relatiile de durata

Mesaj iniţiat de SAM

Atunci inseamna ca nu e bine sa`i arati prea multa dragoste..!

ORICE facut in exces strica.

Mesaj iniţiat de SAM

Atunci inseamna ca nu e bine sa`i arati prea multa dragoste..!

pai nu "prea multa"! atata cat sa inteleaga, din gesturile alea "mici, minuscule", cat inseamna pt tine... ca ii faci un masaj de 2 minute cand e foarte obosit/-a, ca il/o asculti ce-ti povesteste cand "nu prea ai chef", ca iti imparti ceva bun de mancat (mic) cu el/ea - toate acestea nu inseamna "prea multa". exemplele tind spre infinit.

Mesaj iniţiat de rena

pai, da, nu e nimeni in masura sa-mi tina morala, nu asta e ideea, ai dreptate...
nu mi-a trebuit atat de mult timp, 6 ani, ca sa-mi dau seama de asta... lucrurile s-au racit treptat cam in ultimul an... am inceput sa locuim impreuna o mare parte din timp, au aparut multe neintelegeri "domestice"; si-a facut prieteni "profitori" cu care nu-mi placea sa iesim... ne certam din lucruri banale, nu ma mai simteam importanta pt el, lucra de dimineata pana seara, firma devenise viata lui, am discutat cu el de multe ori despre asta si l-am rugat sa incerce sa redevina omul de care ma indragostisem, ca altfel ma pierde; era totul ok maxim o saptamana (dupa discutii), apoi situatia era aceeasi; de dragul anilor frumosi, am tot incercat cam un an sa fac compromisuri, dar ma raceam tot mai mult, plangeam tot mai mult (fiecare are nevoie sa se simta important pt partener, sa i se arate iubire, sa i se acorde timp, tandrete etc, nu?!); diferentele devenisera insurmontabile; el ma iubea cu vorbele... si intr-o zi, n-a mai fost de ajuns. si am zis: 'stop!'. nici nu-i venea sa creada. a plans mult, zicea ca nu intelege. ca ma iubeste. dar nu m-a induplecat, in sufletul meu eu intelesesem ca, mai devreme sau mai tarziu, tot ne-am fi despartit; si am preferat sa fie "mai devreme", ca sa nu-i sporesc suferinta mai tarziu (el se gandea la casatorie...). i-am spus ca intr-o zi o sa-mi multumeasca. si o sa inteleaga. nu l-am lasat sa-mi vada vreo lacrima, ar fi inteles gresit. a ramas doar iubirea de frate pt el. ma intrebi de ce; pt ca au fost vreo 5 ani in care am impartit muuuulte lucruri, bune sau rele; am invatat multe impreuna, ne-am sprijinit, ne-am bucurat unul de reusitele celuilalt, asa cum fac fratii. dar in cei 5 ani fusese ceva in plus: pasiune. pt mine murise; un an m-am straduit sa adun toate firimiturile de pasiune ce-mi mai ramasesera, dar "pasarea mea phoenix" nu a functionat. am ramas cu amintiri (acum, dupa cativa ani, mi le amintesc doar pe cele frumoase) şi cu siguranţa că ceea ce am facut a fost cel mai pur altruism din lume. am scris in agenda cateva pagini dupa acea despartire, cand le citesc si azi imi vine sa plang; a durut rau. el nu le-a citit niciodata; poate o sa va impartasesc cate ceva, daca vreti... cam asta e povestea mea...

aceeasi poveste si in cazul meu ...doar ca relatia a durat 2 ani si jumatate...pana nu am mai rezistat comportamentului lui...rece,distant,acelasi motiv...serviciul(de inselat nu cred ca a fost vb, iar eu aveam serviciu in acea perioada asa ca nu-i vb de faptul ca eu stateam acasa si ca nu intelegeam, doar ca eu imi mai "aduceam aminte" de prieten)...si cand a realizat cu adevarat ca m-a pierdut...a fost mult prea tarziu nu mai simteam/simt pt el ce simteam inainte nu il mai priveam ca pe un iubit...au fost cateva luni de tot incercam sa il fac sa vada ca e rece, distant... intelegeam ca e vb de serviciu dar ne intalneam f rar, si apoi au inceput despartirile si impacarile dar nimik numai era ca inainte ..pana intr-o zi cand am decis ca nu se mai poate...a fost f greu, lasam in spate 2 ani jumate cu amintiri frumoase..cum ziceai si tu, rena...acum vad numai amintirile frumoase..acum tre sa il conving pe el ca asa e mai bine si ca o sa imi multumeasca mai tarziu
nororcul meu:am langa mine o persoana cu care ma simt in largul meu, care ma sustine, ma iubeste si avem planuri mari de viitor..incep o noua viata ...asa ca urati-mi noroc

