Educatia bazata pe proverbul ”Bătaia e ruptă din Rai!": pro sau contra?
- Pro
- Contra
Am citit în poveștile lui Creangă, cum Nică și frații săi beneficiau de porții consistente de ”altoire” pentru trăsnăile pe care le faceau. Am auzit bunicii povestindu-ne cum biciul, care ”dresa” boii de la căruță, lăsa urme și pe spinarea lor. Am crescut, am ajuns la școală și am făcut cunoștintă cu ”colțul peretelui” sau am simțit cum palmele ne iau foc de la rigla de liniat, al cărei scop inițial era doar să masoare centimetrii de pe caietul de matematică. Am înțepenit în bănci, cu mâinile la spate, atunci când profesorii țipau la noi din diferite motive. Nu am îndrăznit să spunem ceea ce credeam sau ceea ce simțeam pentru că ni se sugera ideea ”Capul plecat, sabia nu-l taie!”.
Lucrurile nu se opreau doar aici, ci ele continau și în familie. Cureaua de la pantaloni, furtunul de la mașina de spălat, bătătorul de covoare, lingura de lemn, palmele peste față, trasul de urechi și de păr erau ”instrumente” ale ”educației” noastre. O educație bazată pe violență și frică. O educație care își propunea să ne facă oameni mari. O educație susținută de credința adulților că cei mici se află în proprietatea lor, că respectul se câștigă doar prin bătaie și că ”bătaia e ruptă din Rai!”.
