„Gavroche de Romania”, primul simbol al Revoluţiei din România

09/02/2017

8.997

In aceste vremuri destul de agitate, drapelul romanesc (cu sau fara gaura) a devenit unul dintre cele mai folosite accesorii… Sub forma de pelerina sau esarfa, sub forma de banner, steag gigantic sau doar sub forma de fanion micut, il vedem fluturand din ce in ce mai des.

Infasuratul in drapelul tricolor a devenit un gest al democratiei si libertatii de opinie, un simbol al descatusarii post-revolutionare, un act de sacrificiu, insa putini dintre voi stiu, probabil, cine a fost pionierul acestui minunat gest, acest Gavroche de Romania!

Pe numele sau real Florin Vieru, a devenit, în timpul evenimentelor din decembrie ’89, simbolul Revoluţiei din Romania. Fotografia copilului de atunci, în vârstă de 14 ani, înfăşurat în steagul României şi publicată pe coperta prestigioasei publicaţii franceze „Paris Match”, avea să facă înconjurul lumii.

Cu siguranţă, putini işi mai amintesc de băiatul murdar pe faţă, cu privirea putin resemnata, înfăşurat în steagul României, care a apărut pe coperta revistelor şi ziarelor din Occident. Rapid a devenit unul dintre cele mai cunoscute personaje ale poporului roman, din acea vreme, toată lumea s-a identificat cu el, dar…acest lucru nu i-a adus prea multe beneficii. Florin Vieru a povestit ce s-a întâmplat in urma cu 28 de ani, dar şi în perioada ”capitalismului sălbatic” de după Revoluţie. ”Gavroche” a locuit, copil fiind, în comuna Dobroieşti, de lângă Bucureşti, iar apoi s-a mutat la bloc, în cartierul Pantelimon din Capitală.

La doar 14 ani, Florin plecase din comuna sa spre centrul Bucureştiului, în noaptea de 21 spre 22 decembrie. A smuls un steag din balconul primăriei şi a ieşit, alături de alte persoane, în Şoseaua Pantelimon. De acolo, au luat un camion care i-a lăsat la Intercontinental. Atunci, Florin a realizat tragedia ce se desfasura in Capitală. După o noapte de groază în zona Pieţei Universităţii, a ajuns la Televiziune. Speriat fiind de morţii şi răniţii întâlniţi pe străzi, ar fi vrut să se întoarcă acasă, dar a fost dus mai departe de valul de oameni. Steagul luat de la primărie l-a purtat tot timpul cu el. La un moment dat a fost fotografiat prima dată de reporterii de la „Paris Match”. Când a realizat că i se fac poze, Forin s-a înfăşurat în steag şi a privit în obiectiv, gândindu-se că dacă va muri, măcar ai lui îl vor recunoaşte…Florin, supranumit de aceeaşi publicaţie „Le Gavroche de Bucharest” a fost, la momentul acela, personajul cel mai cunoscut peste graniţele ţării, după Nicolae Ceauşescu şi Nadia Comăneci.

Florin Vieru își amintește că din steag a făcut banderole și le-a împărțit celor pe care-i întâlnea în București pe data de 22 decembrie 1989. După două zile, epuizat şi cu uniforma şcolară plină de sânge, a ajuns înapoi, acasă. La scurtă vreme, pe strada Progresului, la nr. 24, aveau să sosească pachete cu alimente şi îmbrăcăminte din Franţa. În același timp, Florin a primit de la Asociația Revoluționarilor și titlul de erou. „Le Gavroche de Bucharest” pleacă mai târziu cu un grup de revoluţionari în Franţa, la un meci de fotbal al echipei naţionale, şi după aceea în Anglia. „În 1991, m-am dus la Guvern ca să cer un sprijin în vederea continuării studiilor, și mi s-a spus că sunt bun de muncă, își amintește Florin. Să mă duc să lucrez la sere sau la un depozit de cartofi. A urmat o perioadă foarte grea în viaţa mea. Abia în anul 1995, la intervenţia unui consilier prezidenţial, am reuşit să mă angajez la un trust de construcţii. Aveam carte de muncă şi eram muncitor necalificat. În vara aceluiaşi an, m-au luat în armată. Când m-am întors, în 1996, mi-au spus că firma este în şomaj tehnic şi că nu mai au nevoie de mână de lucru. Și iar am început să caut…”

