Informatia este arma cu care multe regimuri au fost anihilate, multe argumente au fost combatute, dar, mai ales, cu care multe persoane au iesit la vanatoarea drepturilor.
Intr-o societate democratica, comunicarea intre cetatean si stat ar trebui sa fie una facila, lipsita de interese ascunse si reprezinta resursa pe baza careia se iau deciziile semnificative in ce priveste cele doua entitati. Informarea corecta reprezinta premisa stabilirii unei relatii oneste intre stat si societatea civila, iar mijloacele mass-media sunt resortul care orchestreaza aceasta legatura.
Multe informatii ajung sa fie tergiversate, prost enuntate si, mai grav, mincinoase. Problemele de “comunicare” se traduc si la nivelul informatiilor mai putin expuse de catre autoritatile statului, care evita sa ofere niste date concrete in diferite problematici inaintate de cetatean.
Adunarea Parlamentara a Consiliului Europei a sugerat tarilor membre sa inlesneasca procesul de comunicare cu cetatenii, fiind nevoite sa ofere o motivatie pentru eventualul refuz de a da informatiile cerute. Totodata, acest refuz poate face obiectul unei cereri de recurs pe care cetateanul nesatisfacut o poate inainta judecatoriei. Toate aceste informatii au stricta legatura cu documentele administrative, care il privesc pe petent.
Cetatenii pandesc informatiile de stat
Constitutia precizeaza clar limitele accesului la informatie, astfel ca la art.31., pct.1, se enunta ca “Dreptul persoanei de a avea acces la orice informatie de interes public nu poate fi ingradit”, iar la pct.2, se mentioneaza ca “Autoritatile publice, potrivit competentelor ce le revin, sunt obligate sa asigure informarea corecta a cetatenilor asupra treburilor politice si asupra problemelor de interes personal”. Bineinteles, exista si exceptii de la regulile impuse de lege, avand in vedere ca in practica se intalnesc situatii diverse, care pot afecta integritatea, siguranta, statutul unui stat sau al unei persoane.
Aceasta constrangere in ce priveste “dreptul la informatie” si care vizeaza clar “libertatea de exprimare”, se aplica in cazul unor situatii care implica apararea securitatii nationale, a ordinii, a sanatatii sau a moralei publice, prevenirea unei calamitati, a drepturilor si a libertatilor cetateanului, dar care sa nu discrimineze sau sa aduca atingere existentei drepturilor si libertatilor.
Sunt formulate clar si tipurile de informatii pe care autoritatile publice sunt obligate sa le prezinte voluntar, afisate pe site-urile oficiale de informare si in interiorul institutiilor respective. Accesul la informatie nu se refera doar la cele de ordin administrativ, ci reprezinta intreg setul de informatii utile societatii, fie ca privesc anumite evenimente, documente sau activitati monitorizate sau investigate de catre presa.
Sursa: Avocat TV (www.avocat-tv.ro)
