POEZIE. Vers.

O sa postez cateva fragmente din Solo de luna de Jules Laforgue, pe care le-am citit intr-o antologie. Poezia este ceva mai mare si e una din preferatele mele

Fumez, cu faţa-n sus, singurel,
Pe imperiala diligenţei. Vitează,
Carapacea mi se zdruncină, dar sufletul meu
dansează
Ca un Ariel;
Nici dulceag, nici acrişor, frumosul meu suflet
dansează.
O, coaste şi drumuri!, O, râpe şi fumuri!
Aşadar, frumosule suflet, cum stăm?
Să recapitulăm.

Ne iubeam ca doi nebuni de legat,
Şi ne-am despărţit fără-o vorbă. În fine.
Un plictis mă ţinea exilat,
Un plictis ce-mi venea din toate. Prea bine.
Ochii ei ziceau „Înţelegi?” foarte des.
„Pentru ce nu-nţelegi?”, mă-ntrebau fără glas.
Dar nici unul nu voia să facă primul pas,
Prea voiam să cădem în genunchi împreună.
(Aţi înţeles, nu-i aşa?)

Pe unde-o fi la ora asta ea?
Poate că plânge uşor...
Pe unde-o fi la ora asta ea?
Ah, ai măcar grijă de tine, te implor! [...]

Iar după ce anii vor fi trecut,
Şi fiecare va fi mai aspru cu sine,
Adesea, parcă mă văd şi pe mine,
O să ne spunem „De-aş fi ştiut...”
Dar, chiar căsătorindu-ne,
N-am fi spus cumva câteodată
„De-aş fi ştiut, de-aş fi ştiut...”?
O, întâlnire blestemată!
O, suflet al meu oricum osândit!
Am greşit

Maniaci de fericire
Ce vom face acum?...Eu
Cu sufletul meu,
Ea cu tinereţea ei ispitită? [...]

Mesaj iniţiat de Catiche_0810

O sa postez cateva fragmente din Solo de luna de Jules Laforgue

Absolut superbe fragmentele .

Dedublare in forma ermetica

Cand amandoi tu esti , ai fost
Iar eu n-am fost nicicand
Acum impreuna suntem
Visand doar pentru cand .

CHEMARE

Cum aş putea să-ţi spun cuvinte
Pe care eu nu le-nţeleg,
Dar vreau ca tu să iei aminte
Ce stă ascuns în pieptul meu.

Aş vrea ca tu să-mi aflii taina
Ce doar cu mine-o port mereu
Aş vrea să poţi să deschizi poarta
Închisă-n curtea sufletului meu.

Nu pot să-ţi dau nici chei, nici cifruri
Acum, depinde doar de tine,
Citeşte-mi de pe buze gânduri
Şi ai să aflii ce-i cu mine.

Să-ţi povestesc eu ce-i cu mine?
Ar însemna să mă dezbrac,
Şi ştii şi tu că e ruşine
Dar pân` la urmă am s-o fac.

No, fly me, fly me, far as pole from pole;
Rise Alps between us! and whole oceans roll!
Ah, come not, write not, think not once of me,
Nor share one pang of all I felt for thee.

How happy is the blameless vestal's lot!
The world forgetting, by the world forgot.
Eternal sunshine of the spotless mind!
Each pray'r accepted, and each wish resign'd ...

Eloisa to Abelard- A. Pope

Toata lumea bizi ?

Sunt tânăr, Doamnă
Mircea Dinescu

Sunt tânăr, Doamnă, vinul mă ştie pe de rost
şi ochiul sclav îmi cară fecioarele prin sânge,
cum aş putea întoarce copilul care-am fost
când carnea-mi înfloreşte şi doar uitarea plânge.

Sunt tânăr, Doamnă, lucruri am aşezat destul
ca să pricep căderea din somn spre echilibru,
dar bulgări de lumină dac-aş mânca, sătul
nu m-aş încape în pielea mea de tigru.

