„Cea mai cumplită zi pe care o aştept este ieşirea la pensie”

Silviu Gorjan şi-a început cariera în învăţământ în anul 1974, la Liceul de Artă din Cluj-Napoca, iar din 1984 s-a întors în Slatina natală pentru a le preda limba şi literatura română elevilor Colegiului Naţional „Radu Greceanu”. După peste 35 de ani petrecuţi la catedră, dascălul nu uită nici acum prima zi în care a păşit într-o clasă plină cu elevi. Soarta a făcut ca debutantul Silviu Gorjan să prindă o elevă copiind chiar în prima zi de predare.

„Eu, prima dată, am păşit într-o clasă de elevi, atunci când eram la Cluj. Îmi spuneau colegii că e frumos la catedră. Atunci m-am dus şi eu la Inspectoratul Şcolar şi am cerut să-mi dea şi mie nişte ore. Mi-au dat ore la Liceul de Artă. Prima mea oră a fost la clasa a XI-a, când a trebuit să predau Eminescu. Şi chiar de la început am şi găsit o elevă care copia. M-am oprit lângă ea, a văzut că o văd copiind. Ea s-a uitat la mine, avea nişte ochi albaştri, n-am văzut niciodată ochi aşa de albaştri. Nu mi-a zis nimic, dar luni, la teatru, m-am pomenit cu un buchet de trandafiri pe care mi l-a adus portarul. Mi s-a spus că mi l-a adus un tânăr, era fratele ei, căruia eleva îi povestise că am prins-o copiind şi că nu i-am făcut nimic. Un gest frumos pe care nu l-am mai întâlnit în altă parte pentru că trăim în Oltenia, o ţară ruptă de lume”, îşi aminteşte profesorul Gorjan.

După completarea studiilor de licenţă, la Facultatea de Litere, secţia Limbi Romanice, din Cluj-Napoca, tânărul Silviu Gorjan a fost repartizat ca secretar literar la Teatrul Naţional din localitate. El mărturiseşte cu durere că nu a putut să rămână în Ardeal, pentru că nu-şi putea părăsi părinţii rămaşi acasă, la Slatina.

„Rău am făcut, dar trebuia să-i ajut. Simt permanent această ruptură, dar mi-a rămas în suflet. Am fost un oltean ardelenizat şi să ştiţi că, la toate facutăţile din Cluj, dacă sunt studenţi de primă mână, atunci sunt olteni”, spune Gorjan.

Dascălul Silviu Gorjan şi-a amintit că a avut şansa de a se dedica unei cariere publicistice şi că ar fi putut să rămână în Occident. Nici de această dată nu a putut să părăsească pentru totdeauna Slatina natală.

„Am fost tentat să rămân în străinătate, în Spania, dar am gândit că nu pot eu să vină Paştele sau Crăciunul fără să mă duc la părinţii mei la mormânt ca să pun o lumânare. George Oscotescu, fost profesor de-al meu, mi-a şi spus «rămâi!». Mi-a spus că mă pot agăţa de o catedră de asistent la Limbile Romanice, la Madrid, urmând să vedem după aceea dacă trec pe română sau franceză. N-am putut să rămân, deşi am stat în Spania, în acea vară, aproape o lună de zile. M-am întors înapoi cu mare durere”, a spus Gorjan.

„Mi-am dat seama cât de importantă este pentru elevii mei limba pe care o vorbesc”

Autor al mai multor cărţi, atunci când este întrebat de ce nu a ales să se dedice în totalitate literaturii, profesorul Silviu Gorjan pune pe primul plan tot elevul. De asemenea, prin prisma celei de a doua facultăţi pe care a absolvit-o, cea de filosofie, dascălul putea să urmeze cu uşurinţă acest drum.

