„Doamnelor si domnilor,
Astăzi este o zi mare, plină de încărcătură emoţională şi spirituală, deoarece comemorăm şi omagiem eroii neamului românesc şi sărbătorim înălţarea de-a dreapta Tatălui a Domnului Iisus Hristos.
La ceas de mare sărbătoarea creştină şi naţională îi omagiem pe cei care de-a lungul veacurilor, cu sacrificii umane şi materiale, au creat o stare de spirit, un sentiment al eroismului, al patriei şi al dăruirii de sine.
Eroii poporului român, cu nume cunoscute, dar mai ales necunoscute, unii ştiuţi doar de Dumnezeu, sunt acele personalităţi care au demonstrat, chiar prin sacrificiul suprem, că pun interesele comunităţii sau ale naţiei mai presus decât interesele proprii. Astfel, prin acţiunile întreprinse în situaţiile istorice dificile pe care le-a traversat poporul şi patria noastră în trăirea sa milenară în acest spaţiu binecuvântat, au contribuit la continuitatea noastră ca naţie.
Astăzi suntem datori şi onoraţi, în acelaşi timp, să îi omagiem pe cei care s-au dovedit a fi cei mai bravi apărători ai neamului românesc şi ai interesului naţional, pentru care au adus jertfa propriilor vieţi, atât în spaţiul Carpato-Danubiano-Pontic, cât şi în ţinuturi de pe alte continente.
Actele lor de eroism sunt consemnate nu numai de istoria noastră, dar sunt repere şi în istoria universală. Tăria de caracter, determinarea, hotărârea şi dragostea cu care au slujit cauza românească, ne obligă să păstrăm şi să permanentizăm valorile patrimoniului naţional pe care ei l-au făurit cu trudă şi sânge. Cu smerenie, noi cei de astăzi, români de pretutindeni, în ziua Înălţării Domnului Iisus Hristos, omagiem pe cei care au apărat şi purtat stindardul cauzei române de la Viena până în îndepărtata Siberie, precum şi pe cei care cu demnitate au tranşat în cancelariile lumii drepturile şi libertăţile poporului român.
Precum Iisus le-a spus ucenicilor săi în momentul Înălţării: „Iată, Eu sunt cu voi până la sfârşitul veacurilor” aşa eroii noştri au fost şi rămân trup şi suflet din România.
În momentele complicate ale acestui început de secol suntem datori să ne amintim, că dispoziţia la sacrificiu face însă diferenţa între un viteaz şi combatantul obişnuit şi semnalează o asumare superioară a scopului, neuitând că Patria Română a născut un număr colosal de OAMENI, în sensul cel mai înalt al cuvântului, oameni dispuşi să facă mari sacrificii.
Consider că gestul făcut la 14 mai 1923, la Mărăşeşti, de către elevul eminent din anul întâi al Liceului Militar „Dimitrie Sturdza” din Craiova, Amilcar Săndulescu, rămas orfan după primul Război Mondial, este gestul pe care noi, cei care simţim româneşte, ar trebui să-1 facem zilnic. Nobleţea acelui copil ne cutremură şi ne salvează. Alegând Eroul Necunoscut, simbolul jertfelor româneşti, Amilcar Săndulescu, a îngenuncheat în dreptul sicriului nr.4, pe care a pus mâna, şi a rostit: „Acesta este tatăl meu” şi s-a rugat: „Doamne, Dumnezeul meu, ai în pază pe toţi eroii neamului, şi pe tatăl meu (…)”.
Ziua omagierii eroilor naţionali este ziua în care noi, cei în viaţă, ar trebui să ne măsurăm credinţa, umanitarismul, conştiinţa si dragostea de ţară în raport cu anvergura dată de reperele morale şi spirituale ale neamului românesc.
Şi dacă un gânditor român afirma că „Eroismul nu e decât rezistenţă la sfinţenie”, eu aş spune că „ eroismul este cel mai aproape de sfinţenie”, iar eroii aduc cinste şi onoare poporului din care s-au ridicat şi se constituie ca parte a sufletului acelui popor.
Vă mulţumesc că mi-aţi acordat ocazia de a exprima cu pioşenie gratitudinea fată de înaintaşii noştri şi a-mi afirma ataşamentul la valorile
tradiţionale româneşti. Fie ca cele mai bune gânduri să ne îndrume spre realizarea binelui comun în ţara noastră. HRISTOS S-A ÎNĂLŢAT!”
