La prima vedere, nu realizezi că originile lui nu sunt de pe plaiurile mioritice, dar după ce începe discuţia sesizezi imediat accentul diferit pe care îl are. Dacă îl întrebi cum îl cheamă, îţi răspunde cu o altă întrebare: ,,În română sau în arabă?”. Salaam Shaban este un tânăr de origine palestiniană, student în anul al V–lea la Facultatea de Medicină şi Farmacie din Craiova. Are 25 de ani şi a venit pe meleagurile olteneşti în urmă cu şase ani, odată cu începerea facultăţii. Vrea să termine facultatea în Craiova, la fel ca tatăl şi fratele lui, însă în viitor se vede profesând undeva în Emiratele Arabe. Cum vede Salaam Shaban viaţa în România, în Craiova, şi ce crede el despre traiul aici, în interviul următor. 
Specializare pe care Salaam Shaban vrea să o urmeze şi-a ales-o demult: Pediatria. La întrebare: ,,Care sunt pasiunile tale?” îi este cel mai uşor să răspundă. Fotbalul, pe care îl practică de mic. Nu pentru performanţă, ci doar ca pe un hobby pe care îl are din pasiune. De altfel, terenul de fotbal este şi locul în care şi-a făcut cei mai mulţi prieteni români. ,,Prietenii pe viaţă” după cum ne mărturiseşte zâmbind. Dupa o scurtă conversaţie, aflăm că Salaam este doar jumătate străin, cealălaltă jumătate fiind din Craiova.
R: De ce ai ales să urmezi Facultatea de Medicină din Craiova?
Salaam Shaban: Asta este o poveste mai complicată. Să o iau cu începutul. Eu am fost înscris iniţial la facultate în Turcia, la Istanbul. Am fost acolo, dar au existat nişte probleme. Nu mi-au plăcut conditiile pe care le aveam la cămin. Stăteam şase persoane în cameră, iar toţi vorbeau limba turcă, nu ştiau nicio altă limbă. În plus, la sfârşitul anului pregătitor trebuia să dai un examen în limba turcă şi să obţii o notă mare dacă voiai să urmezi facultatea în limba engleză. Dacă nu luai respectivul examen cu nota care trebuia, facultate trebuia să o faci în limba turcă. Nu am înţeles logica lor, de asta am şi plecat după doua săptămâni. Am decis să vin în România, am primit aprobarea să vin la facultatea din Timişoara. Apoi, m-am transferat la facultate la Craiova, fiindcă aici era fratele meu, bunicii, matuşa. În fine, toate rudele din partea mamei pentru că mama mea este din Craiova, este româncă. Aşa mi-a fost şi mie usor. În plus, stau doar cu fratele meu. Limba română am vorbit-o dinainte să vorbesc arabă, deci toate drumurile au dus aici.
R: Ţi-a fost greu să te acomodezi în România? 
Salaam Shaban: Îţi spun sincer că nu. Având părinţii de origini diferite, bunicii mei o parte sunt din Palestina, Jniin, mai exact, iar cealaltă parte, din Craiova. Până la şapte ani, viaţa mea a fost o continuă calătorie între aceste două ţări. Clasa I am făcut-o în România, apoi am plecat în Palestina. Acolo, am repetat clasa I şi am rămas până la terminarea liceului. Am revenit în România şi nu m-am putut înscrie direct la facultate, deoarece ajunsesem în noiembrie, aşa că am făcut un an pregătitor de limbă română. Fratele meu fiind de mult aici, avea deja prieteni, mi–a făcut cunostinţă cu ei. Am ieşit toţi la fotbal, unde am cunoscut alte persoane cu care am ajuns să mă împrietenesc şi tot aşa. Când am intrat la facultate, am fost mutat de la o grupă la altă şi am reuşit astfel să cunosc foarte multă lume. Sunt şi mulţi străini, am un prieten arab cu mine în grupă. Probabil dacă nu erau rudele şi fratele meu, mi–ar fi fost puţin mai greu să mă acomodez, dar nu imposibil.
