Tudor Diaconu - Mosu - IZOGLOSA

Bună ziua,

În România, la Piteşti, trăieşte modest un Om, Tudor Diaconu. Eu de când l-am cunoscut cu 12-13 ani în urmă, îi spun simplu Moşu. Este Prietenul meu.

Este unic pe pământ ca poet, filosof, istoric şi om de ştiinţă.

Cei de la o mare revistă de cultură din America, l-au considerat pe acest Roman, în anul 2001 şi 2004, ca Omul cu cea mai vastă cultură din lume. Numai că Românii nu prea ştiu de el. Are 10-15 cărti publicate în ţară şi articole în zeci de ziare, dar mai are un metru cub de manuscrise care aşteaptă sa fie aduse oamenilor la cunoştinţă. Cu decriptările matematice făcute în zeci de ani, poate să schimbe complet istoria universală cunoscută.

Ştiu bine că de la genialul Mihai Eminescu, nu s-a mai născut în Neamul nostru un ' URIAS în gândire ' mai profund.

Hai să-l cunoaştem.

Sa incepem cu acestea :

Sufletul AVII-lor
http://www.youtube.com/watch?v=dt4nhnU_J58&fmt=18

Eşti ţara mea.
Moşu - Tudor Diaconu

Eşti Ţara mea, de aceea te iubesc
Şi te adun în suflet la tot pasul.
N-am ochi pe cât aş vrea să te privesc
Şi nici ureche să-ţi cuprindă glasul.
Vii de departe, ţară din străbuni
Şi urci în mine ca o sevă coaptă,
Unind strâmtoarele furtuni
Cu reverii de gânduri şi de faptă.
Bunicii n-au putut să-o vadă,
Că li s-au tras zăvoarele la şcoală,
Dar şi-au lăsat mormintele pe-aci,
Să nu rămână Cartea Vremii goală.
Iţi ştiu povestea vieţii pe de rost,
Îngemănând minunea şi firescul.
Când spune codrul despre tot ce-a fost
În el, simt uriaş pe Eminescu.
Sau dacă-aud vreun ţipăt de haiduc
Şi dor cu dor prin prag mai întârzie,
Parcă mă uit, în drum, după Coşbuc
Şi dacă nu e... îl aştept să vie.

De-oi învăţa şi eu să cânt, aş vrea,

Cântarile, să mi le spună-ntruna
Şi munţi şi apele din ţara mea
În vorba vie, veche şi străbună.
Că dragi mi-au fost şi crânguri şi izvoare
Şi munca grea şi visul. Nu odată
iubirea fetelor. Şi munţii-n soare
Şi marea cea albastră... viaţa toată.
Eu, pentru om, în inimă adun,
Şi-n gandul meu curajul şi tăria.
Vreau, peste vremuri, omului să-i spun:
Găseşti în versuri dreaptă mărturie.
Să pier mai bine-n clipa de pierzare,
Când gândul meu s-ar depărta de tine
Şi blestemat să fie versul care
Se-nchină în faţa porţilor străine.
Popor Român, izvor de-nvăţătură,
Statornicia ta mi-e o povaţă,
Să-mi afli-n vers şi fulgerul din gură
Şi duioşia dragostei de viaţă.

IZOGLOSA
http://zalmoxa.11.forumer.com/viewtopic.php?t=95

Zile bune,
ing. Adrian Pop - Craiova
adipop@popservice.ro



PROLOG I



… înfrăţind CUVINTE’ntr’una

limba vie şi srăbuna

împresoară viers şi cântec

ca o rază în descântec



în adâncuri se pogoară

tril de pasăre uşoară

întelesu’ntreg îi poartă

Om spre om din poartă’n poartă



Nu e duh din patru vânturi

are LEAGăN în pământuri

şi’mi adună, pare-mi-se

graiul bun în cele scrise

pentru gânduri vaduri sapă

CLINCHET în izvor de apă

PIETRELE POVESTITOARE

în genunchi, lângă IZVOARE…



PESTE VREME, muma bună

cântăreţii şi-i adună

şi pe soare şi pe lună

de mi-i pune ca sa-nfrunte

zvonul brazilor din munte

şipotul izvorului – fluierul păstorului

limpezimea mărilor din înaltul zărilor

VORBA GEAMăNă CU GâNDUL:



cântul nostru întrupându’L.



1960

PROLOG II



Petale sângerând ponoare

- uimite romburi desenând -

chemare’n margine de gând

către poienile din soare

privelişti nouri adumbrind

întinderi ochilor străine

pământ şi cer uitat în mine

deopotrivă nemurind

cum trec în sus din josuri plai

cutremuratelor sfinţituri

văd fulgii paserilor mituri

singurătăţile din grai

în stei o culme a tivit

peste vitala’mbrăţişare

ce-adulmecă vibrânda-mi zare

sorbind azurul infinit.



