Fără doar și poate, într-un oraș cu circa 300.000 de locuitori, cum este Craiova, una dintre cele mai grele misiuni este întreținerea curățeniei. Fiindcă, pe bună dreptate, prima imagine contează, iar în cazul de față asta se vede pe străzi. Societatea de Salubritate este cea care are în sarcină igienizarea orașului, colectarea deșeurilor menajere de la craioveni, deszăpezirea și ecarisajul. Cum se descurcă, ce fel de probleme întâmpină și care este relația cu cetățenii, ne-a explicat managerul general al SC Salubritate Craiova SRL, Cristian Popescu, într-un amplu interviu.
Aflați în rândurile următoare care este cea mai murdară zonă a Craiovei, care este salariul unui angajat al Salubrității, de ce nu se împacă prea bine hingherii cu iubitorii de animale, care este cel mai practic material antiderapant, de ce nu pot locatarii să ”scoată” gunoiul din Asociațiile de proprietari și multe altele.
Reporter: De ce nu pot încheia craiovenii care locuiesc la bloc contracte individuale cu societatea de Salubritate?
Cristian Popescu: Pe raza municipiului Craiova există un Regulament de salubrizare, care a fost aprobat de Consiliul Local în momentul în care ni s-a încredințat sarcina salubrizării orașului și am făcut contractul cu Primăria. Ei, bine, Regulamentul e parte a contractului și în Regulamentul respectiv se specifică că noi putem avea contracte cu persoane fizice care locuiesc la case, cu persoane care sunt constituite în asociații de locatari/proprietari, deci cu asociația de proprietari/locatari, cu societăți și instituții publice. Atât scrie în Regulament, nu specifică de niciun fel că putem avea contracte individuale cu persoane care au aparținut unei asociații sau care locuiește la bloc.
Deci modificarea Regulamentului ar fi soluția?
Dacă acel Regulament ar suferi o modificare și ar prevedea că toate persoanele, indiferent că sunt constituite sau nu în asociație, și care locuiesc la bloc, ar fi foarte simplu. Oricum, persoanele respective duc deșeurile respective tot în punctele de precolectare unde duce și asociația respectivă. nu aș putea să fac o pubelă specială unuia care stă la etajul IV sau V și să mă duc pe scări să iau pubela, s-o descarc în mașină, și să o duc înapoi. Dar, chestiunea aceasta este perfectibilă, pentru că, în momentul când va deveni viabil Masterplanul de deșeuri, atunci nu vom mai avea contracte cu asociații sau altceva. Fiecare persoană va plăti o taxă și va putea duce gunoiul menajer în punctele de precolectare – atunci vor fi recipienți îngropați. Așadar, când va fi gata Masterplanul va fi o taxă de salubrizare, așa cum se plătește anul impozit pentru mașină ori apartament.
Care este relația Salubrității cu asociațiile de proprietar din Craiova? Aveți datorii de recuperat?
Sunt asociații bune-platnice, care sunt corecte și care își drămuiesc banii corect și dau și la cei cu apă, și la cei cu energia termică și la salubrizare și alții care ori dau preferențial ori nu sunt în stare să-și colecteze banii de la locatari și creează probleme la toate societățile, și la deconcentrate și la regii. Salubritatea are de recuperat sume consistente de la asociațiile de proprietari, dar și de la casele individuale. Și, apropos de asta, pentru că ni se reproșa cumva că nu ajung facturile la timp și că oamenii ar vrea să plătească dar, neavând factură, nu plătesc, am introdus de ceva timp codul de bare pe fiecare factură. Avem contracte la bănci, inclusiv cu CEC-ul, și oamenii pot plăti oriunde, contra unui comision pe care îl plătim noi din tarif. Deci, dacă nu sunt găsiți acasă de casierul-încasator, atunci merg la orice bancă și plătesc.
Există de mult varianta aceasta?
E de câteva luni bune implementată și se simte o mai bună plată. Am luat toate măsurile posibile de care suntem în stare. Există o asociație care are să ne dea 3,5 miliarde lei vechi și pe care nu o putem executa. Ce să-i luăm de 3,5 miliarde lei vechi? Un birou și două scaune, eventual un calculator?
”Protestatarii au blocat legea. Nimeni nu știe cum să interpreteze această suspendare”
Ce îmi puteți spune despre situiația câinilor maidanezi? Am observat că sunt ceva mai puțini pe stradă.
