Cu câţiva ani în urmă, într-o foaie electorală, finanţată de un imbecil agramat, cu aere de savant, care numără până la zece cu ajutorul şefului său de partid, un pupincurist demn de milă a scris cu litere mari că Izbiceniul este o localitate părăsită, un sat al nimănui, o aşezare fără garduri şi fără câini. Mai mult, în sensul demersului patologic al finanţatorului, cunoscut de lume ca fiind un veritabil sforar şi şantajist, sfertodoctul scriitor a făcut şi nişte atacuri incalificabile la persoana primarului Mircea Velica. Hârtia acelei foi electorale era atât de fioros scrijelită, încât chiar tovarăşii de infamie ai celui care o comandase nu-şi puteau explica acest atentat la demnitatea uneia dintre cele mai înfloritoare localităţi rurale din judeţul Olt. Şi la imaginea unui primar, în faţa căruia chiar şi adversarii politici îşi scot, uneori, în semn de preţuire, pălăria…
Revenind astăzi asupra acestui subiect uitat atât de Mircea Velica, dar şi de adversarii săi, putem spune că Izbiceniul este – fără doar şi poate – una dintre cele mai dezvoltate localităţi rurale ale judeţului nostru. Iar Mircea Velica, un primar care marchează timpul, graţie isprăvilor sale administrative şi care ar putea fi un model de avangardă al clasei de mijloc din comunităţile noastre rurale…
Casa de cultură, şcolile, grădiniţele, străzile şi mobilierul stradal, postul de radio local, aspectul general al localităţii Izbiceni, toate cele care te înconjoară îţi dau confortul vizual al unei aşezări urbanizate, demne de secolul în care trăim şi de faptul că aparţinem Comunităţii Europene.
Adăugăm la acestea nivelul ridicat de profesionalism al dascălilor din lăcaşele de învăţătură de aici, hărnicia locuitorilor din satul natal al regretatului poet Ion Stratan şi al nu mai puţin regretatului cântăreţ Gil Dobrică (ca să amintim doar două nume din noianul de personalităţi care au avut Izbiceniul ca matrice spirituală), manifestările culturale şi spirituale de înalt nivel, organizate de comunitatea locală, şi câte alte însemne ale modernizării acestei aşezări, care te provoacă să exclami fericit, precum Lucian Blaga: veşnicia s-a născut la sat! Să nu uităm revista Clubului elevilor din Izbiceni, Target 01, coordonată de Rudolph Kuttesch, un artist desăvârşit, profesor de înaltă ţinută morală şi român absolut, cum ar zice Petre Ţuţea.
Domnul primar a facilitat în Izbiceni introducerea unor tehnologii agricole moderne, a iniţiat cursuri pentru pomicultori şi pentru toţi producătorii din comună, a propovăduit metode şi practici de ultimă oră în ceea ce priveşte legumicultura. A încurajat producătorii, le-a adus seminţe şi soiuri noi, le-a pus la dispoziţie specialişti şi le-a facilitat contactul cu oameni de specialitate din agricultura ţării. A fost deschizător de noi orizonturi, pentru a uşura pe cât posibil viaţa consătenilor săi, şi a pus în centrul atenţiei, mai presus de politica de partid, OMUL. Poate şi de aceea d-l Mircea Velica a câştigat de mai multe ori fotoliul de primar, la scoruri mai mult decât rezonabile…
Sursa: gazetanoua.ro