Sunt tânăr, Doamnă, tânăr cu spatele frumos
şi vreau drept hrană lapte din sfârcuri de cometă,
să-mi crească ceru-n suflet şi stelele în os
şi să dezmint zăpada pierdut în piruetă.

Sunt tânăr, Doamnă, încă aripile mă ţin
chiar de ating pământul pe-aproape cu genunchii,
această putrezire mă-mbată ca un vin
căci simt curgând prin dânsa bunicile şi unchii.

Sunt tânăr, Doamnă, tânăr, de-aceea nu te cred,
oricât mi-ai spune, timpul nu işi ascute gheara
deşi arcaşii ceţii spre mine îşi reped săgeţile vestirii,
sunt tânăr. Bună seara!

Florian Pittis : http://www.fisier.ro/files/4l2ijcood..._doamna....mp3

----------------------------------------------------------------------------------------------------------

Ploaie în luna lui Marte
Nichita Stănescu

Ploua infernal,
şi noi ne iubeam prin mansarde.
Prin cerul ferestrei, oval,
norii curgeau în luna lui Marte.

Pereţii odaii erau
neliniştiţi, sub desene în cretă.
Sufletele noastre dansau
nevăzute-ntr-o lume concretă.

O să te plouă pe aripi, spuneai,
plouă cu globuri pe glob şi prin vreme.
Nu-i nimic, îţi spuneam, Lorelei,
mie-mi plouă zborul, cu pene.

Şi mă-nălţam. Şi nu mai stiam unde-mi
lăsasem în lume odaia.
Tu mă strigai din urmă: răspunde-mi,
cine-s mai frumoşi: oamenii?… ploaia?…

Ploua infernal, ploaie de tot nebunească,
şi noi ne iubeam prin mansarde.
N-aş mai fi vrut să se sfârşească
niciodată-acea lună-a lui Marte.

Paula Seling & Alifantis : http://www.fisier.ro/files/mgpla58gd..._lui_marte.mp3

--------------------------------------------------------------------------------------------------------

Bună seara, iubito
Lucian Avramescu - un pic modificata de Caramitru, mie-mi place mai mult asa

Bună seara, iubito,te aştept ca din cer
Să-mi aduci continente de palid mister
Cu trenul acesta personal şi stingher
Bună seara, iubito

Bună seara, iubito, pot să-ţi spun prin cuvinte
Că puţine mai sunt pe pământ lucruri sfinte
Că intră iubiri prematur în morminte
Bună seara, iubito

Bună seara, iubito, sunt destui care vor
Să ne pună la uşa iubirii zăvor,
Să pună cătuşe cuvântului dor,
Bună seara iubito

Bună seara, iubito, te aştept ca şi când
Numai dragostea noastră ar fi pe pământ
Mai presus de măriri, de căderi, de cuvânt
Bună seara, iubito, te aştept ca şi când.

Caramitru & Loredana : http://www.fisier.ro/files/hmfknaa85...ra__Iubito.mp3

Nu-i nimeni - Elena Farago

Nu-i dor, şi nici durere în tihnă ce te doare,
Ci-n ceasul ăsta parcă tot gândul ţi se pare
Că se topeşte-n greul unei adânci tăceri,
De n-ai mai şti de vieţii mai ai ceva să-i ceri…

…Şi nu ţi-ai fi în stare să te întrebi pe tine
De nu cumva în minte-ţi s-o fi gândind altcine
Târziu iţi pare-o şoaptă ce inima ţi-o strânge -
De mult, de mult, pe-o groapă doar vântul de mai plânge…
Din lunga-i depărtare atât de blând te cheamă,
Că nu-ndrăzneşti nici capul să ţi-l întorci, de teamă
Să nu cumva s-o sperii…

Şi când pe alte ţărmuri te-o înveli pământul,
Nu-i nimeni să-ţi audă măcar în vis cuvântul…
Şi nimeni să-ţi recheme blândeţea unei şoapte
Să-i lumineze-o clipă a gândurilor noapte…

The Love Song of J. Alfred Prufrock by T.S. Eliot

http://www.bartleby.com/198/1.html

Am umblat cu cerşitul pe la păsări
Şi mi-a dat fiecare
Câte o pană.

