Draga prietene 6,
Sper ca ai primit randurile mele ,spun asta pentru ca am inteles ca multe dintre scrisorile trimise pare sa se fi pierdut .Spuneam in ultima scrisoare ca voi lipsi o perioada,pai ,da, hai sa-ti povestesc : am facut un circuit pe plaiuri mioritice am fost dus de zvonul ca a disparut traditia miorilor si chiar spiritul Vitoriei Lipan -sper sa-ti amintesti femeia si baiatul din roman. Sigur iti amintesti ,timpurile erau trase parca la indigou.
Cine credea ca se vor mai intoarce ?
A trebuit sa descopera singura criminalul.
Pai nu mai erau autoritati , la fel ca azi.
Dar s-a intalnit cu ei, cu criminalii si autoritatea la inmormintare si pomana.
Au venit desigur sa se asigure ca si adevarul va fi inormantat.
Da . Venisera toti. Erau prieteni cam cum sunt si azi. Pai ce zici ?
Nu seamana cu ce e azi? Da,dar vezi dumneata ? Suferinta si esecul sunt mai importante. Numai asa apar constinta si gandirea . Uite, eu imi amintesc ca prin 2008 a aparut un om ,mic de statura ,hotarat de ziceai ca-i sucesorul lui Mircea cel Batrin .A strans multa lume pe meleaguri romanesti, chiar si Diaspora se minuna. Pai le spunea ca va face demersuri sa aflam cum s-a pierdut flota,cum s-au taiat fabricle ,cum s-a vindut petrolul,pe unde ar fi banii furati,si ce crezi ? mai spunea ca va umple piata de tepe ,de era sa-mi stea inima crezand eu naivul ca s-a reincarnat Vlad. Ei cum nu s-a intimplat nimic? S-au intamplat multe pentru ca cei de ieri si cu cei de azi, au dat navala in tara, au ras padurile spunand ca fac tepe. Mai tarziu au pus ochii pe aur si rezervele ce au mai ramas . Si mai nou, au descoperit ca trebuie date de indata nemtilor,Hidroelectrica cu carbune cu tot, urmand sa deplaseze si suveranitatea nationala cica prin cedare. Pai ce libertate?Nu poti iubi libertatea fara a fi pedepsit.Oare extazul sa fie masura vibratiei noastre,si culmile sa ne fie patrie ?Doina si culmile sa ne alinte privirea si perspectiva ? strigatul de deznadejde si ura sa dea doar adincimea acestor vibratii ?si toate tanguirile,transfigurate pana ce devin muzica ?sa ne adancim in durere si boala sau sa asteptam ca in imnuri sa-si caute renuntarea? Pai am intalnit si intalnesc multi oameni. Dar ei ,oamenii ,asteapta totul de la timp,asteapta ca idealurile sa se implineasca in viitor,sperantele sa se realizeze si moartea sa vina la timp. Pai uite, ca tot suntem in decembrie-iti amintesti ?eram cam prin preajma acestei dati si parca plutea un iz de speranta si pregatirea era cu 21 de ani in urma.
Am iesit pe ulita cu mic cu mare ,cei tineri au fost impuscati de autori necunoscutii .Cata durere !ce suflete de mame sfasiate ! In timp ce mamele plangeau copii, s-au adunat impreuna ,toata familia si au hotarit un simulacru de proces celor doi fii ai neamului. Pai nici copii nu au scapat ,cica trebuia sa vina ai lor,au facut un simulacru de proces – judecata fara judecator. Pai aveau doar avocat,ce, ai uitat? executia au facut-o in ziua sfinta de Craciun. Ei cum sa nu-mi amintesc? Capetele de acuzare sunau cam asa : subminarea economiei nationale,genocid national,infometare ,lipsa de hrana si medicamente pentru popor. Ce sa spun eu ? Ce e azi aproape ca nici nu stiu ; sa fie jaf? sa fie crima nationala? Poate intr-o zi ,el ,poporul va hotari. dar eu cred ca nu poate fi o crima mai mare ca indiferenta,caci ea e adevarata crima in centrul vieti si a suferintei. Pai vezi de ce eu ma tot intreb ,de ce bucuriile noastre sunt asa de rare si atat de mari? de ce respiram in atitea suspine si de ce tremurul de bucurie atat de rar ne cuprinde? Nu va-ti gindit niciodata ca pretul bucuriei este durerea ? ca marile bucurii sunt dureri transfigurate? N-ati asteptat in atatea clipe de durere ,clipa de mare bucurie ? si n-ati asteptat-o ca o rascumparare a nesfarsitelor infrangeri? Pai nu mai tii tu minte zambetul ?ala, plin de viclenie al lui Ion ce ne indemna la cumpatare si reconciliere ?mai tii tu minte sloganul cantat de noi ? « cand Ionel apare, soarele rasare »?Pai nu zambetul lui a facut mai mult decat trei sferturi din gandirea umana romaneasca ? aceea ce abia isi vindeca ranile?dar cati dintre noi au conceput atunci o fericire din extaze reciproce ?cati am jurat in numele altei vieti?
Da ,e foarte adevarat ,cand imi spui ca amintirile ma napadesc ca flacarile ce parca imi ard tot trecutul si parca nu mai inteleg lumea ce nu poate avea amintiri si sperante. Dar nu uita , ca eu cred ,ca ne regasim,ne vom regasi speranta precum rasfrangerea in lacrimile celuilalt.Toti o sa ne oglindim in lacrimile tuturor ca icoane vechi si in smerenie vom sta aplecati.Lacrimile ne vor fi oglinda noastra,adevarata noastra oglinda . In ea se vor imbina durerile si extazele noastre. Ce altceva decat lacrima poate fi oglinda celui ce a pierdut paradisul ?Acum pe nesimtite, trist si parca-n soapta se apropie o mare sarbatoare. Ea vine si trece,dar tu sa incerci sa rami . Tu,tot bun,tot intelept si iubitor . Si vreau sa inchei nu inainte sa-ti amintesc si rog -sa nu uiti fi demn !!!