Mesaj iniţiat de sh0rty

aceeasi poveste si in cazul meu ...doar ca relatia a durat 2 ani si jumatate...pana nu am mai rezistat comportamentului lui...rece,distant,acelasi motiv...serviciul(de inselat nu cred ca a fost vb, iar eu aveam serviciu in acea perioada asa ca nu-i vb de faptul ca eu stateam acasa si ca nu intelegeam, doar ca eu imi mai "aduceam aminte" de prieten)...si cand a realizat cu adevarat ca m-a pierdut...a fost mult prea tarziu nu mai simteam/simt pt el ce simteam inainte nu il mai priveam ca pe un iubit...au fost cateva luni de tot incercam sa il fac sa vada ca e rece, distant... intelegeam ca e vb de serviciu dar ne intalneam f rar, si apoi au inceput despartirile si impacarile dar nimik numai era ca inainte ..pana intr-o zi cand am decis ca nu se mai poate...a fost f greu, lasam in spate 2 ani jumate cu amintiri frumoase..cum ziceai si tu, rena...acum vad numai amintirile frumoase..acum tre sa il conving pe el ca asa e mai bine si ca o sa imi multumeasca mai tarziu
nororcul meu:am langa mine o persoana cu care ma simt in largul meu, care ma sustine, ma iubeste si avem planuri mari de viitor..incep o noua viata ...asa ca urati-mi noroc

Noroc!

prea multa atentie sufoca..prea putina nu-i de-ajuns...dracu' care le-o mai intelege
Si ca sa trag o paralela cu niste dume d-ale lu' Carlos Mencia... echilibrul ala de atentie e diferit la fiecare dintre voi...e ca si cum ai fi Columb..ai descoperi America...ai vrea sa le arati tuturor ce ai descoperit..si cand te intorci. " fuck donno... it was right here"

PS: Ia ia ia ia stati un pic... da' de echilibrul atentiei pe care il primim noi se streseaza cineva? nooooooo

si voi nu va mai ganditi ca sunt femeile mofturoase ca si voi sunteti la fel

Mesaj iniţiat de invmic21

Sincer nu cred ca poate exista o relatie la distanta...Exista o vorba "Ochii care nu se vad se uita" si asta spune totul...

era vb de relatii de durata nu la distanta

Mesaj iniţiat de cryssa_pink

Cel mai important lucru intr-o relatie este increderea. Am o relatie de 4 ani si primiii 2 ani i-am petrecut la distanta.Ne vedeam la 2 saptamani. Eu la severin ...el la craiova. Si totusi a mers pt ca ne iubim mult...iar acum dupa atata timp, suntem la fel de indragostiti ..poate un pic mai gelosi dar un pic de gelozie nu strica.

Pai voi sunteti un pic MAI gelosi acum dupa 4 ani decat la inceput? Cum vine asta?

Mesaj iniţiat de sh0rty

aceeasi poveste si in cazul meu ...doar ca relatia a durat 2 ani si jumatate...pana nu am mai rezistat comportamentului lui...rece,distant,acelasi motiv...serviciul(de inselat nu cred ca a fost vb, iar eu aveam serviciu in acea perioada asa ca nu-i vb de faptul ca eu stateam acasa si ca nu intelegeam, doar ca eu imi mai "aduceam aminte" de prieten)...si cand a realizat cu adevarat ca m-a pierdut...a fost mult prea tarziu nu mai simteam/simt pt el ce simteam inainte nu il mai priveam ca pe un iubit...au fost cateva luni de tot incercam sa il fac sa vada ca e rece, distant... intelegeam ca e vb de serviciu dar ne intalneam f rar, si apoi au inceput despartirile si impacarile dar nimik numai era ca inainte ..pana intr-o zi cand am decis ca nu se mai poate...a fost f greu, lasam in spate 2 ani jumate cu amintiri frumoase..cum ziceai si tu, rena...acum vad numai amintirile frumoase..acum tre sa il conving pe el ca asa e mai bine si ca o sa imi multumeasca mai tarziu
nororcul meu:am langa mine o persoana cu care ma simt in largul meu, care ma sustine, ma iubeste si avem planuri mari de viitor..incep o noua viata ...asa ca urati-mi noroc

noroc!

