Noi scriem cu î din i

Noi scriem cu î din i

de Diana Caloianu


ATITUDINE ● Excesul de zel a bătut logica şi a schimbat gramatica
În 1993 ne-am trezit cu noi reguli ale Academiei Române: "De azi scriem cu î din a!", ni s-a spus.Şi ne-am conformat. Ba, mai mult, eu nu mai sînt, nici ei nu mai sînt, nici ele nu mai sînt. Toţi sunt! Pentru că aşa vor academicienii. Chiar dacă nu lingviştii din Academie au hotărît schimbarea. Noi ne opunem!


La 14 ani de la schimbarea impusă de Academia Română, Jurnalul Naţional a hotărît să revină la scrierea cu î din i şi forma de indicativ prezent a verbului "a fi", "sînt", la persoanele I singular şi a III-a plural. Demersul nostru este susţinut de lingvişti şi de logică, împotriva regulilor aberante care au dus la scrierea cu î din a şi "sunt". Printre ultimele dorinţe exprimate de George Pruteanu a fost aceea de a se reveni la vechile reguli. Mai bine mai târziu decît niciodată.


"SOLDAŢII" LIMBII. Deşi s-a impus regula Academiei, nu toţi s-au supus. Formele de indicativ prezent ale verbelor din limba română vin toate din conjunctivul prezent al limbii latine, deci forma "sunt" nu se justifică. "Sînt" din română vine din latinescul "sint" de la conjunctiv, nu din "sînt" de la indicativ. Cît despre cuvintele pe care le scriem cu î din a şi care ar fi fost "bolşevizate" prin î din i, le putem aminti celor care susţin teoria că doar cîteva s-au format prin închiderea vocalei "a" la "î". Avem multe cuvinte provenite din slavonă, maghiară, bulgară, greacă şi chiar din latină care conţin î provenit din i, nicidecum din a. Unul dintre combatanţii î-ului din a este şi astăzi Romulus Vulpescu, cel care a avut grijă să ne amintească în nenumărate rînduri că nu sîntem obligaţi să ne supunem unei reguli aberante. "Reforma ortografică din martie 1993 (intrată în vigoare în ianuarie 1994), propusă în 1992 de Academia Română care i-a stabilit normele pentru limba noastră, recomandă, în esenţă, generalizarea scrierii cu «â». Deşi prezentată drept «lege», hotărîrea este numai o recomandare, de conţinutul căreia se poate ţine sau nu seama: în consecinţă, respectarea ei nu este obligatorie", scria omul de cultură în "Nota liminară" a cărţii sale de "rime", "Vechituri & Novitale", republicată anul trecut. "Avînd o formaţie filologică (limba şi literatura română: licenţă dobîndită în 1995, la Universitatea din Bucureşti), nu accept această reformă şi scriu şi astăzi cu «î», cum am făcut-o din 1953 încoace, admiţînd, întocmai ca majoritatea lingviştilor profesionişti, scrierea cu «â» doar în cazul particular al numelui propriu «România» (cu întreaga familie de cuvinte)", îşi argumentează protestul Romulus Vulpescu în aceeaşi scriere.


VINOVĂŢIE. Poetul îi condamnă pe toţi cei care au făcut posibilă schimbarea regulii, fie şi prin abţinere. "Sînt extraordinar de încîntat că pentru prima oară în viaţa mea un demers al meu de interes public este îmbrăţişat de un mare cotidian. Nici un lingvist serios nu a cedat la această... nici nu ştiu cum s-o numesc! E o prostie! În cazul acesta şi abţinerea e tot o vină. Pentru un necunoscător nu e ceva important. E o nenorocire ce s-a întîmplat. Sistemul editorial s-a dat peste cap, la fel şi învăţămîntul. Modificarea a avut repercusiuni la care nici nu te aşteptai", spune Romulus Vulpescu. Totul a pornit de la un soi de exces de zel al celor care şi-au dorit cu orice preţ o schimbare prin care să justifice şi la nivel lingvistic trecerea într-o nouă etapă a culturii române. Numai că, aşa cum legea gravitaţiei nu poate fi schimbată de cîte ori se răstoarnă un sistem politic, modificarea regulilor gramaticale este la fel de aberantă dacă are la bază această motivaţie. "Cum ar fi să decidem noi schimbarea regulilor din matematică? Ar cădea podurile şi clădirile peste noi. Dar cînd vine vorba despre limbă, toţi pot să-şi dea cu părerea. În ţara asta toată lumea se pricepe la lingvistică şi la fotbal", spune, cu umor, Romulus Vulpescu. S-a spus de nenumărate ori despre noi, românii, că exagerăm de dragul exagerării. Că sîntem "mai catolici decît Papa" şi încercăm cu orice preţ să ieşim în evidenţă prin ceea ce facem.