Una înaltă de la vultur,
Una roşie de la pasărea paradis,
Una verde de la colibri,
Una vorbăreaţă de la papagal,
Una fricoasă de la struţ –
O, ce aripi mi-am făcut!

Mi le-am pus la suflet
Şi-am început să zbor.
Zbor înalt de vultur,
Zbor roşu de pasăre paradis,
Zbor verde de colibri,
Zbor vorbăreţ de papagal,
Zbor fricos de struţ –
O, ce-am mai zburat!

Rondelul plecarii

Am să mă calatoresc
Sunt furat ca de ispite,
S-o voiesc, să n-o voiesc,
Spre tinuturi negandite.

Vara este pe sfarsite.
Flori în suflet vestejesc.
Am să mă calatoresc.
Sunt furat ca de ispite.

Luminisuri stralucite
Viata mea o cuceresc.
Aripi tainice îmi cresc,
Aripi zilnic mai grabite.
Am să mă calatoresc.

Divorţ în stil românesc
Valeriu Cercel


Dupa atâtia ani de casnicie,
Acum ca amândoi ne pensionam,
ti-o spun pe bune, nu e parodie,
De-acord cazuram sa ne divortam,


Dar nu ca ar fi fost nepotrivire
De caracter, cum zice-o vorba mare,
Întreaga viata doar dintr-o privire
Ne-am potrivit ca marca pe scrisoare :


Ca eu sunt fumator - si ea fumeaza,
Eu beau de sting - si ea le bea cu foc,
La pocker eu trisez si ea triseaza,
(Cum dracu' de-am avut asa noroc ?!)


Iar când ne-ncaieram, o iau la moaca,
Dar eu nicicând la fata nu am dat
De par o iau doar când
nu vrea sa taca
si-o-njur de ma-sa, ca-s manierat


Asa ca amândoi am hotarât
Dupa o viata plina de capricii,
Sa divortam ca ne sade urât
S-avem un partener cu-atâtea vicii.

Aceastǎ sǎptǎmânǎ-i specialǎ
Şi Taurul şi Leul sînt pe cer,
Fecioara a pǎşit în borealǎ
Iar Racul s-a ascuns într-un ungher;

La început, primeşti o veste bunǎ :
Auzi cǎ soacra-ţi pleacǎ la Piteşti,
Dar va veni ‘napoi dupǎ o lunǎ,
De teamǎ cǎ la pǎr n-ai sǎ albeşti

Şi tot atunci, primeşti şi-o veste rea :
Vecinul tǎu, duşmanul cel mai mare,
V-a fi lovit de-o basculantǎ grea
Şi va scǎpa (al dracului !) se pare ;

În casǎ, ai sǎ ai doar armonie
Şi linişte aşa cum îţi doreşti,
Cǎ-i rândul tǎu sǎ fii-n bucǎtǎrie
Şi rufele sǎ calci cât te-odihneşti,

Iar în amor, e-o sǎptǎmânǎ bunǎ,
Cǎci te alintǎ straşnic Cupidon,
Romantic vei visa sub clar de lunǎ,
În braţe…cu cǎţelu’ pe balcon ;

Şi starea sufleteascǎ-i minunatǎ,
Vei fi şi mulţumit şi încântat
Cǎ “Steaua” va fi iar eliminatǎ,
Aşa cǎ douǎ zile…vei fi beat,

Apoi, pe la sfârşit de sǎptǎmânǎ,
Un dar de bani precis ai sǎ primeşti,
E leafa ta ce-ţi trece doar prin mânǎ,
Cǎci rata la maşinǎ o plǎteşti…

Îţi dau şi-acele cifre norocoase,
Cǎci la câştig sînt sigur cǎ visezi:
Din patru’ş-nouǎ, sǎ alegi doar şase
Şi sǎ le joci ! Cǎ altfel n-ai sǎ pierzi ;

Însǎ norocul, o sǎ-ţi iasǎ-n cale,
Aşa cum de-obicei eşti tu bǎftos,
Sǎ nu te miri dacǎ va fi cam moale
Când vei calca în el…foarte vârtos!

