Cât de greu i-o fi fost primului dănţăuş politic al neamului să stea o iarnă întreagă şi o jumătate de primăvară pitit între ziduri, fără să mai scoată capul în lume! El, care era adoratul adoraţilor în mirificele băi de mulţime de altădată? Să-şi simtă eul (mereu în expansiune) apărat doar de SPP-işti şi porţile palatului gardate de jandarmi, nu de nişte poliţişti netrebnici, care-i întorseseră stomacul pe dos cu „Ieşi afară, javră odinară!”. Să-i vină de dincolo, din afara grilajelor, în urechi, murmurul românilor care sunt sătui până-n gât de abuzurile şi mârlăniile lui? Să suporte obrăznicia „Pieţei”, care i-a strigat luni în şir „Mitocane, lasă-ne!”.
Acum suntem în Florar şi dacă am ieşit la lumină, la ciorba de dragavei, parcă am uitat de tăieri, de sărăcie şi că „jucătorul” ar trebui scos la pensie. Ne mulţumim că gaşca lui portocalie a luat trânteală în Parlament şi că noul guvern promite schimbarea, cum o fi, vom vedea la toamnă, când se numără bobocii. Ca de obicei, îngăduitorul popor mioritic începe să uite şi să ierte. Cutră bătrână, corsarul din deal sesizează modificarea şi se dezbracă iarăşi de caracter. E esenţa firii sale pocite, raţiunea lui de-a fi, ca îmbârligător şi aţâţător perpetuu. Modificând fără scrupule Legea Referendumului, şi-a pus deja la adăpost de vreo suspendare mandatul. E iarăşi ce-a fost şi va mai fi, din păcate pentru biata Ţară Românească, până în 2014, acelaşi duplicitar şi diabolic combinator, exersat în „Divide et impera”. Nu ia nici acum în calcul imperativul că funcţia şi fişa postului îi cer să fie factor de stabilitate şi de echilibru, arbitru de bună-credinţă între puterile statului. După opt ani de domnie discreţionară şi cu efecte nocive asupa climatului politic şi social din ţară, spiritul său voluntar, rudimentar, otrăvit de ură, ne anunţă reeditarea scandalului etern (ajuns de pomină şi prin cancelariile din UE) dintre preşedinte şi guvernul Tăriceanu.
A dat cu bâta în baltă încă de la instalarea noului cabinet Ponta, declarând, ca să fie limpede pentru toată lumea, că el se află în opoziţie cu acest guvern. Sunt destule gesturi, reacţii de „Gică contra”, comise de el, prin care dă de ştire că dumnealui e jupânul, iar executivul de-acum să nu îndrăznească să-i întoarcă „reforma” pe dos. S-a dat subtil în registru de mahala, cu gluma proastă că aţi fost votaţi de 284 şi că mai aveaţi puţin până la 322 (aluzie la monstruoasa coaliţie care l-a suspendat acum cinci ani), a aruncat săgeţi otrăvite împotriva unor miniştri, s-a răţoit la Andrei Marga ca un arendaş pe moşie, a pomenit de pericolul (din mintea lui atinsă de paranoia) „restauraţiei”. Pe scurt, a jucat la intimidare, vrând să arate că n-are de gând să se încadreze în limitele constituţionale ale funcţiei, că rămâne tot preşedinte jucător, că el face în continuare legea în această ţară. A greşit universitarul de înaltă clasă, Andrei Marga, titularul de la Externe, făcând o elocventă paralelă între Băsescu şi Mussolini? Ca şi sinistrul Benito, marinarul nostru dispreţuia şcoala, educaţia, a pensionat anticipat profesorii, a duşmănit parlamentul bicameral, a tăiat salariile, a încercat să amputeze pensiile, s-a folosit de servicii ca să discrediteze adversarii politici. Lui Andrei Marga i se pun deja în cârcă presupuse suspiciuni de colaborator al securităţii. Circul Băsescu redivivus!, acum într-o nouă prezentare.
Raspunde cu citat