Suim când apele coboară

în jerbe de viori ţipând

nemărginirea unui gând

cu măreţie ne’mpresoară

în trupul ajurat mai scald

decor solemn şi mă’nsenin

în orga - pavăză de spleen –

singurătăţii de smarald

cum fraţii dioscuri tot vin

povara chipului sihastru

mă făţuie în alabastru

drept veghe’n propriul destin.



Făcură cort pe-aici drumeţii

o vatră fumegândă iar

şi nu pot şti din ce hotar

îmbracă solzii dimineţii

străfulger din imperiul ceţii

şopteşte graiului amnar

urcând vă dărui CALE’n DAR

nou alfabet ivind; poeţii

trecând pe urmă de mioare

colnicul neumbrit străbat

pe când sărută’n lung şi’n lat

sfânt – ochiul soarelui răsare.



Cărarea le-a pierit în pisc

dincotro ghiara nevăzută

artera gândului strămută

cu năzuinţi de obelisc

mai mulţi pictarăm vesel chip

pe ridul florilor aprinse

cupele bucuriei stinse

antice burguri pe… nisip

păscând cărări bătute harul

- sub înţelegeţi… copitate -

din răsărit spre înnoptate

rotund i-au slobozit hotarul.



Abia mai cutezăm un cort

în lălăit de firoscoşi

adie gândul „moşi pe groşi” -

găsind potcoava de cal… mort

în pânza vremii osebesc

din sidefiul os, copita

rămasă-n rânduri, ţintuit-a

vioi condur împărătesc

soborul tâmp, recugetând

o reîmbracă’n măreţie…

când râde mândra-mi poezie

tăcerile cutremurând

pe gânduri, saltu-mi pălăria

din poala voastră, munţii mei

o lume vă cobor din ei

strivind în cutezări stihia



Păduri de oase vegetale

pe jepii goi în asfinţit

prebătălii medievale

ciudate armii de zenit

o culme adumbrind mioare

- cum pietricele sub cleştar

par salbă de mărgele’n soare

dând necuprinderii hotar -

pe când, netulburat de moarte

isvorul peste veacuri viu

resorb suind această carte

în asfinţitu-mi sângeriu…



Pământ şi cer, fiinţa mea

îmbrăţişează universul

din stela fulgului de nea

pe umeri largi mutându-mi versul

Sfinţesc cuvântul de’nceput

al adevărului sihastru

sburând cu visele - din lut

în: roşu, galben şi albastru

spre curcubeu şoptind, tăcut

sărutul ţintuindu-şi GLIA

fiind lance, pavăză şi scut

eternităţii’N ROMâNIA.







Tudor Diaconu, August 1968 - Iezer







Mamei MARIA se dedică.





… Din puzderie de vorbe mă’ntorsei aşa’ntr’o doară

spre cuvinte aripate, rânduite să nu moară

- judecăţi gata făcute - ce-adunară în proverbe

toate florile gândirii, nemaipomenite jerbe

de lumină şi culoare, apă vie din popor

nici visam să’ntind condeiul înspre nemurirea lor.



Intuiam nemărginirea din gândire, prins de sârg

bănuindu-le ursita în umilul cărţii târg

adunasem cutezanţă spre eternul demiurg:

ciorna am citit-o’n grabă cărturarului Amurg…

asculta, de-odată face ochii mari: „Citeşte rar!

lasă-mi slobodă gândirea minunată”, aşa dar,

recitându-i năzăreala, începui ca să-mi dau seama

că minunea lor prin vreme am deprins-o de la mama

până s’apuc drumul şcolii, nici văzâd abecedarul…

micul şi iscoditorul copilaş urcase’n carul

Mare, caii FOAIE-VERDE, au cuvintele peceţi

într-un pălimar: clipita veşnicirii din poeţi

odrăsleşte dintr’o searbă hora mare’ntre coperţi…



Dacă mai greşesc vreo iotă, cititorule, mă ierţi.

IO din asta nu-mi fac merit şi nici nu sunt neliniştit

mai ales că stihuirea’n şase zile a ieşit

şi cinci nopţi; vreo cinci decenii tot călcam prin oale sparte

răsbătând printre opusculi cu pretenţie de arte

despre care - crocomâţe - bimbirici - scriu serios

ca pe-un MARCHIZET gândirea le-o brodez de-aici în jos…



Observam în timp urzeala cu-adevăruri absolute

lăsând altora să’ndruge câlţii’n vrute şi nevrute

dintr’un zgreabăn; prind fuiorul din înţelepciunea mare

năvălind în vorba veche cea mai sfântă exprimare

readun în vorbe simple harul faptei pământeşti

lăsând altora ghiocul şoaptei papagaliceşti

pipetându-şi neputinţa, neavând nimic de spus

numai zgomot de otgoane, ori piţigăiate’n sus

ditirambe, diatribe inutile cu poveşti

flendurind periferia limbii noastre româneşti!



