Noul prefect de Dolj, Elena Costea, s-a obişnuit, după toate aparenţele, cu demnitatea de reprezentant al Guvernului în teritoriu şi, neîndoielnic, a început să-i placă peisajul instituţional. A venit însoţită, ca şi predecesorii săi, de câţiva oameni de încredere, pe post de consilieri, nebănuiţi de vreo subtilitate administrativă, şi viaţa i se pare… respirabilă. Încă n-a spus-o, dar timp ar mai fi, că întreg colectivul de salariaţi ai Prefecturii Dolj, mulţi dintre ei veniţi pe aliniamente politice, este de o competenţă profesională desăvârşită şi de o moralitate fără cusur. Şi, mai ales, unit. De parcă nu aceştia executau, până recent, ordinele eminamente politice ale predecesorilor Elenei Costea, ce vizau precumpănitor adversarii politici din administraţia publică locală. S-a şi uitat cum Prefectura Dolj îşi trimitea, ostentativ, „observatori” la şedinţele Consiliului Judeţean Dolj, prevalându-se de o interpretare aberantă a legii. Dar asta e o discuţie poate mai generală. Să ne oprim atunci asupra uneia concrete, de-a dreptul. Pentru a afla şi Elena Costea, omul Guvernului în teritoriu, ceea ce nu ştie şi nici nu pare că vrea să ştie.
În cadrul marii acţiuni de destructurare a SCDA Şimnic, îndelung preparată, Comisia judeţeană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor a emis, în desconsiderarea flagrantă a tuturor sentinţelor şi deciziilor instanţelor de judecată, aproape 200 de titluri de proprietate celor îndreptăţiţi, mai mult, mai puţin sau deloc. Un titlu de proprietate se semnează de prefect, ca preşedinte, de subprefect ca secretar şi de directorul general al Oficiului de Cadastru şi Publicitate Imobiliară. Aşa prevede HG nr. 890/2005, modificată şi completată prin HG nr. 1832/2005, privind regulamentul referitor la procedura de constituire, atribuţiile şi funcţionarea comisiilor pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, a modelului şi modului de atribuire a titlurilor de proprietate, precum şi punerea în posesie a proprietarilor.
Toate cele 200 de TDP-uri menţionate au fost atacate şi anulate în instanţă, pe motivul elementar că hotărârile Comisiei judeţeane pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor, în temeiul cărora fuseseră eliberate, erau invalidate parţial, pentru nerespectarea prevederilor Legii nr. 213/1998 privind proprietatea publică şi regimul juridic al acesteia. În a cărei anexă se regăseşte lista cuprinzând „unele bunuri care alcătuiesc domeniul public al statului şi al unităţilor administrativ-teritoriale”. Ca un detaliu, SCDA Şimnic a cheltuit prin instanţele de judecată peste 5 miliarde de lei vechi, dar şi Instituţia Prefectului Dolj a avut propriile cheltuieli, ocazionate de deplasarea juriştilor săi prin ţară, unde s-au judecat, prin strămutare, majoritatea cauzelor. Decizia nr. 23/2011 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie a oferit interpretarea obligatorie referitoare la trecerea terenurilor aflate în domeniul public al statului în domeniul privat al unităţilor administrativ-teritoriale: prin hotărâre de Guvern. O decizie care înlătură orice ambiguitate în interpretarea unei legi organice (nr. 213/1998), clară ca lumina zilei, care nu putea fi îndoită de actele administrative ale Comisiei judeţeane pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor. Decât în mintea lui Eugen Marinescu, directorul Direcţiei de Verificare a Legalităţii Actelor din Prefectura Dolj. Care considera, băţos, că un act administrativ „bate” o lege organică. Cât priveşte actuala conducere a OCPI Dolj, aceasta executa soldăţeşte dispoziţiile „băieţilor deştepţi” ai Prefecturii Dolj, fără a mai lua în seamă prevederile exprese ale HG nr. 890/2005 şi HG nr. 1832/2005, care menţionau că eliberarea TDP-urilor se face după pronunţarea hotărârilor judecătoreşti definitive şi irevocabile. Ceea ce era la mintea cocoşului. Desemnată politic, schimbarea ei nu poate fi amânată sub nici un motiv, chiar dacă anumite fapte de „vitejie”, mai degrabă complicităţi, ar justifica… prorogarea.
Sursa: cvlpress.ro
Raspunde cu citat
