Staţiunea cu ape minerale şi nămoluri cu calităţi terapeutice deosebite din comuna doljeană Gighera se află în paragină de zeci de ani din cauza nepăsării autorităţilor, dar şi a neînţelegerilor dintre diverse grupuri de interese. Cu ape minerale, cu aria naturală protejată Zăval de peste 350 de hectare (Pădurea Zăval), cu situl arheologic ‘grindul cu oale’, cu valoare de patrimoniu, cu pajiştea halofilă Gighera, arie naturală protejată, este, potrivit specialiştilor, zona cu cel mai mare potenţial turistic din Oltenia, însă nu a fost inclusă în nicio strategie de dezvoltare, nu a fost înscrisă în circuitul local turistic, nu a fost omologată ca staţiune balneară, iar proiectele iniţiate în acest sens de primărie de-a lungul timpului nu au fost susţinute nici de autorităţile judeţene şi nici de cele centrale.
În comuna Gighera există izvoare de ape minerale cu indicaţii terapeutice pentru o serie de afecţiuni care pot fi folosite atât pentru cură internă (reumatism, nevralgii, gută, boli gastro-intestinale, renale, afecţiuni ale sistemului nervos periferic, gastro-duodenite periferice hiposecretorii, enterocolite cronice, colecistite cronice, dischinezii biliare) cât şi pentru cură externă (afecţiuni post-traumatice ale membrelor, boli reumatice degenerative – spondiloze, poliartroze, arterite şi artrite, boli ale oaselor şi muşchilor, afecţiuni dermatologice cronice, afecţiuni ale aparatului genital, sechele postoperatorii etc.). Proprietăţile curative ale acestor ape au fost confirmate în urmă cu mai bine de un secol, însă ţăranii locului, chiar dacă nu aveau cunoştinţe medicale, le foloseau de sute de ani pentru a se vindeca sau a se feri de boli.
Despre descoperirea calităţilor vindecătoare de boli ale apelor de la Gighera există mai multe legende în zonă, iar una dintre acestea spune că un arendaş, în timp ce se plimba pe moşia Brâncovenilor, de care la acea vreme aparţinea şi Gighera, a simţit miros de sulf şi a oprit calul la unul dintre izvoare. Pentru că ştia despre efectele benefice ale sulfului, arendaşul şi-ar fi adus nevasta care ‘suferea de picioare’ să se scalde în această apă. După mai multe băi, nevasta arendaşului s-a vindecat, iar de atunci acest izvor se numeşte ‘Izvorul cucoanii’.
Dincolo de legende, calitatea apelor de la Gighera a fost descoperită întâmplător în anul 1880 de medicul primar al satului care, trecând prin Gighera, a cerut apă de băut unui localnic, iar acesta i-a adus apă dintr-un gropan de pe fâşia de teren din marginea de răsărit a satului. Medicul a constatat că apa pe care a băut-o este apă minerală, iar doi ani mai târziu la Gighera a fost trimis chimistul Eni Baci care a stat o săptămână şi a realizat primele analize privind proprietăţile minerale ale apelor. În anul 1890, Ministerul Domeniilor l-a trimis pe vestitul medic C.I. Istrati, directorul episcopiei Aşezămintelor Brâncoveneşti, care a cercetat compoziţia apelor şi a constatat că au o puternică concentraţie de clorură sulfuroasă şi de iod. Locuitorii satului făcuseră mai multe gropane din care lumea lua acasă apă pentru bolnavi, pe care o încălzeau şi făceau băi. Alţii făceau băi reci în gropane, însă nu era recomandată depăşirea unui anumit timp de stat în apă.
În anul 1923, potrivit datelor din Arhivele Naţionale, s-a constituit o societate în nume colectiv, formată din localnici ţi denumită ‘Băile Minerale Gighera’. Sătenii comunei Gighera au lucrat personal şi ca aport social au venit cu suprafeţele de teren pe care se găsesc izvoarele, iar în plus aduc şi un capital social de 156.530 lei, beneficiile rezultate fiind împărţite proporţional cu capitalul numerar vărsat de fiecare. În această perioadă la Băile Gighera se construise un bazin betonat, cabine şi instalaţii de încălzire, iar zona era cunoscută nu doar în toată ţara, ci şi în Europa. Pentru că devenise şi o afacere profitabilă pentru comunitate, în perioada 1927-1930 mai multe unităţi bancare, printre care şi Banca Marmorosch, au făcut o serie de propuneri pentru a prelua în administrare banii băilor, dar toate demersurile au fost refuzate de către gighereni.
