Draga prietene 13,
A trecut ceva de cand nu am mai comunicat ,dar m-am saturat de acest infern .
Intelepciune sau oboseala?Ambele…acum cel mai preferat cuvant al meu e zadarnicie sau pierdere de timp .Acum cand parca incep sa imbatranesc si odata cu asta incep sa-mi asum si eu consecintele acestei ”nenorociri” . Evenimentele din 1989 m-au entuziasmat la inceput ,am crezut ca vor aduce o schimbare ,insa schimbarile sunt invizibile .Romania este aceiasi tara lipsita de originalitate ,este din toate punctele de vedere ultima din Europa . Astazi acest entuziasm mi-a pierit ,nimeni nu mai are nimic cu nimeni ,traiul nostru fiind devastat …cuvantul cel mai potrivit pentru a descrie Romania este agonia .Nu putem respira decat in umbra unor divinitati . Explicarea nelinistii si a sperantei crestine ne face incapabili sa intelegem viitorul.Percepem speranta ca un gol care ne umple ,care ne incita si parca ne aduce in suflet o scanteie care ne da puterea de a merge mai departe .
Ei bine, e greu sa gasesti un echilibru in contemplare si aroganta ? Mai bine zis sa le eviti pe amandoua?
Responsabilitate si totodata modestie si intelegere .Iremediabil ne indreptam pe de o parte spre Dumnezeu ,pe de alta parte ne indreptam spre lumea noastra .
Dumnezeu a facut lumea si pe om . Cu omul a incoronat creatia permitand-i sa cunoasca lucrurile .
Pai , numai de aceasta tine denumirea lor .
I-a dat si creier sa gandeasca . Am incercat sa-mi imaginez un om harnic :a muncit ,s-a murdarit ,ei si cu toate acestea nu sade asa ,isi face baie -inlaturand sudoarea si mirosul transpiratiei .Asta m-a facut sa cred ca, azi gandirea a incept sa fie o spalare a creierului . Ea nu mai vine din creier. Pai ,se vede la tot pasul ca gandirea nu mai vine din om ,pentru ca el nu mai are sediu . E un fel de asa zis “a se afla in treaba “. Asa precum fac ei azi ,spun ca fac,dar ei doar se afla in treaba .Corpul social azi e atat de afanat ,asa incat ,ca soparlele se furiseaza la adapost pentru a nu fi ranite. In loc sa incercam sa ne judecam de prejudecati ne ascundem in lasitate si tacere ,in speranta si in mizerie ,in ura si dezbinare .O cumplita mizerabilitate. Eu la tinerete aveam modelele aproape de mine.
Era o mare bucurie ca -mi raspundeau la salut ,iar azi cand incep si eu sa imbatranesc in calitatea mea de roman intreg se stinge in mine aceasta stea de scara valorica . Am reusit sa inversam scara ierarhiei valorice si am inceput sa schimbam cursul raurilor .Eu nu ma socotesc decat o fiinta iubitoare ,uneori gandesc si spun ce gandesc ,fara a ma abtine .
E asa un foc care s-a aprins si se stinge mai greu .
E bine? E rau? Eu spun ce trebuie sa spun ,n-am facut niciodata altfel. Dar,ce pacat ca azi nu mai ia nimeni in seama ce trebuie sa intelegem cu totii !
Dar nu renunt a crede ca gandirea va trebui sa bata la usa fiecaruia si odata si odata ,la usa institutiei numita Romania .
Si mai sper ca usa asta se va deschide nu numai pentru gandire ci si pentru noi ca natiune.
Va doresc tuturor prietenilor mei numai ganduri bune.