Scribălăi - mereu la modă - rumegând fonetic, muşcă

hărmălaie de cuvinte, înăuntru fiind goi puşcă

esbulifantascomagici, singuratici ca un hrib

care vor să ne dospească limba’n foi de ţipirig

o turmiţă de sălbatici, spumă’n valul fără rost

care cred că POEZIA e bolborositul prost

bieţi copişti porcari la ciurda de cuvinte ne’nţelese

prăpădind pădurea’n claia lor de opere „alese”

dumicându-şi buchiseala ignoranţelor dau zor

tropii lor ajung pe deşte numărate la picior

târnă vorbelor de clacă, odele de haşi pe caş

sunt în horoscopul nostru turmele de poetaşi

unu’nvaţă de la altul, râmăind în rânduri seci

au citit trei cărţi în viaţă şi-au compus numai... treizeci!

bietele efemeride, fără haz şi rost pe lume

naşii epocii de aur: clasicii fără... postume!



Vorba vie din proverbe’i pe’nţelesul tuturor

în MEDALII ce gravează firea’ntregului popor

au întrânsele dulceaţă şi lumină şi căldură

iar în ultimă instanţă sunt FILOSOFIE pură.



Măreţia stârpei noastre dintr’odată o s’apară

UNICATUL e ACS-MUNDI, însăşi steaua mea polară

retrăim cu bucurie NEMURIREA viului

alungând din nepăsare faldurii pustiului

în contrarii, isomorfic, necreatul şi concretul

se cifrează într-un număr IVIND lumii ALFABETUL...



Dispar graniţe şi triburi – toţi păstrându-şi partea lor

unicat EXPERIENţEI: fiica MUMII ARTELOR

că doar una fu gândirea lumii, pururi creatoare

nu era ETNIE’n lume, pân’a se forma popoare

era totul o SFORţARE înspre CERURI mai ales

când spre cele NE’NţELESE se ivi un îNţELES;

corbii se grupau în cete înspre negure şi ceţi

în triada cunoscută: GEţI - GETULI - şi MASAGEţI!

Boul APIS stea în frunte purta visului codalb

răsărindu-ne’nţelesul basmului cu HARAP-ALB

când tezaurul gândirii răspândi ca un nabab

prin heraldice sigilii NEGRU-VODă-BASARAB...

în SCRIPTURă vârsta lumii o’nsemnă precum văd eu

pacea Domnului cu lumea: TRICOLORUL - CURCUBEU.

Mai dintâi cântăm pri clerici înspre curţile crăieşti

cu noi DUMNEZEU NOSTRU, la serbări împărăteşti

şapte mii de ani în bezne, rând pe rând schimbând stăpânul...

Calul literei – Pegasul, spre neant azvârle spânul

că’n sfârşitul de mileniu roata strâmbă’n gând se frânge

dăruim tribut gheenei furi de viduri şi de sândge

împlinim porunca’ntreagă ce-a fost dată spre Iudei

de Iisus: eternitatea cu balauri şi cu zmei

ori cu PRâSLEA IONICă cel uitat în cărţi de har

şi’i întâiul nepereche, astăzi vi-le-aduc în dar...

CARTEA cea ADEVăRATă e’n nenumărate file

cu’nceputuri în SALMOCSIS, altfel spus PRIMUL VASILE

început în rândul sacru „BASILEOS” ici şi-aiurea

e sămânâna din copacul care-mi odrăsli pădurea

de’mpăraţi şi regi, mari preoţi ce-au clădit primul amvon

în ADAM-CLISI, afla-vom legendarul IKAR.ON

câte’n lună, câte’n stele trăind blândul ametist

dăruind lumea căderii la picioarele lui CRIST

ILIASUL nostru falnic vultur vremilor stăpân

răstigni pe stâlpii vremii soarta graiului român

ură galbenă e biciul că nu este, nici a fost

... a NEGA DUMNEZEIREA nu mai are nici un rost

pe potecile ascunse piere fulgerul ateu

într’o TEAPă care’n lume n’are nici un Dumnezeu

revenirea printre oameni e prin foame şi jug greu...



... Rătăcind prin RAI perechea omenească GEMENII

în ispită şi păcate rânduindu-şi semenii

plopi de frunze’n licărire smulse palelor de vânt

întruparea lor divină săvârşind-o în cuvânt

taina legilor nescrise într-un semn vor dainui

6,9, rânduiala: „pământ eşti, pământ vei fi”!

Soare-i de’nceput IOM-ul, spre lumina cărui, trepte

osândite’s în splendoare ochiul omenesc să’ndrepte

unică zidire sfântă în ICOANA LUI HRISTOS

ţărmuri binara cale: „CE E SUS şI CE E JOS”.