„M-am simţit mai atras de literatură şi de aceea am ales să predau limba română. Am şi scris şi cred că asta a fost menirea mea. Tot în domeniul artelor, prima mea pasiune ar fi fost să fac pictură. Am tablouri făcute de mine. N-am făcut pictură pentru că n-a avut cine să mă îndrume. Am rămas pe română pentru că mi-am dat seama cât de importantă este în viaţa elevilor mei limba pe care o vorbesc. Eu am făcut filosofie, de fapt, pentru a studia istoria filosofiei. Pe vremea aceea, până şi în literatură trebuia să dăm atâtea exemple cu Ceauşescu încât mi s-a luat”, a arătat dascălul.

Gorjan nici nu ia în calcul eventuale planuri pentru perioada când se va retrage de la catedră: „Ştiţi care e cea mai cumplită zi pe care o aştept? Sper să nu vină – ieşirea la pensie. Nu vreau să mă gândesc că apuc acea zi. Cred că se mai lungeşte timpul. Se întâmplă ceva ieşit din firesc. Nu mi-am făcut niciun plan”.

Elevii de ieri, elevii de azi

Având atâtea generaţii de elevi care i-au trecut prin mână, profesorul Silviu Gorjan spune că sunt elevi care i-au rămas în minte, care în timpul cursurilor s-au evidenţiat şi care au urmat cariere academice.

„Sunt elevi pe care i-am ajutat să publice primele volume. Mi-au rămas întipărite în minte aceste persoane şi apoi am urmărit activitatea lor. Am foarte mulţi elevi care sunt profesori universitari, conferenţiari, am chiar şi un deputat”, îşi aminteşte dascălul.

Profesorul Gorjan nu este de acord cu colegii săi, care susţin că elevii din ziua de azi sunt mult mai răi decât generaţiile anterioare. El susţine că totul depinde de dascălul care vine la catedră, în faţa lor.

„Multă lume se plânge că elevii sunt din ce în ce mai răi. Nu e adevărat! Elevii sunt parcă din ce în ce mai ascuţiţi la minte, dar sunt răi pentru că tu, ca dascăl, nu ai mijloace să-i ţii în frâu. Elevul te simte, dacă te duci la catedră nepregătit, şi începe să facă mişto. Eu, la prima oră de clasă, le spun elevilor aşa: măi, copii, mie nu-mi plac trei feluri de oameni – jigodiile, derbedeii şi golanii, dacă nu faceţi parte din aceste trei categorii, ne vom înţelege de minune. La ora mea, copiii nu stau smirnă, dar sunt în limita bunului simţ”, spune Gorjan.

El a adăugat că elevii sunt din ce în ce mai deschişi la minte şi că îi solicită tot mai mult pe dascăli. De asemenea, tot dascălul trebuie să-i determine, într-un fel sau altul, pe elevi să lectureze.

„Elevul de astăzi face nu numai română. Atunci când îi spui ceva din limba română, el vrea să-i faci o trimitere la istorie, la literatură universală, o trimitere la geografie. Disciplinele acestea se întrepătrund. Nu poţi să-i vorbeşti numai de Fraţii Jderi. Să ştiţi că, la «Greceanu», vin numai copii foarte buni. Dacă elevii mai citesc sau nu, depinde de profesor. Eu, de exemplu, după fiecare vacanţă, îi întreb ce au citit, ce ziar au citit, pentru că orice elev trebuie să se obişnuiască cu ideea de a citi în fiecare zi, chiar ziarul. Ca să aibă şi el atitudini faţă de ceea ce se scrie în ziar, să ştie când trăieşte, unde trăieşte şi ce se întâmplă în jurul lui”, mai spune profesorul Silviu Gorjan.

Când vine vorba de rezultatele dezastruoase care s-au înregistrat, în toată ţara, la bacalaureatul din 2011, profesorul de la „Radu Greceanu” crede că elevii au meritat ceea ce s-a întâmplat.

„La bacalaureat, din 104 lucrări pe care le-am corectat, 84 au fost sub nota patru, nu sub cinci. Au fost subiecte dificile, dar un elev care frecventează orele de curs ar fi reuşit să promoveze. Elevii mai stau şi pe la cârciumi. În timpul lor liber primesc şi nişte bani de la părinţi, iar din aceşti bani cred că ar fi mai bine să cumpere o carte”, mai spune profesorul Gorjan.