Primele doamne ale municipalităţii din Bănie şi-au ieşit din pepeni pentru că le-a fost amânată intenţia de demolare a 166 de chioşcuri pe care ele le consideră în ilegalitate. Asta după ce Prefectura Dolj a atacat în instanţă toate dispoziţiile de demolare, inclusiv pe cele emise în baza unei hotărâri de consiliu care încă nu produce efecte juridice. Iar aici deja nu mai e de competenţa contenciosului-administrativ, pentru că abuzul intră la alt capitol din codurile româneşti. Aşa că, pentru început, viceprimarul Cristina Calangiu a luat cu asalt Prefectura Dolj, ca în propria curte, jignind în stânga şi-n dreapta şi ţipând la jurnalişti. A urmat o conferinţă a primarului în care edilul-şef Olguţa Vasilescu a spus că de 12 ani face legi, aşa că ştie mai bine decât juriştii prefecturii cum poate fi demis, de pildă, directorul Poliţiei Locale. Ţinem minte: ieri l-a dat jos, azi la pus la loc, pentru că prefectura a găsit nelegală dispoziţia de demitere! Atunci n-a mai comentat Olguţa Vasilescu atitudinea prefectului şi a juriştilor săi şi nici n-a dat în judecată prefectura, ca să-şi dovedească dreptatea. Uitase că lucrase 12 ani la elaborarea de legi? Tot aşa, avem nenumărate cazuri de construcţii în ilegalitate la Craiova, şi nu de şandramale sau chioşcuri, ci de ditamai etajele de hoteluri! N-am văzut nici o dispoziţie de desfiinţare, nici măcar vreuna nelegalizată de Prefectura Dolj! Dar, omeneşte, cred că pot înţelege să baţi câmpii după ce îţi leşină lumea la geam, iar cei rămaşi în picioare îţi strigă: “Criminala, criminala!”. Despre Calangiu, să-mi fie cu iertare, ce să spun, că oriunde aş căuta numai de salturi de şotron penal dau! Inclusiv despre demiterea arhitectului-şef al Craiovei Cristina Calangiu le-ar putea povesti multe unora, cu legitimaţii “mai” publice decât ale ei, ca să facem trimitere numai la aspecte recente ale activităţii de “manager” al duduii. Dar, hai să facem trecute frustrările, revelaţiile şi angajamentul de manageri publici ale celor două, să considerăm că ziua de 9 octombrie începe de acum şi să vedem ce s-ar întâmpla în situaţia în care primăriţele nu ar fi avut reacţii de şcolăriţe trădate în dragoste la nişte decizii – bune ori rele, dar bazate pe lege.
Despre lege
De la bun început trebuie spus că suspendarea executării dispoziţiilor de demolare, survenită de drept potrivit legii la contestarea în instanţă prin controlul de tutelă, în acest caz – al prefectului (îmi cer scuze doamnelor primar şi viceprimar dacă sunt prea tehnic şi nu mă pot urmări!), nu înseamnă decât o amânare. În cazul în care primăria are dreptate, desigur. Pentru că instanţa va considera pe fond dispoziţiile legale şi buldozerul va primi verde. Dacă se va dovedi că prefectura are dreptate, poate fi de înţeles că oricine mai şi greşeşte, că intenţia primăriei era de fapt una bună, dar prost pusă în practică, iar cei aflaţi în ilegalitate vor putea fi determinaţi să priceapă că ulciorul nu merge de multe ori la apă. Numai că, se pare, interesul edililor este altul. Chioşcurile trebuie să cadă neapărat ACUM, nu săptămâna viitoare. Fix ca o scadenţă! Către cine? Al doilea aspect care trece, cum spuneam mai sus, de natura contenciosului-administrativ, dar care a ieşit la iveală doar graţie prestaţiilor primăriţelor, este emiterea de dispoziţii de demolare în baza unei hotărâri de consiliu aflate, la data emiterii, în stadiul de maculatură. Pentru că asupra documentului nu s-a derulat până acum controlul de legalitate. Este la mintea găinii că una este să demolezi o construcţie pe baza unui document care curpinde starea de fapt, prezentul, şi alta este să demolezi construcţii în baza unei hotărâri de consiliu încă nevalide, dar care este posibil să primească avizul, cândva. În primul caz, este loc de dispută, cum spuneam, pe contenciosul-administrativ, iar instanţa va decide cine a avut dreptate. În cel de-al doilea, este abuz în serviciu şi suprapunere de putere a autorităţii. Hotărârea de consiliu este act cu caracter normativ, se supune altor reguli de aplicare, între care şi publicarea. Nici măcar nu mai este nevoie de dispoziţii, aşa că, de ce atâta grabă şi exces de putere?
Despre spirit
În fine, putem accepta şi proteste, şi divergenţe de opinii între jurişti, mai ales când e vorba de acţiuni cu efecte asupra maselor. Nimic nu se aşază, în definitiv, dacă lucrurile au mers prost multă vreme, decât prin controverse şi chiar convulsii sociale. Numai că autoritatea publică nu poate cere doar ea înţelegere… Compromisurile ar trebuie să fie reciproce. Or, dacă te întreabă cineva, oricine, nu neapărat un jurnalist, cum comentezi că lumea, chioşcarii care vor rămâne fără pâine, de fapt, dar înţeleg că nu numai ei, s-a apucat să strângă semnături pentru referendum, ca să te demită, tu spui: “Ne amuzăm!”? Asta a răspuns Olguţa Vasilescu, pentru Agerpres! Adică, leşinurile de azi au fost, aşa, de amuzament? Marian Bădîrci
