frumoasa, pt. toti care au nevoie de o mana intinsa, spiritual vorbind.
Va multumesc pt. atentionari.
Noica spunea k omul se naste cu 2 ...sabloane sa ii zicem, Frica originara si Foamea originara.
Asa ca oricare dintre noi avem cate o frica,mai ales in Romania unde toti sufera de cate ceva,fie ca este real sau nu.
-Viata împarte negrul in mod echitabil: unora zile negre, altora icre negre.
-Infrant nu esti atunci cand sangeri,
Nici ochii cand in lacrimi ti-s.
Adevaratele infrangeri
Sunt renuntarile la vis. Radu Gyr
Cea mai mare frica o am de Dumnezeu.
Parerea mea este ca sentimentul de frica poate aparea in orice situatie. Exista diferite categorii de frica in functie de circumstante. Cred ca putem ajusta din intensitatea fricii folosindu-ne psihicul si optimismul. (cel putin in cazul meu functioneaza).
nu inteleg cum se manifesta frica asta fata de Dumnezeupoti sa explici ? si nu , nu sunt ateu
Nu stiu daca as putea sa iti dau cea mai potrivita explicatie, insa cine crede in Dumnezeu stie ce inseamna frica de El.nu inteleg cum se manifesta frica asta fata de Dumnezeu
Explicatia este una singura, interpretarile si modul de a simti aceasta frica difera de la om la om.
Este frica pe care o simte un copil fata da parintele sau, atunci cand constientizeaza ca a gresit, ca nu a ascultat. Se gandeste imediat la consecinte.
In esenta, aceasta frica ce tinde a fi mai mult speranta de iertare divina, este defapt imboldul ce ar trebui sa mentina un Suflet curat.
De aici vorbele din popor :"Ce tie nu-ti place, altuia nu face"
"Fie roata si patrata, tot se intoarce odata.
Cine pune mai presus de orice Iubirea, in toate formele sale, are sanse mai putine sa greseasca si sa traiasca aceasta "frica de Dumnezeu".
Frica de Dumnezeu s-ar traduce foarte usor in frica de necunoscut. E cineva acolo, ne asteapta ceva dupa moarte (rai/iad) samdnu inteleg cum se manifesta frica asta fata de Dumnezeu
Edited by MOD - fara reclama in semnatura!
cu mare dreptate se zice ca `de ce ti-e frica nu scapi`. mi-a fost teama ca am sa imi pierd iubirea si chiar asa a si fost.(circumstante atenuante). Sa mai imi fie frica de ceva? mai rau de atat nu se poate......
Nu mie frica de Dumnezeu, ci de absenta Lui.
On topic: Mi-e frica de curajul meu.
Se zice ca de ce iti este frica, nu scapi. Se mai zice ca si anumite cosmare se indeplinesc.
Mie imi este frica de Dumnezeu si sa nu gasesc un sac de bani.
De o prerioada, am un cosmar: ca numar un sac de bani gasit, imi este frica de acest cosmar.
http://www.youtube.com/watch?v=Tdu_2...eature=related
Cand te ridici - prietenii afla cine esti !
Cand cazi - tu afli cine iti sunt prietenii !
Singurul de care mi-e frica este Dumnezeu...
Dacia Solenza 1.9D, 2004, no A/C, no ABS, no ESP, no EBD = more FUN.
Am frica de inaltime: daca urc mai sus de etajul 4 si ma uit in jos mi se face ameteala, desi am avut si unele incidente mai ciudate cand stateam pe scaun si m-am uitat in jos si mi s-a facut rau. Imi e frica de locurile inalte care nu au ziduri solide. Recent am fost pe santier si a trebuit sa urcam intr-un turn ca sa vedem etapele in care se finiseaza blocul, iar catre etajele superioare nu mai erau pereti. Deja de pe la etajul 6 ma lasasera picioarele si nu mai vroiam sa ma apropii de margine. Oricum e o senzatie foarte ciudata sa simti cum ti se ingreuneaza picioarele cu fiecare etaj pe care il urci.
Nu as numi-o neaparat frica, dar nu ma simt bine in locurile aglomerate cu persoane necunoscute: autobuze, tramvaie, piete, etc. Cel mai mult ma deranjaza cand se ating de mine accidental alte persoane, in autobuz, de exemplu.
In rest nu imi prea este frica de nimic. Acum nu iau in calcul situatii extraordinare (incendii, cutremure, jafuri, accidente); presupun ca in cazurile astea mi-ar fi frica exact atat cat ar trebuii. Am asistat la un accident de masina destul de grav acum cativa ani si am constatat ca am reactionat destul de bine fata de unele persoane care erau pe langa mine.
Nu am probleme exisentiale. Nu imi e frica de moarte, Dumnezeu, extraterestrii, ca va exploda Soarele si alte asemenea copilarii (no offence intended, just an opinion). Nu am mania conspiratiei si nu ma simt persecutata de guvern, politie, soarta, etc.
Si acum o intrebare pentru cine a zis de GOD (Pam - pam - pam!) :
De ce va e frica de Dumnezeu? Presupun ca sunteti majoritatea ortodocsi si credeti in Noul Testament, in care Dumnezeu e oarecum sinonim cu iubirea, in care exista ingeri pazitori si alte povestioare faine. Sunteti asa pacatosi incat va e frica pentru sufletul vostru?
Design realizat de Pixelmotion
S.C. Forumnet S.R.L. Operator de date cu caracter personal inregistrat la A.N.S.P.D.C.P sub Numarul de Notificare: 15215
Iata cateva variante:
Descarcati varianta potrivita:
Raspunde cu citat
