După gafa monumentală a „intrării pe post, în dispută cu Arafat” care avea să scandalizeze întreaga ţară şi să scoată mii de indignaţi în stradă, după altă reacţie nesăbuită, comisă la ceremonia investirii ministeriale a uneperistului Diaconescu la Externe, când, în ipostaza de şef de stat şi-a arătat „stilul” de arendaş pe moşie, Traian Băsescu a ales să stea, o vreme, în planul secund. Sfătuit, pe semne, de consilierii care i-au mai rămas credincioşi, o fi priceput că, după şapte ani de împărăţire discreţionară, e pentru prima oară când împotrivirea românilor devine primejdioasă. Vorbeşte acum despre strădania lui de a recăpăta încrederea românilor, de „diminuarea acelor gafe pe care, uneori, le mai fac public”, se căieşte că uneori a neglijat să comunice, iar alteori a comunicat „prost” şi ne promite că „voi încerca să particip la diverse emisiuni pentru a explica fiecare lucru pe care ar trebui să-l facem. Nu am nimic de schimbat în comportamentul pe care l-am avut în cele două mandate până acum” – ne asigură domnia sa. Dar deja vedem că e în penibila situaţie să stea mai la dos şi să-l scoată la înaintare pe Emil Boc. Revigorat, piticul din fruntea Executivului e mereu în mijlocul evenimentelor şi pe sticlă, face vizite de lucru, deszăpezeşte cu lopata, îmbărbătează cu vorbe de doi bani pe cei nămeţiţi, ţine comandamente… Însă e evident că bietul premier îşi joacă în mod cu totul neprofesional, lamentabil, rolul, întărind convingerea unanimă a românilor (până şi pe aceea a unor lideri portocalii) că ar trebui să-şi ia urgent tălpăşiţa de la guvernare.
Lăsându-şi emulul să se compromită definitiv, preşedintele trage de timp în speranţa (zadarnică) că „piaţa” rebegită de gerul năprasnic va obosi să-i mai ceară demisia. Scoate pe gură fraze pe care el, probabil, le crede revelatoare şi de netăgăduit: „Preşedinţii nu pot să demisioneze în perioadă de criză. Obiectivul major este să-ţi asumi criza şi să treci ţara şi poporul prin criză”. Tristeţea mare e că poporul (90 la sută din populaţie) nu mai crede în demagogia gen Băsescu. Degeaba le spui românilor „sunt de meserie comandant de navă şi nu am ratat niciodată destinaţia. N-o s-o ratez nici acum cu România”. Se gândeşte, oare, la… sabordare? Destinaţia e ratată deja. Iar ca om politic, politrucul Băsescu şi-a cam trăit traiul şi şi-a mâncat mălaiul. Ca să mai salveze ce-o mai fi de salvat, îi va arunca repede peste bord pe „indispensabilul” Boc, pe Udrea, pe Igaş, pe Funeriu, va încerca până şi despărţirea de PDL, se va crampona de fotoliul de preşedinte cu aceeaşi disperare ca a lui Ceauşescu. „Nu iau în calcul soluţia (demisia) decât dacă va fi evident că asta e soluţia” – ne-a spus zilele trecute. Şi este posibil să-şi ducă mandatul până la capăt. Fără un PDL care, cu cât va mai sta la guvernare, cu atât se va prăbuşi mai mult, confruntat cu o împotrivire de proporţii naţionale, marinarul va avea de trăit un calvar. După care, pierzându-şi imunitatea, va trebui să explice la DNA cum e cu flota, cu vilele de la Otopeni şi din strada Mihăileanu, cu mandatul de europarlamentar al Ebei şi cu multe alte potlogării.
Sursa: gazetanoua.ro