Crucea braţelor întinse peste 9 mări şi ţări

osebind stânga de dreapta - iat-o - vie peste zări

ICSU’n razele piezişe adunat în vremuri noi

în adaos ne arată: îNAINTE şI’NAPOI

de pe când eternitatea’i pe’nţeles iar cerul cântă

graiul omenesc în limba noastră UNICă şI SFâNTă

e a doua odrăzlire, care ne arată nouă

UNA: LIMBA TA CEREASCă – graiuri 72...

mai de când desprinse CERUL de zidirile din lut

de pe-atunci şi omenirea are sigur un trecut

dacă’i înţelegem sensul anagogic avem spor:

FIUL OMULUI vorbeşte pe’nţelesul TUTUROR.

... SCRISUL s’a ivit anume, FACEREA prin semn s-a copt

însemnată e’n hrisoave la 5.508;

prin Pisanii şi Predanii în inscripţii, ca pe bani

însumând şi era CRISTă, 7.500 ani

... s’or mira nespus bucherii-farisei, - în gând sărmani -,

ce pun OMULUI în cârcă milioanele de ani

chibiţite’n scoarţa Terrei: nepricepere de-un fel

n’au luat în seamă scoarţa revolută’N CEREBEL

nu ne fie de mirare că’n ateul lor abac

măsurau zgura’n picioare, coţi, NU AURUL DIN CAP

în muzeul lor adună: tibii ce văd, colţ sau dinte

fără a lua în calcul mai întâi STROPUL DE MINTE

care’n formele ciudate’i ANUL FACERII LA NOI

- şapte mii cinci sute: anii se’mplinesc în ’92

luna UNDREA lui Vasile, ziua 15, cum firescul

când se revărsă spre lume astrul nostru EMINESCU.



Gâlcevind povăţuirea fără sabie în teacă

uluiţi băsnuitorii pân’la urmă or să tacă

ne-au batjocorit trecutul în inscripţii încifrat

SFINX şi OM, BABE, Troienii’n sfinte vârfuri de Carpat

blestemata lor otravă piere’n calea Domnului:

vor pieri cum piere ceaţa în vecia OMULUI.



Frumuseţea lumii este Ordinul şi Ordinea

UNU este Nefiinţa sublimat în: DA ori BA.

TREI e UNU, M e 13, potrivit eternei legi

în ternar de-acuma NODUL GORDIAN poţi să-l deslegi.

Pentru PLATON DOI n’apare în străvechea’nţelepciune

- DOIUL (Yod) e temelia lucrurilor foarte bune! -

Cum au presupus valenţa DOI-ului au statuat:

a’i păstra esenţa’nseamnă a’l pricepe la pătrat!

Pretutindeni guvernează peste OM ca şi’n Olimp

Sfântul TETRAGRAM, valoric, ordinea înseamnă TIMP.

DOI YOD şi o bară’i ALEF - la’ndemâna tuturor

- o spărtură cât de mică îţi scufundă un vapor.

Când vezi că lipseşte DOAGA n’o ascunde nimănui

Pegas a pierdut POTCOAVA având lipsă doar un... cu.i!

Că, bag-samă, lumea noastră râde’n ciob de oală spartă

geaba’n cărţi de’nţelepciune CERCETEZI a lumii hartă

măsluită’i; Muma lumii ne şopteşte necurmat:

OMUL când nu-şi are locul ESTE CA şI SUGRUMAT!

Apă bei din oală ştirbă? Ai prieten vre’un olar?

vezi? ... cuţitul bun nu şade niciodată la fierar.

Demagogii’n savantâcuri derutează pe cei MARI

astfel - una peste alta - pentru-un CUI pierduşi un CAR

nu e simplu, blasfemia te aruncă în mirare:

ieşi la pepeni PIERZâND înşeşi stelele din carul mare.

Hic: Acs MUNDI! Raptul, falsul te-au dus FAPTELOR disjunct

în gândire TOTDEAUNA să ai totul pus la PUNCT!

... într-o zi obişnuită mulţi prin ochi ţi se perindă

totuşi, PUNCTUALITATEA’i invizibila oglindă

ce’n esenţă’nsăilează VECHI gândiri împărăteşti:

una e s’alergi aiurea, alta’i: LA TIMP Să SOSEşTI!

bunul simţ îţi porunceşte’n sâge: mai degrabă, DREPT e

să aştepţi MICIND pe altul, decât el să te aştepte.

CAPUL FIRII NASTRE’i UNU, deşi’s multe căpătâie

şiru-i lung, dar cel din urmă UşA trebuie să’ncuie:

multe vin firesc PE URMă, numai TIMPUL nu’NTâRZIE!

Când prileju’i favorabil, fiului în cap legi funda

bună treabă să treci râul până ce nu vine unda

aromind pe mal aiurea, căutând pe zare fald

te îneci cu pruncu’n braţe: bate fierul cât e cald!