Venin şi farmec port în suflet,
Cu al tău zâmbet trist mă pierzi,
Căci fărmecat sunt de zâmbirea-ţi
Şi-nveninat de ochii verzi.

Şi nu-nţelegi că-n al meu suflet
Dureri de moarte tu ai pus �*
Cât de frumoasă eşti pot spune,
Cât te iubesc nu e de spus!

Cucul meu
Valeriu Cercel


Dragii mei, v-o spun cinstit,
Ştiţi, nu umblu cu perdea,
Cucul meu s-a ramolit,
Martoră-i nevastă-mea ;

Singurul cadou primit
De la tata, când mi-a spus,
“Fii, băiete, mulţumit
Că pe lume te-am adus !”;

Vin aseară prăfuit,
Cum vin eu de obicei
Dup-un şpriţ mai prelungit
Cu amicii buni ai mei,

Intru-n casă ca un fur,
Pe fereastră, nu port chei,
Ce să vezi, aud, v-o jur,
Cântând cucu’ ora trei (!)

Că uitai ca să vă spui
Doar un amănunt, parol,
Cucu-l am la ceas, în cui,
Pe peretele din hol ;

Pe moment, isteţ cum sînt
Şi de praf şi de sudori,
Mă apuc la fel şi cânt
Precum cucu’ de opt ori,

Că nevastă-mea, prin vis,
Cucu-l numară mereu,
Ştiind mai mult ca precis
Când pe-arenă apar eu ;

Nu cumva să vin târziu
Şi nici vorbă…afumat,
Pe la unşpe, mort sau viu
Să mă aibe vrea în pat ,

Însă azi, când m-am trezit,
Mă-ntrebă, să vezi belea,
Când aseară am venit ?!
Sorbind dulce din cafea,

“Pe la unşpe, draga mea”
Îi zic io, nevinovat,
“Da, te cred “, confirmă ea,
“Cucu l-am înumărat ,

Dar ceva este cu el,
Vreo rotiţă s-a slăbit,
De o vreme, nu mă-nşel,
Semne dă că-i ramolit,

Uite-aseară, a cântat
De trei ori, când ai venit,
S-a oprit şi-ncă o dat’,
A cântat cam răguşit,

Apoi, de vreo două ori
A zis “cucu”, a tuşit
Şi-ncă de vreo patru ori
A cântat şi-a râgâit,

Şi-n final, aşa cu scârţ,
Greu de tot a cucuit,
După care-aud un pârţ
Foarte scurt şi gâtuit”…..

Cucul meu, cadou primit
De la tata, când mi-a spus,
“Fii, băiete, mulţumit
Că pe lume te-am adus !”

M-a adus, nu zic că nu,
Da’ al dracu’ cuc din hol
S-a prostit, auzi şi tu !…
Mă va da-ntr-o zi de gol !

sonet de toamna


A mai căzut o frunză-n calea ta
Şi-n cot te doare câte-or să mai cadă,
Nepăsătoare, treci mereu pe stradă,
De parcă toamna nici n-ar exista,

Şi chiar mai mult, mai calci şi-ncă pe ea,
Stivind-o de-am simţit în piept o spadă,
N-ai ridicat-o, să ajungă pradă
Alteia ce va trece şi mai grea ;

Ţi-am adunat, nostalgic, fiind joi,
Cum toamnele-ţi adun în saci doar eu,
Nevastă-mea făcându-mi tărăboi….

