Detest să stau la coadă la un ghişeu câte o oră pentru a plăti dările către stat din cauza unei babe depăşite de tehnică şi de ştiinţă care tastează la un calculator de parcă ar face operaţii pe creier. La fiecare început de an stau şi „admir” bunicuţa cum apasă tastele cu degetul arătător de la mâna dreaptă, mereu acelaşi deget. De asemenea, mai am un noroc chior să merg în primăria din Balş într-un birou în care intru doar o singură dată pe an şi să găsesc acolo un fel de butic din care poţi cumpăra orice. Şi anul trecut şi anul acesta am mers să întreb despre stadiul taxelor şi impozitelor locale din Balş. Dacă la începutul lui 2011 am găsit în acea încăpere câteva zeci de perechi de cizme şi pantofi şi jumătate dintre angajatele din primărie probându-le, anul acesta am găsit un alt „meniu”: era ziua seturilor de ceşti de cafea… Cel mai interesant este faptul că printre cele prezente în sală în fiecare dintre zile se afla şi şefa serviciului respectiv, ceea ce denotă că era de fapt o normalitate ceea ce se întâmpla acolo. Pe această cale vreau să le rog pe doamnele de la „Taxe şi Impozite” să mă anunţe când vor avea la vânzare componente PC, că vreau să-i cumpăr nişte rami bătrânei de la celălalt ghişeu, poate se va mişca mai repede cu ei.
