Draga prietene 14,
Nadejdea constituie sensul vietii ,pentru ca este floarea stradaniei trecutului de a ne face viitor . In sensul propriu al cuvantului, ii da realitatea act al existentei. Constituie o structura a fiintei . Speranta admite un timp care apartine lumii si hazardului .Constituie un alt timp, care apartine persoanei insesi si libertatii . Acum e vorba nu numai de o experienta specifica din punct de vedere istoric, dar si foarte rara si cu un caracter cu totul special . Personal , n-am avut nici o experienta de acest fel , desi, uneori am impresia ca incep sa inteleg ca fiecare e liber sa vada in el roade ale unei mentalitatii speciale pe care nu stiu cum as putea sa le explic . Fiecare e liber sa-si dea seama ,ca aici e vorba de experienta lui intima . Pai ,cum sa privim viclenia lui de a incerca intemeierea casatoriei lui Victoras si Crinut? Pentru a putea intelege meschinul plan vreau sa ma intorc putin la el .
La timp desigur – era prin decembrie 89 , in castelul din centrul Bucurestiului ,tremura glasul codrilor de brad ! Era facut un semn ,aproape din primavara ,sta pe ganduri .Ea ,femeia , priveste-n noapte afara , (ramasese vaduva de prin ‘47).
Al ei suflet e furtuna , noaptea e gandirea ei !!!
Astazi dupa atatia amari de ani e pusa-n randul celor mai de jos femei .
Dar in freamat si scandal apare pe calul alb -salvatorul .Se face liniste. Apare din spontaneitate , iar . Nu prea era din preajma ei , era doar hranit de mana ei , de mic copil , educat de altii, pregatit parca pentru rasul ce urma sa vina. Avea priza mare la fii ei ,siret ca vulpea .
Pai ,stii ,atunci cand cainele nu e in preajma cotetului , vulpea omoara toate gainile dupa care da cu coada ,sterge toate urmele .
Totul a fost facut ca la carte si pentru ca avea priza la popor i se adreseaza dezinvolt femeii :”- m-ai inchis si pus in lanturi , am rabdat , dar azi ,zi sfanta de Craciun ,ma voi purta in chip pagan ! “
Desi de o buna bucata de vreme vedeam cum lumea plange , parca negrele blesteme si le amesteca . I-a luat copiii .E drept mai tarziu .
Usor , usor i- a omorat pe toti cei ce-o mai iubeau . Timpul trecea, codrii , brazii se indoiau de vantul cel fara mila . Ii faceau sa dispara .Viitorul incepe sa sune sinistru cu un urlet de mormant .
Au trecut 22 de ani dar ea , femeia cu ochii de sfant, devenise trista si ganditoare, nemaigasind solutii .
Intelesese ca fii ei au parasit-o si era din ce in ce mai aproape de el . Iar urma sa se consoleze ca norocul ei v-a piere-n veci !
Iar lui de mult i-e draga fata , iar ea nu vrea sa inteleaga ca el si azi s-ar razbuna . Ea trece-n dulcea nepasare, pentru ca intelesese tot ce el planuieste.
Dar azi asteapta cu multa nerabdare sa vada nunta fiilor Victoras si Crinut . Si in timp de jale si amar, darul de nunta el vrea sa fie stramosii ce luptasera.
Si vreau sa-ti spun copila ce esti gata de-a pururea sa plangi ,vreau sa-ti spun ca atunci cand tu esti trista inima mi-o frangi ! Si mai stiu ca atunci cand tu plangi noi plangem .Stiu ca ti-e mila . Trecutul devoreaza viitorul , inainte ca vreo experienta prezenta sa se poata realiza prin durata . Nelinistea sufletului acestei naturi tinde neincetat spre viitor . Moartea lui a inceput in plina viata, iar incercarea de convietuire a celor doi – intr-o zi vor intelege si ei intr-adevar- vor cauta sa devina crestini .
