scrisoare catre Piti
stimate domnule victor piturca, ma numesc nicu si nu am cistigat nici vreo cupa a campionilor europeni, nici vreo cupa a romaniei si nici macar un campionat. nici de fotbal, nici de barbut. mii de fulgere si de trasnete! acum imi dau seama ce viata timpita am. la naiba! in fine, nu am jucat nici o finala importanta si nici nu pot spune ca m-am calificat vreodata undeva, asta daca exceptam faptul ca sint considerat „muncitor calificat”. de fapt, sint un simplu instalator, casatorit cu o femeie rabdatoare si trei copii curati si naivi. cu o viata monotona si searbada. locuiesc la bloc intr-un apartament cu trei camere si ma gindesc cu teama la momentul in care copiii se vor face mari. nu am amanta rusoaica, fosta balerina. nici macar una „fosta lustruitoare de poante” nu am. nu am camera de luat vederi camuflata in pachetul de tigari si nici masina luxoasa sau vila pompoasa. nu am conturi, terenuri sau case si nu apar la televizor. nu rid, nu glumesc si nu ma bat pe burta cu mai marii fotbalului. si nici nu ma intrec cu acestia in insulte, remarce mucalite sau pseudofilozofii sportive. nu ma duc in trening la serviciu, nu port nume de sponsori pe tricou, dar mai ies cu baietii la „una mica”. nu maninc seminte, nu scuip si nu injur in public. iar asta nu pentru ca ii privesc de sus pe cei care o fac si nici pentru ca as considera ca e mare smecherie sa fii educat, ci pentru ca nu ma simt confortabil. nu imi intra parul in ochi, nu am carare pe mijloc si nici nu port pe umeri „povara” de a-mi reprezenta tara peste hotare. nu am icoane in dormitor, nu il invoc pe dumnezeu si nici nu blestem soarta atunci cind vinovat sint numai eu. cu toate astea, sint roman si ma emotioneaza victoriile nationale. fie ele culturale sau sportive. fie ele individuale sau anonime. ma emotioneaza energiile si oamenii care nu braveaza apelind sentimentul national. nu-mi plac fanfaronii si nici patriotarzii. in schimb, ador profesionistii. fie ei tacuti, seci ori stersi. fie ei viciosi, guralivi, exuberanti ori pretiosi. da... profesionistii imi plac... se pricep la ceea ce fac, isi iubesc munca si si-o respecta. sint mereu la curent cu noutatile din domeniu, sint pasionati si dedicati. pot fi nervosi si de neoprit cind stiu ca au dreptate, depresivi si darimati atunci cind sint blocati. se bucura ca niste copii, chiar daca uneori nu o arata, pentru rezultatele obtinute. le plac laudele, nu fac rabat de la calitate. pling atunci cind nu le iese. da, ati putea spune ca sint egoisti. nu sint satisfacuti decit atunci cind rezultatul le place lor, dar asta e mereu echivalent si cu multumirea celor care beneficiaza de acesta. in sfirsit, despre asta voiam sa va vorbesc. despre profesionism. va propun un exercitiu de imaginatie. un joc, poate nu la fel de palpitant, de greu si de intelectualizat ca fotbalul. un vis. o poveste in care cineva, chiar si un selectioner – antrenor al unei echipe nationale, ar avea nevoie de un alt profesionist. de un instalator. de mine. de nicu. imaginati-va ca v-ati achizitionat o noua casa. ca va ginditi deja la materialul pentru draperii sau la culorile cearsafurilor de matase din dormitor. dar, inainte de asta, aveti nevoie de un instalator. mergeti, va rog, mai departe si inchipuiti-va ca ne intelegem la bani si ca ma angajati. imi spuneti ce doriti si cind sa fie gata. batem palma si bem adalmasul. ei, bine, ce s-ar intimpla daca in loc de tevi de cupru as folosi paie de sorbit racoritoare, in loc de coturi, t-uri si racorduri as folosi servetele parfumate, in loc de suduri as lipi cu plasturi medicinali si in loc de confort si o instalatie pusa la punct v-as oferi o inundatie de care sa rida si prietenii, nu doar dusmanii? v-ati supara, domnule piturca? m-ati certa, domnule selectioner? m-ati concedia, domnule antrenor? vi s-ar parea ca nu mi-am facut treaba cum trebuie, domnule victor piturca? dar daca v-as raspunde zimbind ca nu e nici o nenorocire? dar daca v-as spune ca nu va pricepeti si ca ati uitat ca eu sint nicu, instalatorul profesionist? dar daca v-as spune ca toti cei care ma contesta sint niste animale? cum v-ati simti atunci, domnia voastra? m-ati iubi? m-ati vrea? m-ati plati? pacat. jocul asta nu este deloc amuzant. e doar o fantezie bolnava a unui instalator politicos. din nefericire, nu e vorba de un sistem de scurgere si nici de un om care pierde un contract. din nefericire, e vorba de o generatie de fotbalisti, mai buni sau mai slabi, si de visurile citorva milioane de romani. instalatori sau nu. profesionisti sau nu. si mai e vorba de ceva. de un singur cuvint. in pericol de a deveni medalie purtata ostentativ sau arhaism cazut in ridicol. e vorba de onoare. cu toata stima, instalatorul nicu. roman. p.s. mai dati, va rog, la televizor, imaginile acelea memorabile cu dumneavoastra imbratisind plasa portii dupa istorica victorie a stelei cu 3-0 din semifinala cu anderlecht. vorbiti cu prietenii dumneavoastra, ziaristii sportivi. pleaaaaase! romanii vor sa le vada.