Te intrebi uneori cum de nu-si da seama,bolnavul care slabeste vazand cu ochii,caruia doctorul de multe ori trebuie sa-l fi pus in garda prin efectuarea atator consultari si analize,cum incercat de cumplite dureri poate sa nu inteleaga ce are.Dar nici eu nu-s mai breaz.Tratamentul zilnic nu ma pot face sa stiu perfect de bine ca este exclus si de neinchipuit cum incep sa nutresc sperante din ce in ce mai idioate.Ma viziteaza gandul nebunesc ca cine stie poate am complotat in adevar si mie nunai mie nu mi-au destainuit nimic,imi joc teatrul,imi fauresc o irealitate din care logica a fost data afara ca un bobarnac.Usor,usor lumea se indreapta spre anotimpul Craciunului , incerc sa gandesc de mai putem gusta ca odinioara din adancul toamnei ,frumusetea zilelor de sarbatoare… totdeauna cele mai frumoase zile ale anului .Din stanca si piatra sa fi si nu se poate sa nu te invinga acest sentiment al bucuriei,al ochilor neumeziti de lacrimi…dar incepe sa ma poarte gandul catre revelion,nu ma grabesc nici nu vreau sa intuiesc cum ca ar fi mai trist ca niciodata:icre,curcan,cozonac,fructe nu vor fii pregatite de vecina de la bloc ci de menajera, caci doar de aceea s-a luptat atat amar de vreme ca romancele sa nu mai poata face nimic in afara profesiei de menajera ,are multe drumuri de facut ,doar este destul de intinsa Europa.Pana atunci mai este timp iar eu aflu ca azi
a fost o zi cu multe accidente si inca o zi a mortii. Pai nenumarati am devenit marfuri si bunuri de larg consum,nu mai sunt deloc surprins de ce ma trezesc dimineti la rand devreme , de ce ma autopacalesc clipa de clipa ,calc pe urmele actorului care nu mai vrea sa coboare de pe tronul piesei imparatul, pungasii intra in pielea personajului somat sa-si duca la indeplinire misiunea fara a dezvalui fostii si actualii excroci,proxeneti si masluitori, isi ia falsa identitate in serios platind impostura cu sange.Nu-mi vine sa cred ca suntem noi,nu-mi vine sa cred ca sunt eu parca pentru ca incep sa cred ca odata cu laseara serii nu mai cuteza nimeni sa mai intre in mahala pentru ca incep sa apara flacaii gelosi si mandrii de cartierul lor,domeniul rezervat ,apar si numerosi betivi de buna seama si nu lipsesc din peisaj nici haitele de vagabonzi ce latra in tacerea noptii si nu ezita sa se repeada la trecatori pe drumuri desfundate ,praf si noroi.
Si pentru ca am ajuns la concluzia ca si eu si tu ne bucuram si ne indragostim de ceea ce gasim si-l numim “fenomenul romanesc” cu obiceiurile,interioarele,campurile,muntii,ceapa,tuica,ospitalitatea si dezechilibrul din spatiul nostru.Laolalta alcatuim cine stie , un ins intreg.
Vorbaraia nu mai e decat zgomot de fond iar lozinca lava inghetata transmite minciuna,in stare stabila congelata .Nestirea,indobitocirea,trecerea oarba prin viata si printre lucruri sau trecerea nepasatoare prin viata…
Nu ne convine sa recunoastem ne adapostim indaratul obiectivitatii,primim daruri ieftine si otravite,le avem de la fire si zac in sufletul,inima,mintea si celulele noastre.Toata lumea stie ca Iuda a fost imaginea tradatorului,o pramatie , robespierre,o canalie,Stalin , un ticalos. Dar,eu stiu si vreau sa cred ca avem puterea de a ne rupe de ispita,promisiuni si minciuni de suferinta si vom incepe sa ne amintim despre eroi,despre copii si viitor,despre demnitate pentru a evita prabusirea si dementa .Actul rastignirii noastre este atat de serios si autentic incat si ingerii si Dumnezeu sunt inmarmuriti!
