Ionut Stroe a scris pe blogul personal: A venit momentul ca Ştiinţa să renască!
Nu ştiu exact ce factori fotbalistici, politici, mitici s-au suprapus atât de nefericit pentru a ne îngropa Universitatea Craiova, însă ştiu că a venit vremea să spunem toţi cei care am tremurat măcar o dată la unison cu stadionul „Ion Oblemenco”, toţi cei care ne ajustam ritmul cardiac la fiecare pasă a echipei, că Ştiinţa trebuie să renască! Ne vrem echipa înapoi.
Să repetăm cu toţii aceste cuvinte ca pe un refren al galeriei cântat în acelaşi timp de zecile de mii de oameni prezenţi pe „Oblemenco”, făcându-i pe adversari să înghită în sec şi zguduindu-le genunchii, până când culorile alb şi albastru vor reîmpânzi oraşul în zi de etapă a Ligii I.
Pentru că această echipă nu este de fapt o echipă. Este o stare de spirit a Craiovei şi a Olteniei, este o moştenire lăsată din generaţie în generaţie, este o legendă a fotbalului românesc, şi, mai întâi de toate, este iubirea noastră alb-albastră fără de care suntem trişti, aproape lăsaţi fără identitate, fără freamăt colectiv.
Am văzut zilele trecute cum vocile din ce în ce mai puternice ale celor cărora le e dor de Universitatea încep să se audă, drept pentru care consider că a venit momentul ca toţi cei care tânjesc după zilele de meci, zilele noastre de sărbătoare, după pielea de găină din timpul meciurilor şi freamătul asurzitor al tribunelor care se transformau mereu în cel de-al 12-le jucător, să ne alăturăm acestor voci şi să ne cerem echipa înapoi. Protestul sutelor de suporteri din faţa Guvernului trebuie să dea tonul acestei revendicări. Mă solidarizez cu mesajul lor de susţinere a revenirii Universităţii Craiova în prim-planul fotbalului românesc. Întotdeauna am fost împotriva violenţei de orice tip, indiferent de autorul ei, şi am fost un susţinător al libertăţii de exprimare şi al libertăţii de întrunire, aşa cum sunt ele garantate de Constituţia României.
Situaţia actuală este de neînţeles. Cât de mare este Universitatea Craiova şi cât de mult înseamnă ea pentru olteni, pe de o parte, şi cât de mici sunt chichiţele formale care ne-au făcut gigantul să dispară fără ca nimeni să înţeleagă nimic, pe de altă parte. Mă întreb uneori ce fel de interese obscure, inclusiv politice, au putut să ne întoarcă astfel lumea cu susul în jos şi nu mă pot gândi la niciun scenariu logic.
Singurele răspunsuri posibile ţin de lipsă de bun simţ faţă de o întreagă comunitate, de desconsiderarea istoriei şi de răutate şi rea-voinţă în formele lor pure. Această situaţie inacceptabilă trebuie să înceteze. A venit momentul ca Ştiinţa să renască!
