Regenerare baterie

Se lauda la germanos ca regenereaza baterii dar sunt curios ce inseamna chestia asta. A incercat cineva sau se refera la reciclare??

Regenerare, eu cred ca se refera la o formatare prin impulsuri, dar asta este valabila numai in cazul acumulatorilor NiMh si NiCd. In cazul acumulatorilor pe Li-Ion, Li-Polimer este teapa, nu se mai poate face nimic, acest tip de baterie nici macar nu se formateaza asa cum sustin "expertii", O scurta descriere in mare a acestor 4 tipuri de baterii, bine.. mai sunt si alte tipuri dar astea sunt cel mai utilizate.


NiCd

Anod: Cadmiu
Catod: Oxi-Hidroxid de nichel Ni(OH)2
NiO2 + 2H2O + 2e- —> Ni(OH)2 + 2OH- 0,49V
Electrolit: Solutie de hidroxid de potasiuAqueous potassium hydroxide (KOH)
Tensiunea electrochimica per element: 1,3V
Avantaje: comportare buna la autodescarcare si functionare la temperaturi scazute, durata de exploatare mare.
Dezavantaje: cost ridicat fata de SLA, densitate de putere mai redusa, efect de memorie.
Efectul de memorie semnifica schimbarea parametrilor celulei la parametrii ultimului ciclu, din punct de vedere al capacitatii. Acest efect se traduce printr-o reducere temporara a capacitatii celulei atunci cand celula este incarcata fara a fi fost descarcata complet in prealabil. Cauza consta in fenomenele chimice care duc la acumularea de hidroid de cadmiu pe anod, facandu-l inert chimic.
Remediul in cazul in care are loc acest fenomen este de a trece celula in doua sau trei cicluri de incarcare/descarcare completa la curent mare. "Formatarea" are insa drept consecinte o reducere a duratei de exploatare a celulei.
Fenomenul a fost pentru prima oara observat la acumulatorii satelitilor, supusi unor cicluri superficiale de incarcare/descarcare.
Nota: descarcarea completa semnifica o descarcare pana la aproximativ 1V\celula. (0,85V) . Referitor la potentialul de afectare a mediului datorita prezentei elementului Cd, aceste celule sunt considerate periculoase. Totusi, cantitatea de Cd este infima, anodul fiind dintr-un alt metal, acoperit doar.




NiMH
Anod: Diferite aliaje metalice de nichel
Catod: Oxi-Hidroxid de Nichel Ni(OH)2
NiOOH + H2O + e- —> Ni(OH)2 + OH- 0,52V
Electrolit: Hidroxid de potasiu
Tensiunea electrochimica per element: 1,35
Cu exceptia anodului, acest tip de celula este apropiat de celula NiCd.
Evolutia de la anod de Cd la anod din metale rare in aliaj cu Ni este datorata capacitatii de absorbtie marita a acestor aliaje a hidrogenului din electrolit, ceea ce se traduce intr-o densitate de putere mai mare, cel putin teoretic, cu pana la 50%. Practic, aceasta crestere este de aproximativ 25%.
In bateriile moderne, anodul cuprinde, in general, si urmatoarele elemente: V, Ti, Zr, Ni, Cr, Co, si Fe.
Interesant este ca, deoarece reactiile chimice nu sunt in intregime stapanite din punct de vedere teoretic in industria constructoare de celule NiMh, proportiile de aliere sunt stabilite prin metode empirice!
Desi celulele NiMH costa mai mult decat cele NiCd iar numarul de cicluri utile este mai redus, ele sunt utilizate, in principal, datorita capacitatii mai mari.
Referitor la efectul de memorie prezentat mai inainte, desi se crede ca celulele NiMH nu il dezvolta, el a fost observat in practica. Remediul este de a efectua o descarcare completa (pana la 0,84V) la aproximativ 30 de cicluri normale.



Li-ion

Anod: Grafit
Catod: Oxid de Li
Electrolit: LiPF6 sau LiBF4
Utilizarea Li metalic in acest tip de baterii genereaza probleme legate de siguranta in exploatare, motiv pentru care au fost dezvoltate anumite combinatii de structuri fizice pe baza de litiu pentru anod. Una din solutiile gasite a fost intercalarea litiului intro retea cristalina de grafit.
Electrolitul are si el marele dezavantaj de a coroda aluminiul.
Din aceste motive, structurile bateriilor pe baza de Li sunt diverse si dificil de expus pe larg. Totodata, dezvoltarea acestui tip de baterii este continuata in prezent, un standard general valabil nefiind, inca, tradus in practica.
Principalul avantaj al acestor baterii este densitatea mare de energie, ajungand pana la 250 Wh/kg


NiCD


Bateriile NiCd se incarca la aproximativ 90% din capacitate daca sunt incarcate rapd cu 1C. La C/10, eficienta la incarcare scade la aproximativ 70%, incarcarea durand aproximativ 14 ore sau chiar mai mult.
In prima perioada de incarcare a unei baterii NiCd in buna stare (adica pana atinge 70% din capacitate), eficienta reactiilor chimice este de aproximativ 100%, bateria ramanad rece ca urmare a transformarii integrale a energiei electrice primite in produse chimice. Incarcatoarele ultrarapide exploateaza aceasta calitate, incarcand in cateva minute bateria la curenti de cateva ori mai mari decat C, pana atinge 70%din capacitatea totala. Odata ce se depaseste acest prag, bateria incepe sa piarda treptat insusirea de transformare a curentului electric in reactie chimica, aparand supraincalzirea si acumularea de presiuni interne.
De regula, bateriile NiCd de capacitati foarte mari tind sa se incalzeasca mai mult decat cele standard. Acest fenomen apare datorita rezistentei interne mici a celulei. Pentru a compensa acest fenomen nedorit, incarcatoarele "inteligente" aplica o incarcare cu un curent variabil; mai mare la inceputul incarcarii si apoi, din ce in ce mai mic.
O alta metoda este aceea de incarcare in impulsuri de polaritate opusa pentru a creste nivelul de "acceptare" al curentului de incarcare. Aceasta metoda angreneaza reactii chimice alternative care ajuta la reconditionarea electrozilor si reduc efectul de memorie.
Detectarea starii de baterie incarcata se bazeaza pe o combinatie intre detectarea variatiei negative de tensiune (-dV), variatia temperaturii pe unitatea de timp (dT/dt), masurarea temperaturii absolute a celulei si stabilirea unui interval de timp pentru aplicarea curentului de incarcare. Incarcatorul "inteligent" ia act de oricare din aceste conditii si ia decizia de terminare a incarcarii.
In unele incarcatoare, dupa etapa de incarcare initiala rapida se trece la o incarcare necesara pentru topping. Alte tipuri de incarcatoare mai parcurg o etapa suplimentara de incarcare la curent mare pe un timp determinat, pentru a mai castiga un plus de capacitate. De regula, acest castig este de ordinul a 6-8% cu pretul reducerii duratei de exploatare a celulei.
Ulterior ecestor etape, intervine incarcarea la un curent foarte mic (trickle charge), necesara pentru a compensa autodescarcare. Curentul recomandat pentru aceasta etapa este intre C/20 si C/10