De ani buni, convocarea la naţională a devenit pentru băieţi convocarea la detensioare. Extenuaţi la echipele de club, vin aici pentru a evada din stresul cotidian, pentru a povesti cu pasiune despre tactici de vrăjit, despre încercări, tatonări şi „alunecări” decisive la fete a căror fericire supremă nu poate fi decât apariţia şi menţinerea cu orice preţ în Cancan sau Libertatea. Performanţele din teren ale tricolorilor s-au deplasat de mult timp în afara sa, acolo unde emoţia unui prim blowjob de la Bianca sau satisfacţia unei nopţi nebune în oraş în plin cantonament primează. Problema actualei generaţii nu este, totuşi, desfrânarea, fiindcă acesta este un fenomen global. Nici componenţii „Generaţiei de Aur” n-au fost pozaţi citind, însetaţi de cunoaştere, din Biblie înainte de a adormi. Nu au pretins să fie şi nici nu s-au erijat în mari moralişti. Toţi au avut scăpări, escapade, ieşiri, răbufniri. Ceea ce îi separă de Marica şi alţi jucători sătui prea devreme de fotbal este pur şi simplu valoarea intrinsecă. Nimeni n-ar mai condamna nopţile pierdute, declaraţiile infatuate ale tricolorilor dacă ar compensa pe teren, prin evoluţii reuşite şi printr-o dăruire reală. Atât timp cât ar exista calitate în teren şi rezultate pe măsură, nimeni n-ar trebui să-i blameze. Ribery, Benzema sau Van Persie nu sunt adulaţi pentru conduita lor, ci pentru ce produc având mingea la picior. Francezii, olandezii sau germanii nu vor o naţională formată din băieţi cuminţi şi manieraţi şi fotbalişti mediocri. Vor o naţională-spectacol, care să-i bucure 90 de minute. Ce se întâmplă în afara celor 90 de minute trece în subsidiar. Orice derapaj nocturn e şters de un dribling eficient sau un şut în vinclu. Din păcate, jucătorii care alcătuiesc echipa României în acest moment au o valoare îndoielnică. Unii rezerve până la retragerea din activitate, alţii impuşi de impresari, foarte puţini merită să îmbrace tricolorul. Atmosfera veselă dinaintea „dublei” cu Elveţia şi Austria, cu conferinţe de presă degajate şi citate din Paraziţii, e puţin deplasată pentru o echipă care a mai ratat o calificare. E ca şi cum aceşti băieţi îşi trâmbiţează neputinţa. Ar fi bine ca această simbioză între jucători să fie transpusă şi la nivelul gazonului şi să apară motive de veselie şi pentru suporteri. Pentru a-i apropia, pentru a-i readuce lângă naţională e nevoie de o primă schimbare de atitudine în teren. Chiar dacă sunt amicale, cele două meciuri ar putea mişca suporterul român din indolenţa în care a fost cufundat. Acum depinde cum privesc tricolorii întâlnirile cu Elveţia şi Austria. Prilej de reabilitare, de împăcare sau o corvoadă înaintea vacanţei în Maldive.
Radu Ştefan
