Draga prietene 12,
Usor,usor timpul s-a scurs . A mai trecut un an ,mai greu sau mai putin greu ,an in care am incercat experienta de a ma plimba printr-o Romanie in delir cautand vulnerabilitatiile conditiei romanesti si incercand sa descopar orice experienta de viata ,orice forma de traire .Dar am constatat cu usurinta ca omul traieste in interiorul cercului stramt, dar pojghita acestuia trebuie sparta pentru ca fiinta sa se desfaca de metamorfozele irealului si sa adjudece orizontul de dincolo de circumferinta. In toata perioada nu am reusit mai mult decat sa ma invart numai pe circumferinta, fara a reusi sa recuperez lungile perioade de lancezire si somnolenta .Am incercat riscul de a descoperi spiritul romanesc in conditiile vietii moderne,de coparticipare a cetateanului la problemele cetatii ;linia si directia de evolutie a unei comunitati ,observand discret schimbarea lumii ,asumandu-si rolul subtil de a tranzita prin viata fara aspiratii ;asumandu-si constiintele unei medii culturale scazute,semanand cu o solidaritate in mediocritate ,facand din toate acestea motiv de neliniste .Sa fie poporul roman una din minunile lui Dumnezeu? Gandirea noastra a produs modificari esentiale in ceea ce priveste pozitia omului in societate .
Am constatat prin acest pelerinaj facut in diverse forme de a ma dumiri ca eroarea troneaza peste tot.Traditie ,idee si alte forme de cunoastere au fost prinse in spectacolul om si constant contureaza imaginea unei lumi ce traieste in spectacolul amagirilor.Am descoperit multi oameni jucand in spectacolul « cu masca si fara masca ».Trucurile artistice au fost acceptate ca acte estetice ,desi omul a avut si are constiinta ca se gaseste in prezenta unor resturi de realitate .
Am gasit confundata viata pura cu simturile orbului ,desi ma amagisem cu gasirea vietii in echilibru .Este un drum intortocheat al regasirii omului care a abandonat sa se mai caute pe sine si care se misca azi intre haos si dezordine refuzand sa se intoarca la virtuti si echilibru sufletesc crezand ca in haos este in siguranta.Cand anulam totul ,cand ne umplem sufletul cu rau cum vom mai putea sa dam un nou sens nobletii sufletesti?Nu vorbim intotdeauna cu noi insine,nu avem puterea de a intelege sensul si rostul nostru .Parca cu totii vorbim prea mult si cred ca azi este necesar sa vorbim mai putin si sa desenam mai mult .Eu am ales sa vorbsc mai mult cu natura dar prin desen .A intelege natura in toata splendoarea ei te face sa treci peste om si sa vezi ce armonie se creeaza intre peisaj si Univers …dar ce pacat ca nu pot intelege limbajului si il las in seama cunoscatorilor ! …..
