Obsesii romanesti

romanul e obsedat sa aiba femei, bani , masina "tare" cu manele si ochelari de soare chiar si pe timp racoros


nu toti romanii, majoritatea.. trist

Mesaj iniţiat de Daemian

Nu e vorba de bine sau rau, ci de obsesie. Cred ca toata lumea stie definitia cuvantului asa ca n-am s-o mai pun.
In concluzie, conform definitiei, faptul ca vrei neaparat o casa a ta si faci (aproape) totul ca s-o obtii (gen imprumuturi la banca pe 30 de ani ) e o obsesie nu o necesitate.
Ca preferi sa ai masina proprie si nu te lasi pana n-o iei, e tot o obsesie; dar oricum, obsesia masinii se referea la masinile scumpe.
Ziceai mai sus ca alegi telefonul (si) in functie de design, iar asta, cumulata cu (citez) "mi s-a pus pata" => obsesie. Majoritatea oamenilor "de rand" din Europa au niste "panarami" (le-am zice noi) de telefoane pentru ca le folosesc doar pentru ce au fost ele initial inventate: vorbit. N-au nevoie de widget-uri, de aplicatii ce folosesc accelerometrul, de touchscreen etc.
Cat despre hypermarket... cred ca e mai degraba vorba de comoditate decat de obsesie... sau fie: un pic de obsesie si ceva mai multa comoditate. Si da, e mai ieftin in piata, e mai ieftin la magazine dedicate pe anumite produse (de exemplu, mare majoritate a magazinelor alimentare au preturi ceva mai mici decat in hypermarket).

Personal, eu recunosc ca am destule obsesii din cele insirate:
- obsesia casei: in special casa, nu apartament, dar nu oriunde... eu as vrea si in oras si nu chiar la margina orasului daca se poate
- obsesia televizorului: imi ajunge un singur LCD / o singura plasma in casa
- obsesia telefonului: pana acum, as fi putut afirma ca nu o am (am avut numai telefoane simple cu functii de baza), dar tocmai m-am hotarat sa-mi fac cadou un telefon cu touchscreen pe care l-am ales SI dupa design SI dupa functionalitati de care m-as putea lipsi in mod normal, asa cum am facut-o si pana acum
- obsesia hypermarket: la mine chiar e comoditate; atunci cand se aduna multe lucruri din diverse "domenii" (alimentar, curatenie etc.) prefer sa merg in hypermarket decat sa alerg prin X magazine, desi sunt convins ca as gasi mai ieftin produsele respective in magazine

Restul nu le am. Poate totusi cu exceptia messengerului, dar daca faptul ca-l tin deschis cat stau la munca (pentru ca mai vorbesc cu cei de la Bucuresti - sediul central al firmei) si ca-l mai deschid cand si cand acasa ca sa intreb scurt pe cineva ceva cand nu-l am in telefon pe respectivul (prefer sa sun decat sa vorbesc pe mess)... atunci ok, am si obsesia asta.

mai inatai e nevoia, si dupa obsesia. asa vad eu lucrurile. am nevoie de o casa, imi iau o casa care sa corespunda cererilor mele. asa si al masina si la mobil. daca imi merge bine, si pot fara vreun efort sa-mi satisfac obsesiile, nu e nici o problema, dpmdv. e rau, ma org, nu pentru mine, ci pentru cel care sufera de asa ceva, sa ai 10 masini, desi doar cu cate una mergi, sa ai 10 case, desi doar intr-una stai. evident, se exclud de la regula cei care castiga bani de pe urma bunurilor, si asta e afacere, nu obsesie.

Mesaj iniţiat de liwiu_evo

mai inatai e nevoia, si dupa obsesia. asa vad eu lucrurile. am nevoie de o casa, imi iau o casa care sa corespunda cererilor mele. asa si al masina si la mobil. daca imi merge bine, si pot fara vreun efort sa-mi satisfac obsesiile, nu e nici o problema, dpmdv. e rau, ma org, nu pentru mine, ci pentru cel care sufera de asa ceva, sa ai 10 masini, desi doar cu cate una mergi, sa ai 10 case, desi doar intr-una stai. evident, se exclud de la regula cei care castiga bani de pe urma bunurilor, si asta e afacere, nu obsesie.

NEVÓIE, nevoi, s.f. 1. Ceea ce se cere, se impune să se facă; trebuinţă, necesitate, cerinţă

OBSÉSIE, obsesii, s.f. Tulburare a voinței care se manifestă prin idei fixe, prin dorința irezistibilă de a face un act determinat, bolnavul fiind conștient de caracterul anormal al acțiunilor sale

Lasand la o parte chestia cu "bolnavul", faptul ca cineva face tot ce-i sta in putinta sa obtina ceva care nu este necesar, se cheama obsesie. Iar a avea casa proprie nu e NECESAR; poate faptul de a avea un "acoperis deasupra capului" e necesar, dar asta se poate realiza prin mai multe metode.

Mesaj iniţiat de theos_

majoritatea fetelor sunt obsedate de greutate

de fapt nu. pe foarte putine le mai preocupa sa manance sanatos, sa faca sport etc.

si legat de obsesia Coelho, toate pitipoancele de la mine din liceu sunt innebunite dupa el

Obsesia romanului este de a se preface ca e mult mai avutit decat defapt este prin case mari, masini smechere second, cosul plin la hypermarket, haine de firma, cand defapt el se trage de la coda vacii.

Obsesia romanului e sa faca bani si sa nu munceasca pt ei.

Restul sunt povesti (auzi, ca 95% din romani au o casa, funny).

