Am reuşit. Ne-am mai făcut încă o dată de râs în Europa fotbalistică. De parcă în restul Europei am fi de fală…
Am acorda prea mare atenţie unor jucători de fotbal, nu fotbalişti, care încasează patru goluri de la Slovenia şi care ne ucid speranţele pentru Mondialul din 2014, din Brazilia, dacă le-am analiza evoluţia post cu post.
I-am acorda prea mare atenţie lui Piţurcă, un antrenor de ţurcă, un antrenor provenit dintr-un jucător mediocru şi cu o moralitate dacă nu dubioasă, cel puţin îndoielnică: amantlâcuri, scandaluri conjugale, jocuri de noroc – toate acestea spun deja prea multe despre un ins care doreşte a se erija în pedagog şi psiholog.
A fost doar un meci amical! – ar putea unii să zbiere.
Să avem răbdare cu această… nouă echipă! – ar putea alţii să urle.
Ei bine, iată că nu!
Nu este deloc scuzabil eşecul din Slovenia. Da, a fost doar un meci amical, iar adversarii au avut momente când nu s-au concentrat, de-asta am înscris şi noi totuşi trei goluri. Dar, degeaba. Că adversarii au înscris patru! Patruuuuuuu! Adica, 4!!!!
Este excelent că avem constanţă în jocurile cu echipe din spaţiul ex-iugoslav la rubrica goluri primite: 5 goluri la Belgrad, când Răzvan Lucescu era foarte supărat că pe el nu l-a lăudat nimeni şi acum 4 goluri la Ljubljana, când probabil că Piţurcă va fi supărat că slovenii au înscris, au înscris, au înscris, au… înscris.
Şi totuşi jucătorii.
Lobonţ, săracul… chinuit pe avioane, deranjat din plăcuta sa vacanţă de la Roma, unde o mai juca, n-o mai juca… sigur, nu i se pot imputa cele patru goluri primite, însă când eşti convocat la lot la vîrsta de 34 de ani se presupune că trebuie să vii cu un mare plus de experienţă. Şi a venit, cu experienţa primirii de goluri de la echipe fără nume, fără palmares. A venit, a primit, a plecat. Ne vedem dragă Bogdan Lobonţ, eventual la meciul cu Estonia. Şi să ne scuzi dacă te mai deranjăm, aşaaaa, cu câte o convocare la echipa naţională. Scapi repede. Ştii tu. Vii, primeşti de la trei goluri în sus şi pleci. Auguri.
Pe Papp, Torje şi Grozav îi trecem cu vederea, deoarece ei au înscris. Asta e, felicitări şi bravo lor. Ce este, cu siguranţă că este. Deşi, dacă stăm să ne gândim la Torjinho, care de la Udinesse din il calcio eşuă pe la Granada … în fine, a transformat un penalty, gata, nu îl evidenţiem, dar îi acordăm o atenuantă.
Aş mai vrea să scriu, dar … uite că nu ştiu ce şi despre cine. Despre Marica numai de bine, rezerva rezervelor, dar titularul titularilor la naţională şi i s-a văzut randamentul. Blocul defensiv, praf. Patru goluri primite, no comment. Mijlocul, pulbere, că slovenii de la mijloc au început construcţia celor patru faze finalizate cu gol în poarta României. Atacul… aici e aici.
Şi totuşi antrenorul.
Da, începem consideraţiile despre antrenor, aplecându-ne o clipă asupra atacului naţionalei României din perspectiva tacticii.
Strategul pedagogul, tacticianul, psihologul, antrenorul – într-un cuvânt selecţionerul Piţurcă Victor a început jocul amical împotriva Sloveniei cu un singur vârf de atac, în persoana lui Marica. Marica, un jucător de fotbal care nu mai joacă fotbal de ceva timp; un jucător care a devenit eternă rezervă la echipa de club, un jucător totalmente ieşit din formă. Marica, preferat de antrenorul Piţi spaima miuţii (n.a. – miuţei, nu de alta dar să aibă şi Nuţi spaima Constituţii un corespondent masculin) lui Marius Niculae, vasluianul fiind totuşi într-o formă mai bună decât Marica.
Tactica preferată de către Piţurcă a fost cel puţin hilară. Dar în clară neconcordanţă cu cerinţele momentului în fotbalul mondial. Putem spune chiar că Piţurcă a avut o tactică păguboasă.