TESTAMENT. George Pruteanu dorea să se scrie cu "î" şi cu "sînt"

ISTORIA "SUPRACORECTITUDINII". Dacă demersul Şcolii Ardelene şi toate exagerările cărturarilor de atunci au fost justificate de nevoia de cucerire a integrităţii naţionale, schimbarea pe care a făcut-o Academia Română după decembrie ’89 nu are nici o bază. Dar are o istorie cel puţin stranie. Aproape un banc: "Regulile ortografice din ’65, care au fost acuzate că au «bolşevizat» ortografia – ceea ce este o tîmpenie! – uniformizează folosirea lui î, cu o singură excepţie – România, cu familia de cuvinte. Iar regulile din ’93 impun sute de excepţii, mărind numărul derogărilor de la norma recomandată chiar de Academie. Orice om de bună credinţă înţelege deosebirea între o regulă unitară, care prevede o singură excepţie, şi o regulă aleatorie, care autorizează sute de excepţii", explică Romulus Vulpescu. Omul de cultură aminteşte faptul că şi ideea de latinitate pe care trebuie s-o arătăm cu orice preţ este un fals. "Păi «rîpă» vine din limba latină, din «ripa», la fel «rîu», din «rivus». Lasă că «fîntînă» vine de la «fontana», cu «o» închis. Şi francezii au vrut să facă o nebunie, dar în final a învins logica. Ortografia noastră este fonetică. Poate părea ciudat ca într-o ţară în care se moare de foame – la propriu! – ne zbatem pentru o problemă de scriere, dar nu putem să-i lăsăm pe unii să-şi bată joc de limba română cum vor", comentează Romulus Vulpescu excesul de zel al academicienilor care au schimbat gramatica.

Sursa: http://www.jurnalul.ro/articole/1216...iem-cu-i-din-i

de asemenea puteţi citi aici: http://www.ziaruldeiasi.ro/opinii/de...i-din-i~ni44l5 cam acelaşi lucru.
fiind un topic dedicat limbii române, voi sterge orice aberaţie, şi orice post cu k şi sh.

Academia Romana a impus REVENIREA la scrierea cu "â" si "sunt", asa cum se practica inainte de perioada comunista. Nu cred ca, intre toate masurile catastrofale impuse de regimul comunist, scrierea cu "î" sa fi fost decisa de un real interes pentru frumusetea limbii romane, ca urmare a unor studii obiective, ci mai degraba a indicatiilor partidului si a conducatorilor scoliti la moscova (care or fi fost scoliti dintre ei).

exact cum mă aşteptam, nu ai inţeles nimic din acel articol.

apropo, uite ce face mîndra noastră academie română: http://www.hotnews.ro/articol_73837-...iei-Romane.htm

http://books.google.ro/books?id=rwIk...um=3&ct=result

ce tâmpenie
numai porcu putea sa deschida un thread din asta

Nu vad unde anume vorbesc eu prostii, tot ce am spus e ca inainte de comunisti se scria cu î din a si ca nu am incredere in deciziile luate de sistemul comunist. Prima parte e un fapt verificabil iar cea de-a doua e o opinie personala. De altfel, daca tot s-a luat hotararea sa se scrie fiecare sunet printr-un singur semn, acel semn poate sa fie foarte bine î din a si nu î din i. Dar oricum ortografia unei limbi nu mi se pare un lucru de supus opiniei publice; daca lingvistii care sustin scrierea cu î din i considera ca au dreptate, atunci sa convinga Academia Romana sa schimbe respectivele norme.
Si, zit, fi dragut, de-acum cand mai postezi vreun articol, scrie si ce ar trebui sa inteleaga lumea din acel articol, ca sa poti inchide Thread-ul mai repede.

Pai, sa ne intelegem: din 1904 pana in 1953 se scria cu â in interiorul cuvintelor si cu î la inceputul lor. Si chestia asta era valabila pentru toate cuvintele nu "doar in cuvintele derivate din român".
Pentru simplificarea ortografiei mi se pare o idee buna adoptarea unui singur semn pentru scrierea sunetului in chestiune, problema e ca daca folosim î, automat vom avea doua semne pentru acest sunet pentru ca va exista in continuare exceptia familiei de cuvinte provenite din roman. Mi se pare mai logic sa se adopte semnul â, caz in care am avea cu adevarat cate un singur semn pentru fiecare sunet.

"deci" mie se pare o tâmpenie. eu am învăţat să scriu cu â şi sunt şi nu o să mă pot dezobişnui că aşa vor ei.
dacă nu sunt în stare să se hotărască să întrebe pe altcineva, poate îl învie pe săracu pruteanu, să le explice el iar.
oricum, scrierea cu â sau î mi se pare un mizilic pe lângă nicio/niciun/mai-mult-ca-perfectul şi ce alte modificări au mai făcut ei.
jur că nu mai ştiu cum să scriu corect (parcă totuţi am înţeles că se acceptă ambele variante), dar să scriu "nicio problemă" nu se va întâmpla niciodată, pentru că mi se pare cea mai mare dobitocenie posibilă. oricât ar fi ei de învăţaţi!

pai poate in limba lor asa se scrie, impreunat, ca asa cere ortografia, lingvistica, exprimarea, etc.
dar la noi intrece limita bunului simt, iar cei care sustin ca e mai corect nicio decat nici o nu mi se pare ... cu toti boii acasa, sa ma exprim "plastic"

liwiu_evo, asta incercam si eu sa spun .. oricate facultati, mastere si doctorate ar face, nu pot lua decizii pentru o tara intreaga, si nu pot schimba ortografia si gramatica dupa bunul plac.
adica ma gandesc ca trebuie sa faca niste studii aprofundate, despre cum se scrie in latina, ca din latina provine limba noastra, ca trebuie sa gandeasca si logic, daca si cum suna bine si CORECT.
ma rog, cei mai afectati sunt copiii care acum merg la scoala, si in clasa I ii pune invatatoarea sa scrie cu î din a, si in clasa a doua ii pune sa scrie cu î din i.
pentru restul, care au invatat de mult cum sa scrie si sa vorbesca in mod corect, nu cred sa aiba vreo influenta, pentru ca fiecare va folosi forma pe care a invatat-o.
parerea mea!

prajitoare, pun pariu ca daca soqarit ar fi fost doar un pic mai putin citit, ar fi sustinut pe â. in urmatoarea secunda tu ai fi fost cel mai inversunat aparator al î