Mesaj iniţiat de LiL_Barba

Obsesia romanului este de a se preface ca e mult mai avutit decat defapt este prin case mari, masini smechere second, cosul plin la hypermarket, haine de firma, cand defapt el se trage de la coda vacii.

Corect!
In legatura cu aricolul, este exagerat; pana la urma nu este nimic rau in faptul ca romanul vrea sa aiba propria locuinta, dimpotriva.
Apoi, despre obsesia plasmei/lcd-ului si cea a shoppingului, suntem chiar ok fata de omologii nostri din occident, in special state. La ei, shoppingul este o religie.

Mesaj iniţiat de xan

Corect!
In legatura cu aricolul, este exagerat; pana la urma nu este nimic rau in faptul ca romanul vrea sa aiba propria locuinta, dimpotriva.
Apoi, despre obsesia plasmei/lcd-ului si cea a shoppingului, suntem chiar ok fata de omologii nostri din occident, in special state. La ei, shoppingul este o religie.

Shoppingul chiar este religie, altfel nu ar mai functiona economia.



Later Edit: toate obsesiile astea de fapt sunt exprimarea uneia singure: anume, de a fi altcineva decat esti prin diverse chestii materiale(manelele loveste din nou) gen case masini bani smecherie valoare galactica dolce gabbana.

Obsesia emigrarii in masa...obsesia ca la intoarcere sa se investeasca banii intr-o masina cat mai spectaculoasa...Obsesia LCD-ului...obsesia spoturilor cat mai numeroase...obsesia imitatiei ieftine...romanul a devenit obsedat de copiatul fara succes a modelelor si culturii externe...

Stinsul becurilor oprirea apei si celelalte masuri de economisire pe care unii le considera obsesi sunt simple masuri ale statutului financiar cu care se confrunta marea majoritate a romanilor nu reprezinta obsesi ci doar consecinte firesti,procese de adaptare.

Verificarea aragazului sa fie inchis devine dintr'o masura de precautie o obsesie la uni romani si nu numai...astea'mi vin acum...revin daca mai e ceva

Pana acum nu s-a vorbit decat despre apanajele primei tinereti in materie de "damblale", insa se pare ca le-ati uitat pe cele ale parintilor nostri:

1. Nu fac/spun/port/frecventez cutare lucru/loc....ce zice lumea daca ma vede?!

2. Obsesia copilului care trebuie sa aiba de toate (are la baza si ceva de la pct. 1): copilului meu trebuie sa i se puna toate pe tava pentru ca eu nu am avut si el nu trebuie sa treaca prin acelasi lucru. Nu conteaza faptul ca nu exista echivalenta intre lucruri materiale si afectiune, ci urmatoarele aspecte: (e un ex generic) si ce daca al meu copil nu le are cu matematica si fizica, trebuie sa se duca la scoala/liceul cutare, e cel mai bun/ cel mai de renume, angajam meditatori si la sport si invata el, ce daca ii place si se pricepe la mesterit de prize, aparatura electrocasnica, va urma medicina....e un domeniu de viitor, cum adica sa munceasca part-time... de aia muncesc eu?! sa il vada lumea vanzator?

3. Obsesia mancarii: multa, scumpa, nenecesara. Aici cred ca se intrevad reminescentele comuniste ale lipsurilor alimentare. Ati stat vreodata sa observati cam cat nu se consuma devenind inevitabil gunoi? Sau cum se dau unii peste cap sa umple mesele cu bunataturi doar pentru ca vine X in vizita?

4. Cultul neamului. Nu nu vorbesc de familia din imediata apropiere ci de multitudinea inevitabila de unchi, matusi, veri pe care ar trebui sa ii pupi si in c*r doar pentru ca sunt rude. Nu conteaza ca stii doar din povesti de existenta rudei cutare, daca suna telefonul e normal sa te infiintezi de urgenta la gara sa il intampini pe respectivul, sa il cazezi eventual pe o perioada nesimtit de lunga la tine in casa si sa il mai si plimbi ca pe oul fierbinte pe unde are nevoie. La noi nu prea exista cultul prieteniei, mai de graba te dai peste cap pentru o ruda necunoscuta decat pentru prietenul care te-a ajutat de n ori la caratul dulapului pe scari pana la etajul 4, care poate a venit la 2 noaptea la x km cand uitasei sa pui in portbagaj si roata de rezerva.

5. Bagajele. Cati romani ati vazut sa calatoreasca doar cu strictul necesar? Nu conteaza ca in zilele noastre hotelurile pun la dispozitie sapunuri, sampoane, geluri de dus, noi oricum aducem de acasa 3 marci distincte din fiecare, alaturi de minimul de 3 toalele zilnice cu pantofi asortati. Eventual daca stam mai mult de 5 zile in concediu, caram si lighean+detergent pentru spalarea rapida a lenjeriei intime (priviti cu atentie la vecinii de palier prin hotelurile de pe litoral).

6. Exageratul bun-simt. La nunti, botezuri, in hoteluri si sali de conferinte se pun la dispozitie mici atentii destinate invitatilor/turistilor, atentii care fac parte din politica de promovare si care au drept scop intiparirea in minte a imaginii locatiei in scopul unei frecventari ulterioare. Insa romanul: cum sa iau pixul/ bomboanele/ cosmeticele (exista un cosulet frumos amabalat, continand diverse produse cu insemnele firmei/hotelului oferit drept cadou fiecarui turist/participant)?! Pai ce, eu sunt milog? Cum ajung acasa imi cumpar si eu din asta, sa fie al meu...cu banii mei.