E norocul orb? Odată trece baba cu colacii

n’ai zărit-o? Nu mai vine. Îi urmează vârcolacii

Patru sferturi, cu tămâie, smirnă geaba şi jertfelnic

dacă n’ai ridicat pânza navei când fu vânt prielnic;

legea firii porunceşte să’nfloreşti ogoarele

primăvara; prinde coasa când apare soarele

lasă fluturi fără aripi presăraţi pe bob de rouă

scoală disdedimineaţă, mergi la moară dacă plouă

uită vorbele de clacă ce te poartă’n zloată ţuţ

cât mai harnic scoate apă cât găleata e la puţ

tragele binele spre casă după muncă şi e bine:

când s’a copt e poama bună s’o culegi, nu bolbotine

care sterpezi-vor dinţii lacomi, făcând vârf cămara

argint viu să fii la treabă ca furnica, toată vara

inima ţi se străvede numai ce’ţi privesc ogorul

coace pâinea vieţii tale cât fierbinte e cuptorul.

N’aştepta la alţii mila, singur ţi-ai zvârlit norocul

fă-ţi ulciorul plin când plouă, încălzeşte-te cât focul

arde, drept suindu-şi fumul spre-înaltul seninului

în cristelniţă odată vezi... norocul finului!

...Altfel, ai trecut prin viaţă de o potrivă surd şi mut

nu se mişcă roata morii’n apa care a trecut!

Ţine seamă că norocul se’ntâlneşte doar o dată

spinul crud dacă nu’nţeapă, n’are şansă niciodată

geaba cauţi explicaţii, în zadar emiţi pretenţii

când nu te cunoşti pe tine, altora vrei să dai lecţii?!

Te-ai trezit să admiri cerul după ce l’a cuprins ceaţa?

Munca ta să n’aibă preget, acţiune este viaţa

în elan să n’ai oprelişti, gând curat voios te poarte

că biruitorii’s tineri şi activi până la moarte!

Nu’i osândă! Bucurie şi plăcere este munca

drumul vieţii e urcuşul Dumnezeu ne-a dat porunca

în sudoarea muncii tale’i s’ajungi OM ieşind din turmă

OMU’i OM nu prin ce spune, ci prin ce-a lăsat în urmă

Semenilor moştenire, sporind zestrea tuturor

oricum ar pieri, prin semeni va trăi în viitor:

Asta’i taina lui Salmocsis – tâlcul nemuririi lor!



Leneşul juma’ de viaţă o petrece doar în somn

din bondari la stup vreodată n’a ales albina domn

câine surd la vânătoare şi mereu visând la mure

e clănţăul, vara toată blendăreşte prin pădure

undiţa fără momeală niciodată n’a prins peşte

cine vrea să aibă jimblă să şi-o are omeneşte

altfel iarna ca la greier numai târtâit de burtă...

dacă e puţină stofa, iese pelerine scurtă

în sforţare permanentă e-un izvor de isteţime

fie beciul plin cu varză, geaba daca n’ai grăsime

dacă pleacă vânătorul tâmp, e vrednic de scatoalce

fără câini la vânătoare?! fără iepuri se întoarce...



Vorba dreaptă la tot omul s’o asculţi pe îndelete

de-ar fi numai o fântână, lumea ar crăpa de sete

nicidecum pricepi esenţa personalităţii mute

piatra - chiar la fierărie, fără apă - nu ascute

străduinţă e norocul şi’n lucrare bun stăpân e:

ai plecat desculţ în codru? Culegi tot ciuperci bătrâne

că e-o zicere străveche - cu-adevărul mână’n mână -

doar nătângul vrea să lege nodul c’o singură mână

vede că’i alături drumul dar prin baltă vrea galop

n’o s’ajungă prea departe călărind căluţul şchiop

mintea zace’n colivie mersul vieţii monoton

lipsa pulberii ransformă puşca nouă în... baston

nu ara în bătătura care nici n’a văzut plugul

prinde boul de ureche când ai funia şi jugul

lasă visurile tâmpe şi’nţelege, la adică

nu poţi prinde peşte mare unde apa este mică

nu se-aplaudă c’o mână oricât ai fi de voinic

n’o să dovedeşti pădurea doar cu toporaşul mic

iscusinţa vieţii’i una, nu te mai lua după muşte

cine vrea să prindă vulpe îi trimite’n cale gâşte.

Eşti pitic şi vrei să măsuri adâncimi de fluviu? Vai,

e la fel cum ceaţa densă cu un simplu evantai

vrei s’o’mprăştii, neputinţa va rămâne tot stăpână

când prea scurtă e frânghia, nu scoţi apă din fântână.