Mesaj iniţiat de DRAKO

Tr00 bah tr00...sa mor io...daca e mult o sufoci...daca e putin nu ii dai atentie...si daca o bagi in masii te face !
Ca sa raspund la thread...evident ca se poate relatie de durata si frumoasa si dragoste adevarata si tot...important e sa vrei si sa nu gandesti mult...baza trebuie sa fie instinctele! Conteaza chestiile marunte cum ar fi sa ii faci si ei un masaj de 2 minute (care se transforma in 20) cand vii acasa rupt de obosit si masa a trebuit sa ti-o faci tu ca si ea a venit de la munca si nu a mai fost in stare de nimic...si barbatii poate vor sa traga o ragaiala puternica la masa ca sa arate cat de buna a fost preparatul ca un compliment si nu este inteles dar deh... Femeile cred ca ii inteleg pe barbati si barbatii se chinuie sa le inteleaga pe femei...parerea mea cu cat te bazezi mai mult pe instincte si pe sentimente cu atat e mai bine...nu trebuie niciunul sa incerce sa il controleze pe celalalt...nu va mai ganditi atat de mult la ce efecte va avea o anume actiune si traiti pur si simplu...monotonie...nu exista...decat lipsa de interes

rautateo! nu mai generalizati atat! nu stiu cum naiba se face ca eu tot timpul am fost cea care a facut ore de masaj, dar nu a primit decat cateva secunde...
mie imi place mult sa gatesc, asta ar fi cea mai mica problema a mea intr-o relatie; si sunt si gurmanda... in plus, nu prea-mi place sa mananc ceva gatit de altcineva, asa ca masa o pregatesc eu cu siguranta; iar daca pic de obosita, cad de acord cu "el" sa comandam ceva (s-ar intampla rar, oricum!)
iar generalizezi... eu, de exemplu, nu am crezut niciodata asta. ce zic eu "crezut"!! nici prin cap nu mi-a trecut vreodata! fiecare om, fie el barbat sau femeie, e in esenta un intreg univers; ar fi culmea sa afirmi ca intelegi "barbatii" sau "femeile"! putem cel mult sa banuim sau sa incercam sa fim empatici.
trebuie sa recunosc, totusi, ca unele femei sunt cam dificile de multe ori (pana si pt mine sunt dificile, dar pt barbati ). eu, de ex, nu suport femeia needucata, semidocta, care vorbeste mult, femeia telenovelista, femeia prea machiata, "habarnista" in ale bucatariei (am auzit de o tipa care ii gatea prietenului ciorbica de fasole si i-a dres-o cu ou!! a lesinat, sarmanu' om! ). daca stam sa cautam defecte, fie ca e vorba de barbati, fie ca e vb de femei, gasim o multime, ca oameni suntem cu totii si nu putem fi perfecti; din punctul asta de vedere, eu zic ca ideea e sa gasim persoana ale carei defecte sa ni se para usor de suportat si care sa suporte defectele noastre usor...
si avand in vedere ca te referisei la postul meu despre fosta relatie, eu chiar nu am cerut mult deloc ("gesturi mici, minuscule"). dupa ce s-a terminat, ar fi oferit de miliarde de ori pe cat cerusem eu, dar era prea tarziu...