Iubitorii de animale au obținut astă-vară o hotărâre de Guvern – nr. 1059/2013, care aproba normele metodologice de interpretare – ca să zic așa – a OUG 155/2001. Astfel, legea asta, care a fost contestată de foarte multe ONG-uri, Legea 258/2013 (adoptată de Camera Deputaților în 10 septembrie 2013, care stabilește, printre altele, posibilitatea eutanasierii câinilor din adăposturile publice, dacă acestia nu sunt revendicați sau adoptați, după un termen de 14 zile lucrătoare.), Legea lui Ionuț, cum se numea copilul sfâșiat de maidanezi într-un parc din București, a fost blocată în justiție prin a doua parte a lunii iunie, în urma protestelor iubitorilor de animale. Mai simplu, asta a însemnat că, nemaiavând normele metodologice de aplicare a legii, societatea de ecarisaj nu mai poate să desfășoare activitatea legată câini. Nimeni nu știe cum să interpreteze această suspendare a normelor de aplicare, pentru că ei (ONG-urile pentru protecția an imalelor n.r. ) o interpretează foarte strict, spunând că nimeni nu mai are dreptul să facă nimic: nici să captureze, nici să crotalieze, nici să microcipeze, nici să eutanasieze, nimic! Dar, nu e adevărată chestiunea. Deci, eu țin cont de suspendarea aceasta, însă eu, locuitor al Craiovei, nu pot să las în libertate un câine care mușcă cinci personae și defilează cu coada-n sus, în bezelele iubitorilor de animale. Și, atunci, câinii agresivi, care mușcă, cei care sunt cu probleme, sunt obligat să-i ridic. Nu-i eutanasiez, ci îi găzduiesc în adăpostul canin de la Breasta. Deși o fac pe cheltuiala mea, pentru că nouă ni se decontează doar cele 14 zile lucrătoare, care sunt prevăzute în Legea nr. 258, dar, după aceste zile, nefiind câinele adoptat, ar trebui eutanasiat conform legii amintite. Dar, având normele suspendate nu pot să-l eutanasiez. Deci, de la sfârșitul lunii iunie și până în present, toți câinii sunt ținuți în adăpost.
Despre câți câini vorbim?
La ora actuală, sunt în jur de 400 de exemplare în adăpost (care are o capacitate de 500 de locuri n.r.) și numărul crește pe zi ce crește, pentru că tot ce e agresiv și tot ce e bolnav capturez, dar nu pot să eutanasiez.
Și nu pot fi adoptați? Care mai este situația adopțiilor la distanță?
La început, am fost super încântați, pentru că aveam, prin martie, peste 90 de cereri de adopție la distanță – (oamenii plătesc pentru ca animalul să fie hrănit, găzduit și supravegheat medical pentru 250 de lei pe lună n.r.) -, iar pentru noi era o chestiune benefică. După jumătatea lui iunie, după suspendarea normelor de aplicare a Legii 258/2013, adopțiile la distanță au scăzut dramatic. La ora actuală, în tot adăpostul mai sunt două adopții la distanță, mari și late. Asta ca să vedeți cât este de mare dragostea iubitorilor de animale. E când e totul ok și nu se întâmplă nimic, caz în care le scade subit interesul pentru patrupede.
Care a fost numărul eutanasierilor în perioada în care legea a permis-o?
Am eutanasiat, în condițiile legii, aproape 2.000 de maidanezi. Subliniez, în condițiile legii, fiind verificați tot timpul de cei de la Direcția Sanitară Veterinară și de către orice iubitor de animale care a vrut să-și bage nasul în catastifele noastre.
Și și l-au băgat?
Și-au băgat și nu au avut ce să reproșeze! Adică, unde-i lege, nu-i tocmeală. Acum, așteptăm să se deblocheze legea și în mometul acela ne facem datoria așa cum prevede legea. Nimeni nu e killer de câini ori omorâtor de plăcere, ca să zic așa.
”Ai noștri sunt cu sufletul, ceilalți cu banii”
Legat de adopțiile la distanță, de unde erau în general cererile?