Noutate pare totul, pentru cine nu cunoaşte:

Berze dacă chemi la cină trebuie să cumperi broaşte

cruda şi cu nesărata sunt surori, acelaşi zorul

mai ’nainte de concluzii cugeta cu binişorul

altfel omul nu contează vechi metehne de’ţi rămase

de la comunişti - umblară cu concluziile trase -

din dosare... vrei fiertură şi n’ai pus capac la oală?

niciodată nu poţi prinde şarpele cu mâna goală!

fără ghiare nici pisica nu se va urca în pom

oricât de şcolit neghiobul tot nu va ajunge OM!



Câine surd la vânătoare şi de rasă? Hop de fufă!

n’o să-ţi înegreşti sprinceana numai cu gogoşi de tufă!

Cu mănuşă toci mătasa? atunci meriţi şi ocara

coşul gol nu’i cuib de soare; le-ai luat apa le-a stat moara

Vrea să ţeasă fătă spată tot năvlegul, când fireşte

chiar c’o Dunăre de apă n’o să poţi prăji un peşte

cânţi pe-o coardă de vioară mereu lacom la pogace

n’ai decât! Însă tigaia o suceşte cum îi place

ăl de-o ţine strâns de coadă - e cu totul altceva

având pâine şi cuţitul tai felia când ăi vrea!



Sculptezi lemnul? tai surcele? aşchii când retezi pieziş

face fluierul ca lumea cel umblat prin păpuriş

de când ştiu, Nechibzuinţa nu a scos nimic de doftă;

cine ţine oala’n braţe face supa după poftă

coada apără vulpoiul, dinţii îl hrănesc pe Lup

orbul are ochii’n deget, Bourii în coarne rup

mântuirea’i stă’n picioare Iepurelui, tăind culmea

... Tot ce întreprinzi în viaţă să desăvârşeşti ca lumea

sfinţind lege – de când lumea adevăr nedesminţit:

fiecare om în viaţă are locul rânduit

cine caută găseşte, cine’şi bate capul află

cine’ntreabă nu greşeşte... FOSTUL are ochi în ceafă

fiind MIOPUL DEVENIRII, într-o lume de peltea

CINE nu vrea când se poate, NU MAI POATE când... ar VREA!

... dă pe călător izmene - şi s’a încheiat iscoada

când se zbârnâe de pureci, vulpea îşi trimite coada

toate une par, la urmă le liseşte doar UN PIC

păgubit că LEGEA FIRII n’o respecţi: NU ştii NIMIC!

Agerimea e degeaba, mintea nu te-o mai salva

viaţa este acţiune, nicidecum a... respira

ca deplin să fie totul, în şuviţe despicând

tot ce’i nou şi bun pe lume se învaţă doar făcând

mocofanii dorm ca oaia, zac în somnul lor chitic

vorbe, vorbe şi iar vorbe, dă-le pace. Din nimic

cotcodacul lor de lebezi duce drumul spre cerşit...

tot ei fiind nemulţumiţii, sar în cale spre oricine

văicărindu-se că’n viaţă tot mai mult li se cuvine

cârcotaşii uită UNA: - încălzindu-şi ciorbele -

acţiunile pledează mai presus ca... VORBELE!

Cum lucrează? lasă totul început la jumătate

tot mereu vor baclavale ca să clefăie’n CETATE

TREANCA-FLEANCA, mere acre – cum să nu-ţi vină să mori?!

ei formează, regrupează, şleahta de... „sfătuitori”

în „ce-ar face dac’ar face” toţi clănţăii buni de gură

mai toţi puşi pe pricopseală calcă LEGEA DIN NATURă:

nu frunzişul pe cât fructul dă valoarea POMULUI

adevăru’n acţiune este chipul OMULUI

o elită mult deşartă îşi arată fudulia:

numa’n apele stătute se adună murdăria!



Dacă’l înţelegi pe UNU, poţi reface cap de ţară:

grinda nu este perete, nici o floare primăvară

doar c’o piatră nu faci PODUL, geaba’i orişicât te-ai zbate

mai pe scurt: fiinţa are două laturi – faţă spate.

Focul mic se stinge iute; D e GET, una la mână

prin CU.vânt se’NCHIDE TAINA LITERII’N LIMBA ROMâNă.

cum e fapta şi răsplata pentru cine o’nţelege

cine se’mplineşte’n muncă şi’N CINSTIRE va fi rege;

lovind piatra iveşti focul, în lumina sa fierbinte

urmăreşti făclia pururi în scânteia dinainte

o sămânţă fu zidirea, arcul devenirii SEMN

poruncind ca printre oameni totdeauna să fii demn

ca o frunză ce doineşte’n multimilenarul POM

OMUL BUN sfinţeşte locul, locul nicidecum pe om

pentru tot ce-i DEVENIRE în urmaşi prezent vei fi

stropul de ETERNITATE luminos în orice zi

în lucrare cutezanţa îţi străluminează vatra

dacă se rostogoleşte, muşchi de fel nu prinde piatra

atunci LENEA şi’NDOIALA peste cuget nu te-apasă

CHEIA întrebuinţată totdeauna e lucioasă!

