Scena politică reprezintă un tablou a cărui importanță este prezentată cotidian, însă, o dată la cinci ani, ea capătă proporții de dimensiuni intergalactice. Țara asistă la un moment istoric, în care orice cetățean cu drept de vot trebuie să își facă datoria morală de a pune ștampila pe cel care consideră că îndeplinște criteriile idealului ,,de abstinență a furtului în România”.
Poate nu întâmplător, Halloweenul este așezat calendaristic, în mod neortodox, condorm BOR, în preajma alegerilor. Preluarea românizată a acestei sărbători face ca Holloweenul politic să defileze în fața unui public, care absorbit de cele mai multe ori de discursuri mieroase, nu mai știe să facă facă diferența între promisiuni adevărate și minciuni ”înșelătoare”. 
Maratonul campaniilor, al cărui scop îl reprezintă obținerea mult râvnitului vot, ascunde în spate o întreagă desfășurare de forțe în care candidatul își antrenează zilnic în fața oglinzii: tonul, mimica, intonația, toate pentru a ajunge la inima alegătorilor. Politicul devine, astfel, un teatru de păpuși, în care sfori invizibile sunt trase cu măiestrie de o întreagă echipă de PR. În momentul apariției pe scenă, actanții intră în pielea personajelor și își joacă rolul prestabilit, schimbând o serie de măști. Cuprinși de mirajul numerelor de circ, spectatorii asistă vrăjiți la discursuri menite să îi dispună în primă fază, pentru ca apoi politicianul să iasă din pielea clovnului și să îmbrace costumul elegant și rafinat pe umerii căruia apasă problemele tării, dar și soluțiile acestora.
Și morții votează câteodată
Petrecerea de Halloween nu se oprește aici. Votul reprezintă motivul ce face ca granița dintre viață și moarte, spiritual și lumesc, cosmic și pământesc să dispară, contopind cele două lumi în fața urnei de vot.
Astfel, și moaștele măcinate de dorința de a face ca lumea, în care deși nu mai sălășluiesc, să fie una mai bună, se vor întoarce printre cei vii pentru a-și spune cuvântul. Prin urmare, sintagma ,,vii cu vii, morții cu morții” își pierde din veridicitate în fața celor dornici să ajungă prin orice mijloace la mult iubitul scaun presidential.
Ruralul nu-i ca urbanul 
Diferența nu se face doar la capitolul vii și morți, ci și în ceea ce privește mediile urban și rural. Spre deosebire de mediul urban, unde alegătorii dispun de mai multe secții de vot, în mediul rural lucrurile nu stau chiar așa. Fiecare partid, fie că este de stânga sau de dreapta, are desemnat un șofer al poporului ale cărui sarcini sunt bine trasate: poposirea din poartă-n poartă, preluarea cu grijă a bătrăneilor, asigurarea unui transport în condiții optime, dar și inducerea, în mod subliminal, a alegerii pe care urmează să o facă.
Forfota creată de istoricul eveniment face ca sătenii să iasă pe ulițele satului și să dezbată pe marginea șanțului teoriile referitore la viitorul țării. Chiar dacă suntem în luna brumarului noiembrie, sângele clocotește în venele alegătorilor care, împinși de convingerile doctrinelor ideologice, mai, mai că nu există să se inghiontească și cu stânga și cu dreapta.
O situație care îngreunează și mai mult decizia votantului o reprezintă lista ce pare fără de sfărșit a celor ce și-au depus candidatura. Pe lângă numărul mare al candidaților, mixtul între masculin și feminin duce la o bătălie a orgoliilor între cei care apreciază sexul frumos și susținătorii sexului tare.
Încurcate sunt ițele politicului 
Cum în viață se mai produc și erori, și acotorii politici au trecut prin situații mai puțin plăcute. Alegerea consilierului de imagine trebuie să fie dintre cele mai bune. În caz contrar, imaginea politicianului are de suferit, lucru care va fi taxat și va ieși la iveală în momentul numărării voturilor.
Controversata Elena a politicii din zilele noastre a avut parte de un PR nu tocmai inspirat ce i-a ales derept slogan ,,Bună pentru România”. Mizând foarte tare pe sex-appeal-ul blondinei purtătoare de tocuri, sloganul prezintă mai multe înțelesuri: salvatoarea poporului sau înțelesul peiorativ descifrat printre rânduri. Cum s-a trecut de la ,,România frumoasă” la aceastăa variantă de slogan? Foarte simplu! ,, Mi-am dat seama că trebuie un slogan care să dea oamenilor încredere că cineva chiar este în stare să construiască țara aia pe care toți o așteaptă și eu o numesc ‘România frumoasă’. Și am auzit mereu: ‘Dar cine este bun pentru România? (…)Eu, fiind femeie, ar trebui să spun: ‘Elena Udrea este o președintă bună pentru România’. Așa este corect și nediscriminatoriu de gen. Și am spus: ‘Bine, acesta este sloganul’. Pornind de la ideea ‘Elena Udrea este președinta bună pentru România’, punem sloganul ‘Bună pentru România” (sursă citat – Elena Udrea, DcNews n.r.). 
O altă greșeală, de data aceasta apărută în cadrul echipei neamțului de la Sibiu, a avut loc în momentul în care Andreea Paul Vass, aflată la un miting electoral organizat de Alianța Creștin Liberală, la Cluj Napoca, i-a îndemnat pe cei prezenți să-l voteze pe adversar. “Pariez pe Iohannis, pariez pe decență, pariez pe respect, pariez pe educație. Votați Victor Ponta și șapte zile să le spunem românilor să iasă cu toții la vot! Pentru că noi dăm forța viitorului României. Voi toți. La victorie! Calea: Europa. Omul: Iohannis. Prima stație: victoria!” a spus Andreea Paul.
Bătălia finală: binele poporului sau ciolanul?
În imaginea unui tablou electoral în care culorile pastelate ale politicului se îmbină armonios, se pot întrezări zâmbete, flori și mâini întinse. Situația nu este chiar așa. Candidații nu îndrăznesc să parieze pe propriile calități și ajung să deschidă dosarele adversarilor pentru a putea prezenta opiniei publice fiecare pată intrată adânc în țesăturile bine închegate ale mediului politic. Această situație s-a menținut încă din vremurile lui Traian și Decebal și până în campania electorală din 2014 și va dăinui atâta timp cât va exista putere și opoziție.
Deși alegătorii știu că nu vor avea parte de încarnarea lui Dumnezeu în trupul președintelui, ei speră măcar ca cel care-i va păstori pentru următorii 5 ani îi va ajuta să se apropie de o Românie la care visăm cu toții.
Nicoleta Vărzaru și Adina Bechet
Raspunde cu citat