Multe din străinătate. Pentru că, în general, iubitorii noștri de animale sunt legați de alți iubitori din străinătate, care au fondurile respective. Pentru că ai noștri sunt cu sufletul și ceilalți cu banii. Ai noștri sunt vocali, și cu cât sunt mai vocali, îi conving pe cei din străinătate să intervină material pentru asociațiile lor. Spre exemplu, cei din Germania, să zicem, adoptau la distanță, apoi drepturile de adopție le cedau unei persoane din România și așa mai departe. Noi aveam un site dedicat adopțiilor, în care era trecută la zi situația câinilor, cu fotografii, aveam o corespondență cu oricine ar fi vrut să se intereseze de adăpostul de la Breasta, pentru că am avut tot timpul o deschidere totală. Nu cum ziceau că-i omorâm, că-i aruncăm pe câmp și așa mai departe.
E situația cu celebrele fotografii apărute la un moment dat în presa locală?
Da, puteau fi orice fel de fotografii. A apărut atunci chiar și o fotografie cu un adăpost pozat care, întâmplător, nu era al nostru. Știți cum e, încerci să dezminți o chestiune, dar dacă în presă apare o știre că am omorât zece persoane și a doua zi apare imediat dezmințirea, toată lumea care a citi rămâne cu cele zece persoane pe care le-am omorât. Asta e de când lumea și pământul.
”Nu a venit niciun pretendent la licitația de deszăpezire. O reluăm”
Cum vă pregătiți pentru sezonul de iarnă?
Anul ăsta, ca niciodată, am început formalitățile de scoatere la licitație a închirierii de utilaje în vederea deszăpezirii cam cu o lună mai devreme față de anii anteriori. Am avut licitația pe 9 septembrie din câte îmi amintesc. De ce am făcut așa? Parcă am știut că nu prea mai sunt doritori să investească în deszăpezire, adică să investească în utilaje. Într-adevăr, am avut surpriza să constatăm că nu a venit niciun pretendent la deszăpezire. Și vă spun și de ce – pentru că noi, ulterior, am avut o întâlnire și cu patronii firmelor de pe raza municipiului, am avut 15 invitații, din care s-au prezentat 12 reprezentanți ai unor firme de construcții – mergând pe ideea că ei iarna nu le folosesc și decât să le aibă imobilizate, mai bine le folosesc la deszăpezire. Oamenii, la unison, ne-au reproșat că nu plătim așteptarea.
”Nu plătiți așteptarea” – ce înseamnă asta mai exact?
Oamenii ne puneau la dispoziție utilajele, iar în situația în care ningea plăteam ora de acționare pe fiecare tip de utilaj, dar se plătea și ora de așteptare. Ei motivau – și cumva pe bună dreptate – că trebuiau să țină la serviciu, tot timpul, mecanicul de utilaj. Deci, nu puteau să-l cheme de acasă când se anunța că mâine ar ninge și să vină repede, să pornească utilajul să-l alimenteze și să vină la Salubritate. Ei trebuiau să-l plătească. Însă, pentru noi, pentru costurile noastre și ale primăriei, dacă am plăti așteptarea ar fi foarte mulți bani în plus și dați cumva incorect, pentru că ei stau la serviciu și tu plătești efectiv statul lor. Deci, stau și primesc bani. Dar, clar, tariful de așteptare e mai mic decât tariful de funcționare, este, practic, doar salariul mecanicului de utilaj.
Bun, deci am avut discuția cu reprezentanții firmelor, am reluat procedura pentru licitația care urmează să se desfășoare pe 28 octombrie, în condițiile legii, și așteptăm să vedem cine se prezintă.
Nu ascund faptul că, de la anul, vom încerca să dăm niște ore de așteptare. Oricum, nici diferența care s-a dat, de opt ore, ci o să dăm un anumit număr – 3 ore, 5 ore, stabilim în funcție de cât o să avem bugetul pe care ni-l va aloca primăria și de cum va fi iarna.
Dacă nu se va prezenta nimeni nici la licitația următoare?…
Se va trece la negociere directă, dar în condițiile caietului de sarcini, care nu se mai schimbă, or, în caietul de sarcini, nu s-au prevăzut ore de așteptare. O să vedem, o să negociem. Oricum, mi se pare prea pesimistă chestiunea asta că o să înceapă iarna și nu o să avem cu cine face deszpăpezirea.
Dar există posibilitatea.