Le ia cu grijă-s fragede şi moi ,
Sunt frunze ce-au căzut din dudul meu,
Netrebnică maşină de gunoi !

Miracolul de la miezul nopţii
Valeriu Cercel


S-a petrecut un fenomen ciudat,
Chiar anormal considerat de lume,
Ce pânǎ azi nu a fost explicat
De vr’un savant mǎrunt sau cu renume :

Vǎzu Mǎria, cǎ a ei grǎdinǎ
Prin august spre sfârşit (sǎ vezi belea !)
De pǎtlǎgele frate, era plinǎ,
Dar coapte, nici chiar una de saftea,

Ori sǎ fi fost în pârg, atinse-oleacǎ,
Şi-aşa cum eu te vǎd şi tu mǎ vezi,
Nici semne nu dǎdeau c-or sǎ se coacǎ,
Rǎmase toate roşiile…verzi !

Dar la vecinu’, chiar dǎdeau sǎ crape
De coapte ce erau, plângeau pe vrej,
Cǎ-n gura lui Mǎria curgeau ape
Şi noduri, tot privind, simţea-n gâtlej ;

“Vecineee!”, peste gard strigǎ Mǎria,
(El prin grǎdinǎ gâdilând în joacǎ)
“E vr’un secret, cǎ-mi vine pandalia,
Ca roşiile mele sǎ se coacǎ ?!”

“Nu e secret, (vecinul pus pe şoadǎ)
La noapte, dezbrǎcatǎ, nu glumesc,
Sǎ umbli prin grǎdinǎ sǎ te vadǎ,
Cǎ toate de ruşine se roşesc !” ;

Plecǎ Mǎria, cam cu întrebare (?!)
Dar pânǎ seara ea a socotit,
Cǎ n-ar strica sǎ facǎ o-ncercare
Şi-apoi din asta, nimeni n-a murit (!)

În miez de noapte, gol-goluţǎ-goalǎ,
Fǎcu Mǎria ture prin grǎdinǎ
(La chestii d-astea nenee, avea şcoalǎ !)
De se fǎcu şi semiluna, plinǎ ;

A doua zi, miracol, stai sǎ vezi (!)
Pǎi a cules, cǎ nu o sǎ credeţi,
(Nu pǎtlǎgele, cǎ erau tot verzi)
Un braţ baban de tot de…castraveţi !

Les voyages en train- Grand Corpse Malade

J'crois que les histoires d'amour c'est comme les voyages en train,
Et quand je vois tous ces voyageurs parfois j'aimerais en être un,
Pourquoi tu crois que tant de gens attendent sur le quai de la gare,
Pourquoi tu crois qu'on flippe autant d'arriver en retard.

Les trains démarrent souvent au moment où l'on s'y attend le moins,
Et l'histoire d'amour t'emporte sous l'oeil impuissant des témoins,
Les témoins c'est tes potes qui te disent au revoir sur le quai,
Ils regardent le train s'éloigner avec un sourire inquiet,
Toi aussi tu leur fais signe et tu imagines leurs commentaires,
Certains pensent que tu te plantes et que t'as pas les pieds sur terre,
Chacun y va de son pronostic sur la durée du voyage,
Pour la plupart le train va derailler dès le premier orage.

Le grand amour change forcément ton comportement,
Dès le premier jour faut bien choisir ton compartiment,
Siège couloir ou contre la vitre il faut trouver la bonne place,
Tu choisis quoi une love story de première ou d'seconde classe.

Dans les premiers kilomètres tu n'as d'yeux que pour son visage,
Tu calcules pas derrière la fenêtre le défilé des paysages,
Tu te sens vivant tu te sens léger tu ne vois pas passer l'heure,
T'es tellement bien que t'as presque envie d'embrasser le controleur.

