Gimnasta Sandra Izbaşa a readus României aurul olimpic la sărituri după o pauză de 8 ani, ultimul titlu olimpic fiind cucerit acum 8 ani, la Atena, de Monica Roşu, şi a câştigat a 300-a medalie românească din istoria Jocurilor Olimpice de vară, a 301-a din istoria olimpismului românesc.
“Medalia asta înseamnă extrem de mult pentru mine, deşi sincer nu mă aşteptam, pentru că eram ultima în concurs. A fost destul de dificil, a trebuit să am nervii destul de tari, dar am reuşit”, a declarat Izbaşa după ceremonia de premiere.
“Nu pot să zic că este o medalie de aur neaşteptată, săriturile, ca şi celelalte aparate, sunt un sport al nervilor, pentru că în finală nu iei absolut de loc contact cu aparatul şi cine este pregătit face surpriza. Când îţi auzi imnul ţării nu se poate explica în cuvinte senzaţia trăită”, a mai spus Izbaşa.
“După a doua săritură am aşteptat nota, nu eram încă sigură, pentru că orice se poate întâmpla. Mă bucur că fac gimnastică, am trecut prin momente grele, dar acum nu are rost să le amintesc, sunt în prag să mai concurez încă o dată şi după aia o să vă spun şi eu ofurile. După olimpiada de la Beijing, am fost întrebată dacă mă vor revedea la olimpiada de la Londra. Era o întrebare dificilă, eu am spus să lăsăm timpul să treacă şi vom vedea ce va fi”, a declarat campioana română după festivitatea de premiere.
Izbaşa a adăugat că în timpul concursului, pentru a scăpa de presiune, nu a urmărit evoluţiile celorlalte gimnaste, ci s-a concentrat doar pe ce avea de făcut şi nu conta dacă intra prima sau ultima la sărituri: “Eu în timpul concursului nu mă uit la nimeni, mă interesează exact ceea ce fac eu şi mă concentrez pe ceea ce am de făcut. Dar îmi dau seama după cum reacţionează sala şi nu m-am uitat la ce face americanca. Ea avut o săritură dificilă, probabil o fi executat-o bine, după nota pe care a primit-o, dar eu mi-am dorit să fac două sărituri cât mai curate”.
Marţi urmează finala de la sol pentru Sandra Izbaşa, campioana olimpică de la Beijing la acest aparat: “Eu tot ce îmi doresc este să-mi fac la sol un exerciţiu cât mai bun posibil, exact ca acasă cum l-am antrenat”.
La Beijing, unde a cucerit aurul olimpic la sol, Sandra Izbaşa nu a evoluat la sărituri, aparat la care a început să lucreze doar după revenirea lui Octavian Bellu şi Mariana Bitang la lotul olimpic de gimnastică.
Revenirea lui Bellu şi Bitang a făcut posibilă şi apropierea Sandrei de sărituri, un aparat la care înainte nu credea că poate face performanţă. “De când au venit Bellu şi Bitang am început să lucrez la sărituri, de 2 ani. Le mulţumesc din suflet pentru că mi-au dezvoltat această abilitate pe acest aparat, care eu credeam că este mort pentru mine. Nu mă aşteptam nici la Europene, ce să mai zic de Olimpiadă. Aveam o săritură şi mai dificilă, dar antrenorii au dorit să fac două sărituri cât mai curate”.
Sandra a vărsat lacrimi de bucurie după cucerirea aurului şi a reamintit că “pentru mine olimpiada se va încheia pe 7 august, m-am descărcat şi acum merg în continuare”.
În urma acestui succes, bilanţul României la Londra a ajuns la opt medalii, două de aur (Alin Moldoveanu – puşcă aer comprimat 10 m, Sandra Izbaşa – gimnastică, sărituri), patru de argint (Alina Dumitru – judo, cat. 48 kg, Corina Căprioriu – judo, cat. 57 kg, Roxana Cocoş – haltere, cat. 69 kg, echipa masculină de sabie) şi două de bronz (echipa feminină de gimnastică, Răzvan Martin – haltere, cat. 69 kg). AGERPRES
Sursa: http://radicaldedolj.info/
