Prima atestare documentară păstrată referitoare la Calafat datează din 5 august 1424: Vama de la Calafat, care în secolele XV-XVI devine punctul de tranzit, cel mai important pentru comerțul Țării Românești cu Peninsula Balcanică.
Din cercetarea documentelor epocii, rezultă că în sec. XIV — XVII, Calafatul constituia punctul terminus al unui drum comercial important, cunoscut și sub numele de ”Drumul sării”, poziția lui geografică oferind condiții optime pentru desfășurarea unui activ comerț de tranzit. De aici, produsele excedentare ale Țării Românești ajungeau în Peninsula Balcanică, până pe țărmurile Adriaticii și tot pe aici, mărfurile negustorilor turci și greci pătrundeau în Muntenia, și mai departe în Transilvania și Ungaria.
Prin vama de la Calafat se trimiteau în Imperiul Otoman mari cantități de cereale, vite, cai, oi, sare, vin, ceară, miere, cherestea. Prin același punct intrau în țară obiecte de îmbrăcăminte și podoabă, stofe orientale, covoare, mirodenii.
Importanța care se acordă Calafatului în secolele XVII-XVIII era determinată și de faptul că, fiind așezat în fața Vidinului și la răscruce de drumuri, prin el se scurgeau mărfurile ce veneau sau plecau din părțile de apus ale Bulgariei, Macedoniei, vestul Serbiei și chiar de mai departe, în Răgușa și Salmația. Tot de la Calafat se putea face ușor legătură cu Craiova, pe unde trecea principalul drum comercial care străbătea Oltenia de la est la vest (București — Pitești — Slatina — Craiova — Cernet — Vârciorova). Mărfurile pornite de la Calafat puteau astfel să ajungă fie la Târgu Jiu și de aici prin pasul Vâlcan în Transilvania sau, trecând prin Slatina, urmau drumul pe Valea Oltului până la Sibiu.
Sursa: Documentar Agerpres
Foto: imagoromaniae.ro