Porunceşte când ştii face, nu visa din cer găluşte

se cam ştie că în oala care fierbe nu cad muşte

cum ştiinţă’nseamnă trudă fără preget, se cuvine

să lucrezi şi pentru altul cum ai face pentru tine

piatră, lemn, gândire’naltă când ciopleşti, sau POEZIE

nu uita că nu există: drum uşor spre GEOMETRIE

seamănă spre toţi IUBIRE, află merit tuturor

UD pescarul e, vânează CINE’I IUTE DE PICIOR

în coteţ câinele latră purecilor săi, sfârlează

îi cam uită’n alergare, nici îi simte când vânează

gând curat, inimă bună să ai, vorbă înţeleaptă:

cumpătul e’n mâna stângă, hărnicia’n mâna dreaptă

lucrul bun întotdeauna îţi aduce bucuria

culcă-te gândind la muncă, scolă-te cu ciocârlia

caută să afli lucruri ce progresului ţin hangul

cât e marea sub furtună marinarului vezi rangul;

Calul bun nu cere pinteni, harnicul mereu sporeşte

dacă’i râvna fără preget, CINSTEA o desăvârşeşte.



Leneşul codrii visează, noaptea cai verzi pe pereţi

oploşit în furtişaguri, ar vrea tot posmagi muieţi

orice faptă cât de mică i se pare o povară

magazia lui curată... plânge râsul de-astă vară

găgăuţ sub plop şi sălcii pară mălăiaţă’şi vinde

numai când va cădea CERUL, ciocârlii şi el va prinde

NIMENI poate să-l îndrepte de la leagăn pân’ la criptă

Speră tot din nori să cadă ciocârlia gata friptă.

Ar fi primul la pomană, ghiară dublă, dinţi de fier

rob poveştilor aşteaptă MANA să-i pice din cer

nu-l găseşti când are treabă, ia-l mereu de unde nu’i!

visând paseri rumenite în toţi parii gardului

pentru lume e tot una c’ar fi leneş ori netot

pân’ şi VULPII adormite nu’i cade nimic în bot...

are spor numai la vorbă, iar la somn cade butuc

numai foamea’l mai trezeşte hămesit, foame de lup,

ne dă sfaturi PAPAGALUL - nu’i în toate nimic nou -

împlinindu-se’n osânda de-a fi pân’ la urmă BOU.

Să nu strici vreo creangă verde dacă-l duci la spânzurat

petru mangosit ajunge ciotul pomului uscat...

cum vrei a’nţelege TOTUL dacă nu’l ştii pe NIMIC?

Înţelegi de ce întregul este parte din nimic?

(calea poate fi în seva rădăcinii până’n SPIC...)




EPILOG



... unii iar visează BAIA, perpelindu-se pe jar!

ARPAD/PRADA se citeşte, desluşindu-i, aşa dar,

ANGEVINII şi CORVINII, IAGELONII - înţelegi?

ăstei HOARDE DE MANEVRă i-au crescut şirul de regi

SUNT MINGOLI? priveşte-i bine. Au doar numele schimbate

- vechi locuitori ai pustei - NUME CATOLICIZATE

ORTO.DOcşi la începuturi - plătiţi bine, cu mulţi sfanţi

să distrugă’ntreg apusul de-orto-grecii din Bizanţ

unde-au câştigat vreo luptă? Nu cunoaştem! avatarii...

asiate, vin la ordin să distrugă chiar BULGARII

care, în obrăznicie mai urmează vechi - poltronul

nu’i mustră cum se cuvine VASILE BULGARCHIONUL?

Iată cine ni’s vecini: ei pot fi şi d’ici’nainte

în rest? Cine pomenit-a verde cal şi sârb cu minte?

Două juguri blestemate sfărâmarăm în urcuşi

PLEVNA, TATRA, lângă umeri au avut UMERI de Ruşi...

să se lase de hachiţe, de harţaguri şi bâzdâc

România niciodată, Nimănui fu... paşalâc!

Tot trecutul luptei noastre milenare, poartă’n grai

BASARABII şi TREIMEA: ştefan, CUZA şi MIHAI.



Tudor Diaconu, august 1991





Pentru poetul Cristian Popescu, cu încredere în talentul lui pe care „fratele drag al românului”, specialitatea sa de inginer silvic – îl vor implini într-un cântec necesar, viguros, românesc.



Tudor Diaconu, 1 septembrie 1991, Piteşti

Proiectul SCOALA MOSULUI

Să pregătim viitorul ROMÂNIEI şi al PLANETEI împreună !