Adică, pă-gu-boa-să!!!
Piţurcă, fost atacant, REFUZĂ ATACUL! Faptele ne duc la această concluzie uluitoare pentru un antrenor de fotbal, al cărui scop este victoria, prin victorie acumulându-se puncte, iar cine va fi strângând mai multe puncte, urmând să meargă la Mondiale.
România nu are şanse în acest moment să meargă la Mondiale, pentru că nu vrea Piţurcă, deoarece Piţurcă refuză atacul! Iată cum, simplu, deductibil, plauzibil şi transparent. Muy transparente, vorba colegilor lui Torje, de la echipa Granada. Ei bine, Piţurcă vine în 11-le de start cu un singur atacant.
Asta în condiţiile în care fotbalul modern al momentului presupune o revenire în forţă a sistemului de joc 4-3-3! Adică, pe lângă portar – unde noi puteam să îl avem pe Pantilimon, titularul campioanei en titre a Angliei – mai vin în teren patru fundaşi, adică apărători, trei mijlocaşi şi … 3 ATACANŢI!!! Se mizează pe lângă spectacol, eminamente pe cartea atacului. Tactica braziliană de a înscrie un gol mai mult decât adversarul se resimte tot mai pregnant în fotbalul continental prin revenirea la sistemul 4-3-3 şi a funcţionat perfect pentru Slovenia. Au dat cu un gol mai mult decât noi, adică patru!
Conchizând prin reluare, considerăm că Piţurcă refuză atacul în condiţiile în care foloseşte sistemul de joc cu un singur atacant, iar titularul acelui post este la echipa de club doar o rezervă ieşită din formă, în condiţiile în care Europa actuală joacă în sistemul cu trei atacanţi.
În loc de concluzii?
Greu de tras concluzii pe analiza unui joc dezastruos, umilitor, ruşinos, deplorabil.
Nu suntem duri. Dar când primeşti patru goluri de la Slovenia în urma unui joc extrem de slab prestat de către o selecţionată formată din jucători de valoare şi formă îndoielnice şi antrenată de un tehnician rămas în urmă, fără viziune şi fără idei tactice viabile, nu poţi decât să critici.
Naţionala de acum merită critici dure, deoarece TREBUIE TRAS UN SEMNAL DE ALARMĂ.
NU MAI MERGE CU JUMĂTĂŢI DE MĂSURĂ.
Dacă în politică încă se poartă sferturile de măsură, promisiunile de neonorat şi ascunderea adevărurilor, la fotbal nu mai merge.
Nu trebuie să mai credem în eternele scuze că echipa abia acum se încheagă. Se încheagă acum, ce? Anonimul Cociş, cu cvasianonimul şi expiratul Costin Lazăr, alături de infatuatul Chiricheş, decăzutul Torje, retrasul din fotbal Marica, ieşitul din formă Tătăruşanu, depăşitul Lobonţ şi nedumeritul Găman? Cu aceştia ne vor cere ciudatul Piţurcă şi eternul Mircea Sandu să avem răbdare cum că se construieşte o nouă echipă competitivă? Ei bine, NU MAI CREDEM ÎN AŞA CEVA!
Adevărul este dureros, dar este adevăr. Într-o societate sfâşiată de criza morală a valorilor şi sfărîmată de războaie politice, de sărăcie, foamete şi totodată opulenţă din partea unui grup restrâns, într-o societate în care minciuna scuză incompetenţele celor responsabili, fotbalul nu are cum să strălucească.
Şi se vede prin dezastrul de la echipa naţională.
O ţară cu un campionat intern mediocru, cu scandaluri zilnice la Federaţie, Ligă şi legate de arbitraje, unde proprietarii de echipe sună antrenorii în timpul meciurilor spre a le indica ce schimbări să facă, are o selecţionată de fotbal antrenată de către un nene care aduce nişte non-valori care primesc patru goluri de la Slovenia şi apoi încearcă sa ne explice că acei băieţi şi acel rezultat sunt perspective şi speranţe.
A propos, fraţilor, dar Gâlcă, Roşu şi Filipescu mai joacă pe undeva?
sursă foto: citynews
Sursa: boomedia.ro