I-a înmânat lui Hilary Clinton un steag cu gaură

Cu ocazia vizitei doamnei Hilary Clinton din 1996, Florin Vieru, aflat alături de membrii Asociației 21 Decembrie, care s-au ocupat de organizare, i-a înmânat acesteia un tablou şi un steag românesc cu gaură în locul stemei. Soţia preşedintelui Americii i-a oferit în schimb o scrisoare de mulţumire. „Am participat și la campania electorală a celui de-al doilea preşedinte . Acesta mi-a promis că dacă va fi ales, îmi va da o locuinţă şi un serviciu. S-a ținut de cuvânt și a intervenit pentru mine la reprezentanții firmei unde am mai fost angajat înainte de armată. Salariul era însă foarte mic, chiar dacă munceam 12 pe zi!” A urmat apoi o perioadă foarte dificilă pentru „Simbolul Revoluției Române”. Prin 1999 s-a angajat ca şofer la o firmă româno-turcă, cu sediul în incinta înteprinderii „Faur”. „Patronii se purtau foarte urât cu mine şi cu ceilalţi muncitori. Unii dintre ei erau și bătuţi. Pentru că le-am povestit tot unor băieți, care veniseră acolo pentru angajare, unul dintre şefi m-a chemat în birou și m-a îmbrâncit. Apoi, evident că m-au dat afară! Nu m-am lăsat și m-am angajat la o firmă imobiliară timp de două luni de zile”.

În ciuda tuturor acestor greutăţi legate de lipsa unui loc de muncă stabil, Florin Vieru s-a căsătorit în 1999 cu Beatrice, o prietenă din copilărie, pe care o cunoştea încă din 1986 şi care lucra ca secretar-dactilograf la „Radio România Internaţional”. Împreună au doi copii minori: Alice şi Adrian și locuiesc într-un apartament de bloc în cartierul Pantelimon. Deşi spune că nu are nici un fel de opţiuni politice, tânărul nutreşte totuşi un sentiment de simpatie şi respect faţă de primul presedinte al tarii, care l-a ajutat de câteva ori când a fost la ananghie. Mie nu-mi pare rău că am fost la revoluţie, nu regret nici comunismul, dar anii care au urmat au fost, sigur, cei mai grei din viaţa mea. Îmi pare rău pentru cei care au murit atunci. Pe vremea lui Ceuşescu, mama reuşea să ne ţină din salariul ei, îmi lua o pereche de tenişi de 19 lei. De la revoluţie am făcut mai mult foamea…După legea 42, care acordă unele drepturi participanţilor la revoluţie, aş avea dreptul la un pogon de pământ. Am fost trimis de un consilier al fostului presedinte, dar nu am rezolvat nimic. Mi-a spus că nu se poate, că nu are de unde”.

Chiar dacă a participat la revoluţie, acum, dupa 28 de ani de la acel eveniment, crede cu tărie că „..pe vremea lui Ceauşescu…parcă se trăia mai bine!”. Iar eu, ca unul care am trait „acolo” acele vremuri, si-am respirat o buna perioada de vreme acelasi aer cu el, chiar daca nu-l cunosc personal, ma regasesc in micutul Gavroche de Romania si ma identific cu Florin Vieru al anului 2017!

„Ma bucur ca se mai gandeste cineva la Revolutie si la cei care au fot in strada si s-au sacrificat in acele zile. Eu acum sunt un om matur si incerc sa-mi pastrez speranta si sa fiu optimist ca vor veni vremuri bune si in Romania, daca nu pentru noi macar pentru copii nostri„, sunt cuvintele transmise de Florin Vieru.

Am sa-i multumesc, in stilul meu, cu cateva versuri, din inima:

Era alt secol, alte vremuri, era decembrie si…frig!

Cand s-a nascut Democratia, ce-mi da acum dreptul sa strig,

Tot ce doresc, tot ce gandesc si tot ce clar imi amintesc,

Iar pentru privilegiul asta, lui trebuie sa-i multumesc!..

Copil firav, de 14 ani, plecat grabit din Dobroiesti,

Sa se-nfasoare intr-un steag, pe strazile din Bucuresti!

S-a transformat intr-un erou, simbol al unei Revolutii

Si-a aparut in Paris Match si-n multe alte publicatii!

Ii multumesc, caci gestul sau, mi-a oferit o alta viata,

Iar tarii mele, chinuite, i-a dat sansa la alta viata.

Nu ne-am incovoiat vreodata, ci am stat drepti, din mosi-stramosi

Iar pentru ce-ai facut atunci, noi toti iti multumim, Gavroche!

Am cautat insistent ca aceasta <aducere-aminte> sa nu aiba nici un fel de conotatie politica, si nici un fel de alta culoare, decat ros’-galbena-albastra, urmarind doar mediatizarea unei persoane de referinta pentru istoria moderna a Romaniei!

Ma-nclin, cu respect!