Mesaj iniţiat de rena

rautateo! nu mai generalizati atat! nu stiu cum naiba se face ca eu tot timpul am fost cea care a facut ore de masaj, dar nu a primit decat cateva secunde...
mie imi place mult sa gatesc, asta ar fi cea mai mica problema a mea intr-o relatie; si sunt si gurmanda... in plus, nu prea-mi place sa mananc ceva gatit de altcineva, asa ca masa o pregatesc eu cu siguranta; iar daca pic de obosita, cad de acord cu "el" sa comandam ceva (s-ar intampla rar, oricum!)
iar generalizezi... eu, de exemplu, nu am crezut niciodata asta. ce zic eu "crezut"!! nici prin cap nu mi-a trecut vreodata! fiecare om, fie el barbat sau femeie, e in esenta un intreg univers; ar fi culmea sa afirmi ca intelegi "barbatii" sau "femeile"! putem cel mult sa banuim sau sa incercam sa fim empatici.
trebuie sa recunosc, totusi, ca unele femei sunt cam dificile de multe ori (pana si pt mine sunt dificile, dar pt barbati ). eu, de ex, nu suport femeia needucata, semidocta, care vorbeste mult, femeia telenovelista, femeia prea machiata, "habarnista" in ale bucatariei (am auzit de o tipa care ii gatea prietenului ciorbica de fasole si i-a dres-o cu ou!! a lesinat, sarmanu' om! ). daca stam sa cautam defecte, fie ca e vorba de barbati, fie ca e vb de femei, gasim o multime, ca oameni suntem cu totii si nu putem fi perfecti; din punctul asta de vedere, eu zic ca ideea e sa gasim persoana ale carei defecte sa ni se para usor de suportat si care sa suporte defectele noastre usor...
si avand in vedere ca te referisei la postul meu despre fosta relatie, eu chiar nu am cerut mult deloc ("gesturi mici, minuscule"). dupa ce s-a terminat, ar fi oferit de miliarde de ori pe cat cerusem eu, dar era prea tarziu...

ha ha...esti cumva barbat??????
poti sa fii putin mai expicita in privinta chestiilor marunte??? chiar ma intereseaza personal pt ca si eu am cam aceeasi problema acum....

Mesaj iniţiat de el_max

ha ha...esti cumva barbat??????
poti sa fii putin mai expicita in privinta chestiilor marunte??? chiar ma intereseaza personal pt ca si eu am cam aceeasi problema acum....

ha ha... nu sunt barbat! sa zicem doar ca am o oarecare doza de bun simt, ca femeie, atat
niste "chestii marunte" care m-ar bucura pe mine (cele care-mi vin in minte acum, desigur) ar fi: consultarea inaintea luarii unei decizii, fie ea banala (decizia!); un "noapte buna!" spus in fiecare seara cu zambetul pe buze, indiferent de neintelegerile de peste zi; niste dulciuri micute (biscuitei tutku, de ex - 1,2 lei/pachet!) - eu am glicemia fff mica!; vizionarea (impreuna) unei emisiuni indragite de amandoi (in cazul meu, ar fi vreun documentar, vreun meci de fotbal, un film de bun simt - adica nu telenovele, nu schwarzennegger, nu siropoase, nu sf...); mi-ar placea sa fiu intrebata ce am facut de cand nu ne-am vazut si sa fie in stare sa asculte o povestire de 5 minute, parand interesat; pe mine nu ma pasioneaza mult sa mi se ofere flori - la ocazii speciale e ok, altfel nu "cer" cu ardoare. aaa, si inca o chestie: sa ma tina de manuta - probabil e demodat, dar ma simt eu mai bine asa. daca tu crezi ca i s-ar potrivi si ei, incearca! succes!

Mesaj iniţiat de inamorada

rena, ceea ce ai enumerat mai sus sunt lucruri perfect normale intr-o relatie de cuplu,...daca nu exista toate aceste ''gesturi marunte'' cum le spui tu, atunci nu mai poti spune ca esti intr-o relatie..cel putin nu in una de iubire..

da, inamorada, pt unii sunt perfect normale (de asta le si numisem "mici, minuscule", ca-s normale, nu trebuie sa faci vreun efort deosebit, trebuie sa vina de la sine)... pt altii, nu
incercam doar sa le trec in revista si sa-i dau idei lui el_max; nu stiu daca el le considera "normale" sau nu.

Mesaj iniţiat de DRAKO

de aceste lucruri trebuie sa te plangi cat mai devreme intr-o relatie nu dupa ani intregi... Daca e ceva ce nu iti convine striga devreme!...

pai am scris intr-un post ca lucrurile au inceput sa scartaie dupa 5 ani, pana atunci a fost mare dragoste mare, cu atentia cuvenita si tot tacamul; si am mai scris si ca in ultimul an am tot incercat sa discut cu el pe tema asta (de dragul anilor frumosi), dar nu a functionat, asa ca m-am decis sa nu mai "strig" si sa pun capat. deci nu iti imagina ca as sta 6 ani langa un tip care, de la inceputuri, nu mi-ar acorda atentia de care am nevoie, ca doar nu sunt fan autoflagelare!