Mesaj iniţiat de
djdiego
Domnilor... subiectul e de-a dreptul caraghios. O sa fac doar cateva precizari care se impun:
1. Apocalipsa este o carte a Noului Testament, scrisa de Apostolul Ioan Teologul, pe insula Patmos, catre sfarsitul veacului I. Numele ei inseamna "revelatie" iar nu sfarsitul lumii. Faptul ca evenimentele descrise au caracter eshatologic este adevarat, insa etimologic cuvantul tot aia inseamna - revelatie.
2. Daca cineva doreste sa vorbeasca despre Apocalipsa, cu A mare, nu poate sa vorbeasca decat despre ultima carte a Noului Testament si s-o analizeze cum doreste - teologic, istoric, filologic, arheologic etc. Daca vrem sa vorbim despre apocalipsa, cu a mic, putem sa vorbim si cu Gigi Becali, ca el are mereu apocalipse in legatura cu echipa si partidul. Daca vorbim despre eshatologie, atunci ajungem si la subiectul pe care il doriti.
3. Nu iau in discutie replicile cu faulturi in exprimare, pe care citindu-le nu-mi dau seama la ce se refera, insa la celalte mai fac vreo doua, trei precizari.
a) Pentru Pisi, as avea doar o mica punere in situatie: atunci cand meseriasul construieste un topor, il face pentru a-i ajuta pe oameni sa taie lemne. Unul dintre cumparatori vine si ii da cu toporul in cap meseriasului. In concluzie, meseriasul si-a creat propriul dusman, nu? Sa schimbam termenii in cadrul relatiei Dumnezeu - tehnologie -oameni.
b) Tot pentru Pisi: daca stiinta tinde sa nege existenta lui Dumnezeu, atunci nu mai e stiinta, pentru ca are un principiu negativ. Cum poate o activitate sa fie considerata stiintifica daca vorbeste despre nimic? Pentru ca daca vrei sa dovedesti ca Dumnezeu nu exista, inseamna ca vrei sa dovedesti existenta nimicului. Stiinta nu trebuie sa caute dovezi pentru inexistenta lucrurilor ci ori sa le cerceteze pe cele existente, ori sa nu abordeze subiecte care nu sunt stiintifice. Dumnezeu nu este un obiect al cunoasterii stiintifice, din toate perspectivele:
- pentru credincios, Dumnezeu e obiect si subiect al cunoasterii intuitive, in acelasi timp (dupa 1 Corinteni si 1 Ioan);
- pentru omul de stiinta ateu, Dumnezeu e un concept caruia ii lipseste rigoarea stiintifica, deci nu poate discuta despre el. Poate spune ca omul a evoluat din maimuta (desi niciun cercetator serios nu ar spune asta, nici macar Darwin nu a afirmat-o, ci a emis-o ca ipoteza) dar nu poate spune ca Dumnezeu nu exista;
- pentru omul de stiinta credincios, lumea este obiect al cunoasterii stiintifice, iar Dumnezeu este subiectul cunoasterii microcosmosului uman. Cercetatorul cunoaste lumea stiintific si este cunoscut de catre Dumnezeu. A fi cunoscut de catre Dumnezeu inseamna a exista, a te afla in relatie directa cu Dumnezeu. Cunoscand stiintific lumea, omul de stiinta ajunge sa mute obiectul cunoasterii catre Dumnezeu, iar cunoasterea sa devine intuitiva, nu rationala. Incepe sa-l cunoasca pe Dumnezeu, pentru ca Dumnezeu il cunoaste pe el. (pe larg, la Sf. Irineu al Lyonului).
Am facut aceasta clasificare pentru a arata ca stiinta si evolutia tehnologica nu vizeaza nici demonstrarea existentei lui Dumnezeu, nici demonstrarea inexistentei Sale. Dumnezeu "da" capacitatea omului de a inventa, de a rationa, de a se dezvolta: e insa treaba lui cum o face. Pentru toate va da socoteala.
Despre sfarsitul lumii nu prea se discuta in ortodoxie, pentru ca Iisus Insusi ne avertizeaza ca nimeni nu poate prevedea evenimentele eshatologice, nici macar ingerii, nici Fiul chiar, ci doar Tatal. Dogmatica ortodoxa creeaza doar un cadru eshatologic, dar nu-si permite scenarii fanteziste. Apocalipsa lui Ioan este o carte foarte importanta, insa interpretarea ei nu se face in termeni stiintifici si concreti, ci la nivelul personalitatii fiecarei fiinte umane.
Inainte de vremea de pe urma, fiecare ar trebui sa ne gandim la propriul sfarsit pamantesc - moartea - si la modul in care ne va gasi. Daca ne-am terminat treaba in aceasta viata si consideram ca nu mai avem nimic de facut, hai sa ne apucam si de eshatologie...