În anul 1945 au început lucrările de transformare a satului Gighera în staţiune balneară, dar în 1950, odată cu schimbarea regimului, construcţia a fost abandonată, iar ceea ce se realizase în perioada interbelică a fost lăsat în paragină. În 1967 au fost forate două puţuri, amplasate în apropierea construcţiei iniţiale.
Astăzi, pe izvoarele minerale de la Gighera se bălăcesc nestingherite raţele şi gâştele localnicilor, iar pe terenurile cu nămoluri terapeutice pasc de voie caii şi vacile.
Primarul comunei Gighera, Florea Neacşu, a declarat că în acest moment pentru valorificarea apelor termale şi construirea Complexului Balnear de la Gighera autorităţile locale au în derulare două proiecte. „Unul dintre proiecte a fost depus la Ministerul Turismului pentru înscrierea localităţii în circuitul local turistic. Pentru atingerea acestui obiectiv mai avem de îndeplinit o singură condiţie: amenajarea a 50 de spaţii de cazare. Cel de-al doilea proiect a fost depus la Institutul Naţional de Omologare Balneară pentru înscrierea în circuitul balnear naţional, însă pentru asta avem nevoie de forarea unui puţ de mare adâncime pentru a stabili calitatea apei pe fiecare strat freatic”, a spus primarul.
Potrivit edilului, toţi oamenii din zonă vin şi azi şi iau apă din cele două izvoare active cu care se tratează de diferite afecţiuni. „În afară de izvoare, aici la Gighera plutim pe o baie de nămol. Sperăm să avem şi sprijinul Consiliului Judeţean Dolj şi să reuşim să exploatăm acest potenţial pe care îl avem”, a mai spus primarul comunei.
După ce zeci de ani construcţiile au fost lăsate în paragină şi nu s-a făcut nimic pentru valorificarea acestui potenţial pentru care ar fi nevoie de o investiţie de circa 4 milioane de euro, oamenii locului spun că s-au săturat de promisiuni, mai ales în timpul campaniilor electorale, şi nu mai speră să vadă vreodată o staţiune la Gighera.
„Dacă v-aş spune toată istoria, am sta până mâine. Aici vine multă lume, mulţi scriu, filmează, fac poze, pleacă şi lucrurile rămân la fel. Barem de campaniile electorale nici nu mai vorbesc: că a venit şi domnul Zgonea (n.red. localitatea Gighera se află pe colegiul 9 Camera Deputaţilor reprezentat de Valeriu Zgonea), şi doamna Udrea şi domnul Băsescu, niciunul nu a făcut nimic. De cei de la judeţ ce să mai vorbesc. Uitaţi-vă, sunt aruncate gunoaie şi se scaldă raţele şi gâştele. Acum e perioada în care bobocii sunt mici şi oamenii îşi ţin acasă gâştele, dar să veniţi peste o lună să vedeţi că tot câmpul ăsta este plin de gâşte. Oamenii care ştiu de aceste izvoare opresc maşinile, urcă pe poteca asta, îşi umplu bidoanele cu apă şi pleacă. De multe ori vin şi străini”, a spus un localnic a cărui grădină se află la câţiva metri de puţul cu apă pentru cură internă.
Preşedintele Consiliului Judeţean Dolj, Ion Prioteasa, a declarat că un italian care s-a vindecat cu apele de la Gighera a dorit să realizeze o investiţie, însă din cauza crizei a renunţat la proiect. „Este dificil de găsit o sursă de finanţare pentru această staţiune. Consiliul Judeţean a intenţionat să depună un proiect, însă nu am reuşit pentru că în judeţ nu avem nicio staţiune şi nu am găsit linie de finanţare. Am încercat să legăm cumva Gighera cu Staţiunea Victoria (n.red. din localitatea doljeană Bratovoieşti), dar nu s-a putut. Un italian care s-a vindecat cu ape de la Gighera care i se trimiteau cu avionul a şi făcut un proiect pentru că voia să investească acolo. Proiectul se află la mine în birou. Italianul a renunţat, pentru că a venit criza”, a spus Ion Prioteasa.
Până când autorităţile locale vor demara proiectul de 4 milioane de euro, trebuie mai întâi să găsească suma de 15.000 de euro pentru a realiza un nou foraj pentru noi analize.
Sursă foto şi text: AGERPRES
Raspunde cu citat