Mais la magie ne dure qu'un temps et ton histoire bât de l'aile,
Toi tu te dis que tu n'y est pour rien et que c'est sa faute �* elle,
Le ronronement du train te saoule et chaque virage t'écoeure,
Faut que tu te lèves que tu marches tu vas te dégourdir le coeur.

Et le train ralentit et c'est déj�* la fin de ton histoire,
En plus t'es comme un con tes potes sont restés �* l'autre gare,
Tu dis au revoir �* celle que tu appelleras désormais ton ex,
Dans son agenda sur ton nom elle va passer un coup de tipex.

C'est vrai que les histoires d'amour c'est comme les voyages en train,
Et quand je vois tous ces voyageurs parfois j'aimerais en être un,
Pourquoi tu crois que tant de gens attendent sur le quai de la gare,
Pourquoi tu crois qu'on flippe autant d'arriver en retard.

Pour beaucoup la vie se résume �* essayer de monter dans le train,
A connaitre ce qu'est l'amour et se découvrir plein d'entrain,
Pour beaucoup l'objectif est d'arriver �* la bonne heure,
Pour réussir son voyage et avoir accès au bonheur.

Il est facile de prendre un train encore faut il prendre le bon,
Moi je suis monté dans deux trois rames mais c'était pas le bon vagon,
Car les trains sont crapricieux et certains sont innaccessibles,
Et je ne crois pas tout le temps qu'avec la SNCF c'est possible.

Il y a ceux pour qui les trains sont toujours en grèves,
Et leurs histoires d'amour n'existent que dans leurs rêves,
Et y'a ceux qui foncent dans le premier train sans faire attention,
Mais forcément ils descendront dessus �* la prochaine station,
Y'a celles qui flippent de s'engager parce qu'elles sont trop émotives,
Pour elles c'est trop risqué de s'accrocher �* la locomotive,
Et y'a les aventuriers qu'enchainent voyages sur voyages,
Dès qu'une histoire est terminée ils attaquent une autre page.

Moi après mon seul vrai voyage j'ai souffert pendant des mois,
On s'est quitté d'un commun accord mais elle était plus d'accord que moi,
Depuis je traine sur les quais je regarde les trains au départ,
Y'a des portes qui s'ouvrent mais dans une gare je me sent �* part.

Il parait que les voyages en train finissent mal en général,
Si pour toi c'est le cas accroche toi et garde le moral,
Car une chose est certaine y'aura toujours un terminus,
Maintenant tu es prévenu la prochaine fois tu prendras le bus.

iar traducerea ar cam fi asta :

Eu cred ca povestile de dragoste sunt asemeni calatoriilor cu trenul,
Si cand ii vad pe toti acei calatori mi-as dori sa mai fiu si eu unul,
De ce crezi tu ca asteapta atatia oameni pe peronul garii,
De ce crezi tu ca ne este asa de frica sa intarziem ?

Trenurile pornesc adesea in momentul in care te astepti cel mai putin,
si povestea de dragoste te duce sub ochiul neputincios al martorilor,
martorii sunt prietenii tai care iti spun la revedere pe peron,
ei privesc trenul ce se indeparteaza cu un suras nerabdator,
si tu le faci semn si iti imaginezi comentariile lor,
cativa cred ca tu ai facut o greseala si ca nu ai picioarele pe pamant,
fiecare isi da pronosticul in legatura cu durata calatoriei ,
pentru majoritatea insa trenul va deraia de la prima furtuna.

marea iubire iti schimba drastic comportamentul,
inca din prima zi ar fi bine sa iti alegi al tau compartiment,
scaunul de langa culoar sau langa fereastra - trebuie sa iti gasesti locul bun,
tu alegi o poveste de iubire de clasa intai sau de clasa a doua.

pe parcursu primilor km nu ai ochi decat pentru fata ei,
tu nu reflectezi din spatele ferestrei la derularea peisajelor,
te simti viu, te simti confortabil, nu iti dai seama cand trec orele,
te simti atat de bine incat aproape l-ai imbratisa pe controlor.