„Facultatea de Medicină din Craiova te învaţă foarte bine meserie”
R: Cum ţi se pare Craiova?
Salaam Shaban: Ca oraş, micuţ şi frumos. Ca oameni, craiovenii sunt foarte reci. Eu am mai fost prin Sibiu, prin Braşov, prin Timişoara. Puteai să discuţi cu oamenii de acolo, se purtau altfel. La noi, în Palestina, în cartierul unde locuiesc, te cunoşti cu toată lumea, te saluţi cu toată lumea. Aici, stai în bloc 10 ani şi nici măcar nu–ţi cunoşti toţi vecinii. În schimb, facultăţile sunt foarte bune. Spre deosebire de facultatea din ţara mea, Facultatea de Medicină din Craiova pune foarte mare accent pe practică, te învaţă foarte bine cum trebuie să–ţi faci meseria pe viitor.
„Când auzeau că sunt palestinian se gândeau la terorism” 
R: S-a întâmplat să ai probleme pentru că eşti străin?
Salaam Shaban: Cei mai mulţi cănd auzeau că sunt palestinian erau reticenţi, îi ducea cu gândul la terorism, bombe. La facultate, am avut şi profesori cu care aveam probleme. Se considera că nu ştiu româna perfect şi, deci, nu putem lua 10. Eşti străin, gata! Te-a catalogat. Te mai şi întreabă ironic: ,,Ştii ceva?”. Şi începe să te-ntrebe detaliile detaliilor, ca să–ţi arate că nu ştii.
R: Vrei să rămâi să profesezi medicina în România?
Salaam Shaban: Nu vreau să rămân să profesez în România, aici mi se pare că nu se câştigă suficient. Nu vreau nici să mă întorc în Palestina pentru că acolo sunt probleme între israelieni şi palestinieni. Vreau să profesez în Emiratele Arabe.
„Între palestinieni şi români nu sunt mari diferenţe. Detaliile diferă”
R: Trdiţiile şi obiceiurile româneşti cum ţi se par? 
Salaam Shaban: La nunţi sau botezuri nu am fost niciodată până acum, doar la petreceri, deci nu pot să vorbesc despre ele. Din punctul meu de vedere, între palestinieni şi români nu sunt mari diferenţe. Detaliile diferă. La noi în ţară nu există Paşte şi Crăciun, dar le sărbătoresc aici. Bunicii mei sunt creştini, aşa că mă duc la ei să impodobesc bradul. Îmi plac tradiţiile de aici. Cum aveţi voi Paştele şi Crăciunul, noi avem Ramadanul. Anul ăsta o să fie pe la sfârşitul lui iunie şi durează o lună. Se ţine post de la Răsărit până la Apus. N-ai voie să mănânci, să bei, să fumezi şi să păcătuieşti. Este cum este postul negru la voi. Acolo ţin Ramadanul şi copiii mici. Atunci se transformă noaptea–n zi şi ziua–n noapte. Programul social se schimbă: şcoala începe mai târziu şi se termină mai devreme. Programul de muncă e mai scurt.
R: Preparate culinare româneşti ai încercat?
Salaam Shaban: Preparate româneşti? Hmm! În România am mâncat chiar şi carne de porc, deşi la noi să mănânci carne de porc este considerat păcat. S-a întămplat să vreau să fac un grătar cu prietenii mei. Nu a fost nimic stabilit în prealabil şi din cauză că ne-am grăbit nu am găsit carne de pui, am gasit doar de porc şi am mâncat până la urma. Am încercat mai multe. Îmi plac sarmalele foarte mult, carnea la găleată şi altele, dar astea sunt preferatele mele.
R: Cum se distrează tinerii din Palestina faţă de cei din România?
Salaam Shaban: Puţin diferit. La noi nu există cluburi şi discoteci, există doar baruri. Acolo mergeam la bar, bem ceva, fumăm o narghilea şi stăm de vorba.
Interviu de Adina Bechet şi Nicoleta Vărzaru
Raspunde cu citat