Există, dar sper ca până pe 28 să discutăm foarte serios cu câteva firme și să încropim utilajele pe care ni le dorim. Oricum, acum, dăm posibilitatea firmelor să participe la licitație doar pentru o anume categorie de utilaje. Spre exemplu, cine are în parcul auto mașini cu volum de 20 mc sau mai mare poate să participle direct, dar numai la categoria asta. Am nevoie, să zicem, de 15 buldoexcavatoare, cine are numărul ăsta sau din contracte le poate aduna, la rândul lui, poate veni la licitație.
Deci, nu mai există obligativitatea ca firma care participă la licitație să aibă toate tipurile de utilajele?
Exact, tocmai ca să poată fi mai ușor pentru toată lumea.
Înainte nu era posbil?
Înainte trebuiau să aibă din toate sau să subînchirieze, dar mie să-mi vină cu de toate, pentru că eu discutam cu o singură entitate despre deszăpezire.
Materiale antiderapante sunt suficiente? Pentru achiziția lor aveți licitație?
Am avut licitația recent, s-au prezentat trei firme, inclusive Regia Națională a Sării – Filiala Ocnele Mari, toate trei s-au calificat și urmează să-și dispute cele 3.000 de tone de sare. Cine dă prețul cel mai mic câștigă licitația.
Care e cel mai bun material pentru deszăpezire?
Sunt multe variante. Dar, știu sigur că nisip nu mai achiziționez niciun gram. Am evitat să-l mai folosim.
De ce?
Pentru că nu făceam altceva decât să prestăm muncă în plus. Se termina cu zăpada, dar rămânea nisipul pe străzi, noi îl măturam și mecanizat și manual. În plus, exista șansa să se înfunde canalele de scurgere și ne înjurau și cei de la Apă (Compania de Apă Oltenia n.r.). Atunci, am hotărât să dăm cu sare – după ce am văzut cum procedează și Bucureștiul, pentru că până atunci toți urlau că de ce dăm cu sare, că distrugem asfaltul – și ăia din București dau numai cu sare. Păi, oare, asfaltul nostru nu e tot ca ăla din capitală?! Și nu am avut niciun fel de problemă.
Apropo de asta, discuțiile de genul apar în fiecare an. Sunt cetățeni cu păreri diferite: ba e bună sarea, ba nu e bună, ba e mai bun nisipiul, pentru că nu strică asfaltul…
Nu, exclus, nu au fost probleme cu sarea. Vă dați seama că ne interziceau, clar, dacă era așa. Revenind la materialele antiderapante, deci avem sarea, o să fie 1.000 de tone pe care le primim până în noiembrie, ca să nu ne găsească orice zăpadă nepregătiți, avem clorura de calciu – avem déjà 20 de tone în magazie și mai luăm încă 20 de tone.
Care e toată procedura când începe să ningă? Vă întreb pentru că – așa cum spuneați ceva mai devreme – e celebra sintagmă ”iar i-a luat iarna pe nepregătite”. Știți, oamenii sunt supărați dacă se depune zăpada și nu se intervine prompt pentru curățarea străzilor.
Păi să vă spun care e politica la nivelul municipiului: în momentul în care ANM anunță ninsoare, la primele semne noi ne apucăm și dăm cu sare. Ninsoarea ajunge pe sare și se topește, atât cât poate să preia, pentru că dacă ninge de 10 cm nu o să facă față sarea. Oricum, așa poți să faci față unei ninsori de 5 cm de zăpadă numai cu antiderapant, nu trebuie să o pluguiești. În momentul în care începe să ningă mai consistent, plugul intervine tot timpul. Cel puțin pe principalele artere de circulație nu s-a pus problema niciodată.
Acestea sunt prioritare. Problema este pe străzile secundare, ca să nu mai vorbim de alei.
Tot ce înseamnă spital, cantine și cămine de bătrâni, trebuie să aibă cale de acces, în primul rând. Asta e politica și, după asta, arterele secundare, străzile mai mici, aleile dintre blocuri ș.a.m.d.
