Nu mai pot da de firul acestei mizerii in care ne zbatem,Nu zambi;Pai ai observat dumneata caci cu cat inaintezi in viata ,intelegi ca foarte multi oameni au ajuns la adevar si ca foarte multi au dreptate.Este aproape un destin ,acesta,ca toata lumea sa aiba dreptate .Sa nu crezi ca vreau sa filozofez pe marginea acestei probleme.Dar eu nu mai vad o problema in ‘’adevar’’,adevarurile aproape ca ne sunt date ca niste obiecte,si aproape ca truda nu consta in captarea lor,ci in ierarhizarea lor,ce pot sa te sfatuiesc e ca nu trebuie sa te miri daca intalnesti oameni pastratori de numeroase adevaruri ,si care sunt totusi in haos .Ma intreb adesea ce lipseste omului modern ca sa fie om intreg ,si ce crezi am descoperit ca fiecare dintre noi suntem un mic haos .Tragedia nu este in indoiala,caci aproape nu mai ai de ce sa te indoiesti in aceasta inflatie de adevaruri inutile ,tragedia este in violenta pe care o exercita asemenea adevaruri asupra constiintei si neputintei noastre de a le ordona.De aceea mi se pare mai real un taran in constiinta careia toate adevarurile se armonizeaza intr-o intuitie globala a lumii si a existentei decat un civilizat de-al nostru care stapaneste adevaruri ,dar nenorocirea noastra este ca suntem inundati de adevaruri si fiecare dintre ele incearca sa se instaleze ca stapan absolut .Adevarurile nu au valoare izolata dar ajung de-a dreptul primejdioase cand incepi sa compensezi cu unul singur absenta celorlalte ,pai vezi de aceea nu lipsesc clericii de la dezbatere,nu poti castiga incredere afectiva a nici unei femei,iar oamenii seriosi zambesc cand te vad ca ai putea detine adevarul.Azi se vede in om un tremur de nesiguranta si teama a vietii ramase singura prin individualizare si nesiguranta si o teama a vietii care s-a insingurat de atatea ori realizandu-se in indivizi ,cum o sa te poti concentra asupra unei probleme impersonale ,cand suferinta te cheama in fiecare clipa la actualitatea ta personala ,la existenta ta concreta si individuala?Oamenii nu au inteles ca impotriva mediocritatii nu se poate lupta decat cu suferinta.Nu schimbi mare lucru prin cultura sau prin spirit dar modifici inimaginabil de mult prin durere ,singura arma impotriva mediocritatii este suferinta, prin ea schimbi temperamente,conceptii si viziuni ,schimbi directii de existenta deoarece orice suferinta mare si durabila afeacteaza fondul durabil al fiintei si trebuie sa intelegem ca traim asa cum am croit ca nu putem iubi decat imperfectiunea si pentru ca la noi tot ce ar atinge perfectiunea sau ne inspira paralizeaza afectiunea noastra.Inchei cu ati spune ca am sesizat ,ca oamenii doresc negresit o forta infinita,dar in nici un caz perfectiunea,pentru ca numai in imperfectiune exista ura ,suferinta si numai prin ea pot exista indivizi.
Gheorghe Duduiala
Raspunde cu citat
