Care mai este rolul Direcţiei Agricole, având în vedere numărul foarte mic de angajaţi ai instituţiei?
Rolul Direcţiei Agricole este acelaşi dintotdeauna, de a asigura la nivelul judeţului aplicarea politicilor şi strategiilor din domeniul de activitate al ministerului şi asigurarea funcţionalităţii instituţiilor publice subordonate, preluând şi transmiţând către acestea deciziile ministerului. Activitatea Direcţiei Agricole Olt se desfăşoară cu 30 de angajaţi, care acoperă ceea ce făceam cu 80 de angajaţi. Adevărul este pe la mijloc, adică 80 erau mulţi sau 30 sunt puţini.

Consideraţi mulţumitor procentul agricultorilor olteni care accesează fonduri europene?
Pe „Dezvoltare Rurală”, Oltul este pe locul patru pe ţară ca număr de proiecte depuse pe Măsura 141, privind dezvoltarea fermelor de subzistenţă. Întotdeauna, judeţul Olt a fost printre primele zece, în ceea ce priveşte atragerea de fonduri europene prin măsuri care se adresează micilor fermieri. Agricultorii sunt informaţi, ştiu că dosarele pentru obţinerea de fonduri nu sunt stufoase, deci nu se mai feresc să acceseze bani pentru dezvoltarea prin programe europene.

Se mai poate vorbi de performanţă în agricultură?
Da, în producţia vegetală, în cadrul marilor societăţi. În legumicultură se poate vorbi de performanţă în producţie, în judeţul Olt, atât în zona Oltului Superior, Pleşoiu, Strejeşti şi Grădinari, cât mai ales în zona Oltului Inferior, în special la Izbiceni. La această oră, Izbiceniul este o comunitate orientată către producţia legumicolă. Şi, da, se poate vorbi de performanţă în agricultură, dacă ne gândim că în România există patru producători agricoli cei mai mari din Europa Comunitară, mă refer la Porumboiu, Culiţă Tărâţă, Anghel şi Nicolae. La nivelul Oltului, sunt peste 500 de societăţi, însumând peste 50 hectare, unde se face performanţă, dar s-ar putea şi mai mult.

De ce nu produce agricultura românească atât de mult pentru a evita importurile masive de produse agricole?
Dacă luăm în calcul anul trecut, am exportat grâu mai mult decât am importat. În zootehnie nu se mai produce suficient, pentru că au dispărut marile complexe zootehnice, dar şi produsele din micile gospodării. Agricultura n-o să-şi revină, decât atunci când micii producători vor fi lăsaţi să producă în mod tradiţional. Ăştia din Uniunea Europeană nu corelează puterea de cumpărare a românilor cu produsele scumpe din import. Nu mi se pare normal să cumperi pătrunjel de la supermarket, doar pentru că micii producători sunt neputincioşi în faţa normelor europene.

Sistemul agricol din România nu mai funcţionează. Care credeţi că sunt principalele cauze?
În primul rând, pentru că, din anul 2009, au dispărut subvenţiilor româneşti şi ajutoarele de stat acordate în sistemul agricol, atât cel vegetal, zootehnic, cât şi cel al irigaţiilor, rămânând doar subvenţiile de tip european, care se acordă prin Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură. Politica românească de subvenţii s-a adresat majorităţii fermierilor, iar acest nou tip de ajutor, coordonat prin Programul Agricol Comunitar, se adresează numai unei anumite zone, şi de aici diferenţele din sistemul agricol din anul 2010 faţă de 2004.

Subvenţiile europene au şubrezit agricultura românească?
Au contribuit la îndepărtarea micilor producători agricoli. Să luăm un exemplu: pentru un crescător de bovine se ofereau mai multe tipuri de subvenţii, pornind de la cea pentru juninci. Astfel se încuraja creşterea animalelor. Acum, se oferă câţiva lei pe cap de animal, crescătorii nu au piaţă de desfacere pentru produse din cauza normelor europene stricte, şi astfel renunţă la preocuparea lor. Aşa se explică faptul că efectivul de bovine la nivelul judeţului a scăzut la jumătate în 2010 faţă de 2004.

Acesta ar fi unul din factorii distrugerii sistemului, dar credeţi că este singurul?
Consider că un alt factor important ar fi preţul extrem de mare al imputurilor, deoarece tot ce însemna societate românească de producţie a îngrăşămintelor şi seminţelor nu mai există. Apoi motorina folosită în agricultură şi preţul imens al energiei electrice pentru irigat duc toată cheltuiala folosită pentru un hectar la un preţ prohibitiv. Un alt aspect cred că este faptul că nefiind clarificat regimul proprietăţii, deoarece sunt cheltuieli foarte mari pentru realizarea actelor de succesiune sau moştenire, multe terenuri sunt lucrate de proprietari care nu figurează în documente, şi astfel nu poate exista o piaţă a terenurilor. Un lucru normal ar fi ca statul să intabuleze terenurile gratuit, pentru a face ordine în proprietate. Un alt factor important care a dus la distrugerea sistemului agricol cred că este dispariţia, odată cu vârsta, a unei generaţii care ştia să producă şi să conserve tradiţional produsele agricole.

Credeţi că deputatul Valeriu Steriu ar fi un ministru al Agriculturii mai bun decât Valeriu Tabără?
Pe Valeriu Tabără l-am cunoscut în două mandate în calitate de ministru şi a făcut performanţă în această calitate. Pe Valeriu Steriu l-am cunoscut într-un mandat, în calitate de secretar de stat, şi i-am apreciat activitatea. Nu am cum să apreciez ceea ce aţi întrebat, pentru că pe ambii i-am cunoscut în ipostaze diferite.



Sursa: gazetanoua.ro