Și mai e problema celor care rămân înzăpeziți în parcare după ce trec plugurile pentru deszăpezire…
Nu ai ce să le faci, nu ai cum să deszăpezești punctual, ca să poată să iasă. Eu știu chestia asta. Omul, săracul, își face, într-adevăr, pârtie dimineața, ca să-și scoată mașina și, seara, dacă ninge, mergem și pluguim și brazda care rămâne iar îi obturează ieșirea și apare nemulțumirea. Dar omul trebuie să înțeleagă situația, așa cum și noi înțelegem mașinile ăstea parcate aiurea, care ne încurcă crunt deszăpezirea, printre care se face slalom cu plugul. Așa rămân încărcate mașinile ălea pe care le vedeți pe stradă cu o coamă mare de zăpadă. Dacă vrei să ai un carosabil circulabil, lasă-l liber, ca să intre ăștia și să facă deszăpezirea. Dacă există puțină înțelegere de ambele părți e bine pentru toată lumea.
”Jucam țurca cu containerele”
Cum stați cu furturile din containerele pentru gunoiul selective?
Sunt la modă, pentru că românul e inventiv și, indiferent ce ai face, tot reușește să vină cu o inovație. Și nu vorbesc de la noi. Am aflat de la Slatina și din alte părți unde a mai fost implementat sistemul. Credeam că recepienții ăștia îngropați sunt, într-adevăr, de neviolat. Au reușit să intre și în ăștia. Unii au mai rămas și acolo, blocați în recipientele încastrate în pământ.
În altă ordine de idei, cine decide unde să fie amplasate ghenele de gunoi, pubelele în cartiere, în momentul actual?
Primăria. Ea este cea care decide unde să existe punctele de precolectare a deșeurilor menajere. Am avut situații unde erau așezate pe terenuri care au fost revendicate și câștigate în instanță și a trebuit să le mutăm. Uneori destul de aproape, chiar lângă, ca să fie cât mai aproape de unde știau locatarii, dar noaptea oamenii le-au luat și le-au mutat la loc, unde au fost înainte. Parcă jucam țurca cu containerele. Atunci am zis să le dea primăria în scris, în conformitate cu ce zice legea, unde să fie, ca să nu mai fie interpretări și scandaluri. De exemplu, acum dacă vrei să înființezi un loc de precolectare, există cel puțin 20 din 30 de persoane care nu sunt de acord, indiferent unde l-ai pune. Asta e situația.
Fidelitatea se plătește
Câți angajați aveți pe teren, care se ocupă de curățenia străzilor?
L a stradal sunt circa 300 de angajați. Aproximativ 150-170 sunt permanenți, iar primăvara mai angajăm vreo 150 pe durată determinată. Deci, în principiu, după 15 martie – 1 aprilie, până pe 30 noiembrie, avem dublu aproape.
Pentru că volumul de muncă e mai mare?
Da, primăvara, vara. Pentru că iarna ninge și e altceva. Se face numai deszăpezirea.
Care este salariul unui angajat la Salubritate?
Salariul de bază, minim, la un muncitor necalificat, este de 1.000 de lei pe lună.
Se mai acordă celebrul ”spor de rușine”?
Nu mai e sporul de rușine. Se dau două sporuri – cel de vechime și cel de fidelitate, acesta din urmă însemnând că angajatul are o vechime neîntreruptă în societate mai mult de 15 ani. E un spor de 10%.
Care e cel mai murdar cartier al Craiovei?
E greu de spus și nu vreau să fac o discriminare. Să zicem că, în general, zonele periferice și, mai ales, zonele locuite de rromi.
De unde se strâng veniturile SC Salubritate SRL Craiova?
Din tot ce înseamnă salubrizare menajeră, de la populație, agenți economici și instituții. Singurii bani care vin de la Primărie sunt cei pentru salubrizarea stradală: pentru măturat manual, spălat și stropit, deszăpezire. Cu primăria avem contract pentru activitățile acestea, cu Consiliul Local avem niște tarife aprobate la 1.000 de mp, la măturat există o normă pentru fiecare om, la fel pentru întreținere.
Cât de avansați suntem, la Craiova, în privința sistemului de întreținere a curățeniei?
Noi încercăm să ne facem treaba. Sperăm că Masterplanul de gunoi să aducă ceva bun nu numai pentru municipiu, ci pentru tot județul, că, oricum, avem restanțe față de așa-zișii civilizați din Vest. Suntem restanțieri la multe probleme legate de mediu.
Interviu de Ana-Maria Gebăilă
Raspunde cu citat
