Despre mall şi adidaşi

Doi băieţi simpli de la ţară, eu şi prietenul Lucică, veniţi din Slatina, prin 2005, în metropola Bucureşti cu scopul de a ne şcoli. Ca să scurtez introducerea, imediat după instalarea noastră în micuţa garsonieră din Dristor, situată în spatele benzinăriei Mol, scopul nostru era să-i căutăm adidaşi lui Lucică. Aşa că am plecat spre mall-ul din Vitan, pe un drum lung, pe jos, după cum eu ştiam să ajung, că mai fusesem acolo la un film cu Orlando Bloom. Cred că Lucică avea la el vreo cinci milioane, lei vechi- să mă ierte dacă nu mai ţin minte exact. Oricum, erau nişte preţuri la mall!
Am intrat la magazinul Kenvelo. Ni se părea mare şmecherie că eram acolo şi că avem posibilitatea chiar să cumpărăm ceva, nu doar să ne uităm. Bine, cazul lui Lucică, eu doar mă uitam. La Kenvelo aveau cei mai urâţi adidaşi, şi doar un model, da’ ieftini. Adică, nu erau ieftini, dar accesibili pentru buzunarul lui Lucică. Da’ urâţi în draci! Pe aceia i-a cumpărat. I-a purtat cam un an de zile, şi-au făcut banii, dar, dacă ar mai avea şansa să-şi mai aleagă odată, sigur n-ar alege aceeaşi pereche.