Selectam 10 Tineri voluntari, cu varsta până la 21 de ani, din cat mai multe localitaţi din România si ulterior din Europa. Dorim să comunicăm cu ei pe internet, pentru a dezvolta în următorii doi-trei ani afaceri zonale în diverse domenii de activitate, la care Munca Cinstită şi OMENIA sunt ridicate la rang de Lege. Considerăm că fiecare localitate din România, din Europa şi din întraga lume, are nevoie de astfel de Tineri educaţi la un asemenea standard de BUN SIMŢ.

Înscrie-te şi depune CV-ul tău !
http://zalmoxa.11.forumer.com/index.php


AFIS
http://zalmoxa.11.forumer.com/viewto...t=570&start=15




Derularea acestui prim Proiect, a inceput de putin Timp din Craiova, pe princilpiul propagarii undelor. Toate celelalte Proiecte majore care au fost concepute in ultimii 14 ani, depind de reusita Proiectului Scoala Mosului, pentru ca toate acestea vor avea nevoie de Tinerii voluntari selectati prin aceasta actiune.

Toate aceste idei si actiuni ale noastre fac parte din Proiectul generalizat de Renastere a Societatii Umane.

Proiectul - OMU - Renaşterea Societăţii Umane.

Etapa 1.
Proiectul – “OM – O societate firească “

Etapa 2.
Proiectul – “IOM - O societate funcţională”

Etapa 3.
Proiectul – “IO OM - O societate împlinită “

Etapa 4.
Proiectul – “OMU - (Re)naşterea Societăţii”


Am definitivat afisele si o sa le imprastiem pe o raza de maxim 15 Km, in jurul Craiovei. Ulterior, dupa sintetizarea concluziilor ce rezulta din primele actiuni, ajustam sistemul NOU inceput si trecem la urmatoarea unda, pana la 30 de Km de la punctul de initializare. Si asa mai departe, pana ce acoperim toata Romania, Europa si de ce nu, intreaga lume. Pe masura dezvoltarii actiunii noastre, vom traduce aceste afise in limbile tarilor respective. In momentul cand Tinerii voluntari vor intelege pe deplin aceasta actiune initializata de noi, vor face acealsi lucru din locul in care care isi desfasoara activitatea.


Pentru ca ceea ce gandim si facem noi acum reprezinta noutate absoluta la nivel planetar, invatam unii de la altii din mers. Cel mai important lucru pe care trebuie sa-l facem, este acela ca la fiecare pas al acestei actiuni odata finalizat, vom sintetiza concluziile si vom ajusta continuu NOUL sistem de selectie a valorilor Tinere autentice. Cizelarea ideilor si conceptelor rezultate din sintezele respective, va fi facuta prin punerea lor in practica in Societatea Comerciala - Mosu Tudor SA - firma care se va infiinta si care-si va desfasura activitatea in cat mai multe domenii de activitate.

In acest fel, incercam sa creem un sistem viu, care va creste odata cu experienta cumulata de noi toti.

Proiectul OMU, prin cele 4 etape ale sale, se autofinanteaza 100 %. Suntem perfect constienti de faptul ca modul de obtinere a banilor de catre fiecare om al acestei planete, are consecinte directe asupra Vietii lui sanatoase si fericite.

Vom finaliza in curand acest site.
www.sfatulmosilor.ro
Scopul nostru este acela de a modela omul in OM.
Toti oamenii au acces TOTAL la absolut tot ceea ce facem, putand sa-si expuna fara cenzura ideile.

Ne propunem sa sintetizam energiile creatoare de la Marii Ganditori, Iluminati, intelepti, oameni care au avut, au sau vor avea ceva de spus..., de genul : Legile de conduita morala, invataturi, concepte sau idei. Acestia, prin experienta lor de Viata, au trasat, traseaza sau vor trasa linii directoare de conduita ale societatii. Sinteza noastra are rolul de-a lua tot ce-i mai bun de la
ei, de la noi toti si de la cei care vor fi dupa noi, concentrand Energiile punctiform, pentru a creea NOUA Societate Umana OMU in cel mai scurt Timp, in care toti oamenii Planetei vor traii decent.

Sistemul educational trebuie schimbat fundamental, cat de repede posibil, astfel incat pregatirea copiilor si a tinerilor, sa fie facuta mai mult in Timpul unor excursii in Natura si in locuri in care se desfasoara cercetare aplicativa in diverse domenii, datorita faptului ca implementarea informationala in acest mod, depaseste de zeci, de sute de ori, fata de cum se realizeaza in sistemul actual.

Proiectul SCOALA MOSULUI va pregati viitorii profesori ai Universitatii Zalmoxiana. Ei trebuie sa invete, SINGURI, sa transforme Oferta lor, in Arta. Numai asa poate sa invete un copil si un tanar CEVA, prin comparatie.

Absolut toate persoanele care doresc sa participe voluntar, fara secrete, fara grandomanie si eficient, la dezvoltarea Proiectului OMU - Renaşterea Societăţii Umane, sunt binevenite.


O zi plina,
ing. Adrian Pop


--------------------------------------------------------------------------------