Nu e cazul aici de lectii de morala nici de distinctii de genul Bewusstsein si Gewissen care sunt subintelese macar de cine a citit ultimul "Tratat de Etica" aparut la noi, acela coordonat de Singer. Concluziile acestui pseudotratat care pleaca de la premize absolut nonreligioase si care se vrea exhaustiv sunt stupefiante si ele se reduc la reconsiderarea aspectului religios, mai precis de o noua incercare a forurilor moral-competente din toata lumea de a privi morala din perspectiva religioasa, si aceasta ddin cauza ultimelor evenimente gen 9|11, terorismul, globalizarea, ascensiunea islamului etc.
Dar oricine studiaza cat de cat fenomenul din perspectiva logica si filosofica (elemetul istoric fiind de asemenea concludent) poate conchide ca nu exista morala fara religie,adica nu se poate savarsi binele fara fixarea unui reper absolut. "Antepostatorii" mei au sesizat caracterul subiectiv si conjunctural al unei etici neraportate la elementul religios. E ca si cum este la fel de moral cel care nu-si insala nevasta cu cel care o insala dar este acoperit de imposibilitatea ca ea sa afle. Dar pentru ca distinctia exista, ne intoarcem la inceputul cuvantului meu si anume la constiinta morala si de ce nu responsabilitatea morala. Dar cele doua in raport cu cine..cu un legiuitor supus la randului lui schimbarii? cu o lege imperfecta? sau in raport cu o lege imuabila, eterna si un Legiuitor drept?
Morala deci nu exista fara religie, precum nu poti face binele fara Dumnezeu, acel bine fiind luat ca bine in orice circumstanta, loc, timp, succesiune antecedent-precedent de evenimente. Pentru cine are cu ce merge mai departe, ma opresc, pentru cine nu are cu ce fiindca stie dinainte tot ma opresc, fiindca ar fi inutil.