dar magia nu a durat decat putin si povestea ta incepe sa se zdruncine,
si iti spui ca tu nu esti responsabil iar ca greseala e a ei,
sunetul trenului te enevreaza si fiecare viraj te dezgusta,
trebuie ca tu sa te ridici sa mergi sa iti dezmortesti inima.

si trenul incetineste si este deja sfarsitul iubirii tale,
in plus fiind un prost insotitorii tai au ramas in cealalta gara,
spui la revedere celei pe care o vei numi de acum inainte fosta,
iar din agenda ei ea iti va sterge numele.

Eu cred ca povestile de dragoste sunt asemeni calatoriilor cu trenul,
Si cand ii vad pe toti acei calatori mi-as dori sa mai fiu si eu unul,
De ce crezi tu ca asteapta atatia oameni pe peronul garii,
De ce crezi tu ca ne este asa de frica sa intarziem ?

pentru multi viata se rezuma la incercarea de a urca in tren,
pentru a cunoaste ce este iubirea si a se descoperi plini de entuziasm,
pentru multi scopul este sa ajunga la ora stabilita,
pentru reusita calatoriei lor si pentru succes sau bucurie.

este usor sa iei un tren dar trebuie sa il iei pe cel bun,
eu m-am urcat in doua trei dar nu erau vagoanele potrivite,
pentru ca trenurile sunt capricioase iar cateva sunt inaccesibile,
eu nu cred ca tot timpul cu SNCF este posibil.

mai sunt aceia pentru care trenurile sunt mereu in greva,
si povestile lor de iubire nu exista decat in vise,
si mai sunt aceia ce se grabesc in primul tren fara a fi atenti
dar fortati vor cobori in prima statie,
mai exista cei carora le e frica sa se incumete pentru ca sunt prea emotivi
pentru ei este prea riscant sa nu se ciocneasca cu locomotiva,
si mai sunt aventurierii ce inlantuie calatorie dupa calatorie,
dupa ce o poveste se termina ei ataca o alta.

eu dupa singura mea adevarata calatorie am suferit luni,
ne-am despartit de comun acord dar ea era mai de acord ca mine,
dupa asta am ramas in urma pe peron si privesc trenurile la plecare,
exista porti ce se deschid dar intr-o gara eu ma simt fara rost.

s-ar parea ca in general calatoriile cu trenul se termina prost,
daca si pentru tine e cazul fi puternic si priveste morala,
caci un lucru e sigur mereu va exista o statie,
acum esti prevenit si data viitoare vei lua autobuzul.

http://www.youtube.com/watch?v=DdyJVJQia6k cine vrea sa o auda recitata

Ion Minulescu Trei lacrimi reci de călătoare

Şi-ai să mă uiţi -
Că prea departe
Şi prea pentru mult timp porneşti!
Şi-am să te uit -
Că şi uitarea e scrisă-n legile-omeneşti.
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
Cu ochii urmări-vei ţărmul, topindu-se ca noru-n zare,
Şi ochii-ţi lăcrima-vor poate
Trei lacrimi reci de călătoare ;
Iar eu pe ţărm
Mâhnit privi-voi vaporu-n repedele-i mers,
Şi-nţelegând că mi-eşti pierdută,
Te-oi plânge-n ritmul unui vers.

Şi versul meu
L-o duce poate vreun cântăreţ până la tine,
Iar tu -
Cântându-l ca şi dânsul,
Plângându-l, poate, ca şi mine -
Te vei gândi la adorata în cinstea căreia fu scris,
Şi-uitând că m-ai uitat,
Vei smulge din cadrul palidului vis
Întunecatu-mi chip,
Ca-n ziua când te-afunda vaporu-n zare
Şi când din ochi lăsai să-ţi pice
Trei lacrimi reci de călătoare!